Primii zei
Se povesteşte, în legendă, că lumea noastră cea de astăzi: pământul – plin de flori şi fructe, cu râuri limpezi şi izvoare – soarele, luna, ziua, noaptea şi vânturile, suflând repezi, n-au fost întotdeauna astfel. Lumea întreagă era-n haos, haos învârtejit şi negru, fără hotare, fără formă. Însă, precum cântau poeţii, din haos s-a desprins pământul. Pământul nostru larg şi darnic. Iară pământul rupt din haos era însăşi zeiţa Gheea. Dragostea a unit pe Gheea cu cel dintâi bărbat, Uranus. Şi el Uranus, era cerul, cerul înalt şi plin de stele.
Halloween – Tradiţie şi sărbătoare
Halloween – Sărbătoare (31 ocombrie) în ajunul Zilei Tuturor Sfinţilor. Îşi are originile păgâne în sărbătoarea celtică Samhain, celebrată în antichitate în Anglia şi Irlanda, pentru a marca sosirea Anului Nou celtic.
Femeia în mitologie
Cu toate că în societăţile antice femeii îi era rezervat un rol marginal, îndeobşte în interiorul zidurilor domestice şi adesea într-o poziţie subalternă ce trecea direct de la supunerea faţă de tată la aceea faţă de soţ, mitologia a ţesut în jurul mai multor personaje feminine unele dintre cele mai frumoase povestiri. Pe de altă parte, dincolo de a fi nişte personaje literare de neuitat, unele zeiţe şi eroine încarnează aspectele fundamentale ale caracterului şi rolului femeii.
Calamităţile de la sfârşitul Evului Mediu – Ciuma, foametea şi războiul
Începutul secolului al XIV-lea constituie pentru Europa debutul unei epoci de calamităţi pe care le rezumă celebra rugăciune adresată lui Dumnezeu de umanitatea în suferinţă: „Apără-ne, Doamne, de foamete, de ciumă şi de război!”.
Rolul cultural al Atenei
Măreţia Atenei începe în vremea celor două războaie persane (490 şi 480-479 î.Hr.). Până atunci Ionia şi Magna Graecia (cetăţile greceşti din sudul Italiei şi din Sicilia) au fost cele care au dat la iveală marile personalităţi. Victoria de la Maraton (490) a Atenei asupra regelui persan Darius şi victoria flotelor greceşti reunite, sub conducere ateniană, asupra succesorului său Xerxes (480) au conferit Atenei un mare prestigiu. Ionienii din insule şi de pe coasta Asiei Mici se răsculaseră împotriva Persiei, iar eliberarea lor a fost înfăptuită de Atena după ce persanii au fost izgoniţi din partea continentală a Greciei. La această operaţiune n-au participat şi spartanii, cărora nu le păsa decât de teritoriul lor. Aşa se face că Atena a devenit partenerul dominant în cadrul unei alianţe împotriva Persiei. Potrivit constituţiei acestei alianţe, fiecare din statele membre era obligat să contribuie fie cu un număr determinat de corăbii, fie cu contravaloarea acestora. Majoritatea au optat pentru a doua alternativă, astfel că Atena a dobândit supremaţia navală asupra celorlalţi aliaţi şi treptat a transformat alianţa într-un imperiu atenian.
Neplăcuta aventură a filozofului Platon
Spre deosebire de Policrate din Samos, care a început ca pirat şi a sfârşit ca tiran, Dionisos al Siciliei a început ca tiran şi a sfârşit ca pirat. De câte ori visteria sa era pe cale să se golească, Dionisos organiza expediţii de jaf, prădând coastele bogate ale Etruriei cu aceeaşi înverşunare cu care etruscii le prădau pe ale Siciliei. Dar renumele de pirat lipsit de scrupule, Dionisos şi-i va cuceri în legătură cu o aventură al cărei erou a fost filozoful Platon.
Tare murdară trebuie să mai fie!
Demetrios Poliorcetul impusese la Atena nişte impozite uriaşe, justificându-le ca fiind „cheltuieli pentru săpun” destinat iubitei lui Lamia.
„A dracului femeie, tare murdară trebuie să mai fie!”, comentau glumeţii din Atena. 🙂
29 octombrie 1875 – S-a născut Maria, regină a României
Maria, regină a României, născută Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg şi Gotha (29.10.1875, Eastwell, Kent, Anglia – 18.07.1938, castelul Pelişor, Sinaia, România) – Consoartă a regelui Ferdinand şi regină a României, prinţesă de Edinburgh, nepoată a reginei Victoria. Tatăl său a fost Ernest Albert de Saxa-Coburg şi Gotha, duce de Edinburgh, iar mama, Aleksandrovna Romanov, mare ducesă a Rusiei, unica fiică a ţarului Aleksandru II al Rusiei.
Atentatele de la Londra – Teoria conspiraţiei
Terorismul a trecut pragul Marii Britanii pe 7 iulie 2005, când patru bombe au explodat în sistemul de transport public al Londrei, ucigând 56 de oameni şi rănind mulţi alţii. Atacurile au fost atribuite de îndată organizaţiei al-Qaeda, dar şi azi există dubii privind adevăratul autor al acestor atrocităţi.
Drama lui George Vâlsan
Împins de împrejurările dramatice ale vieţii, George Vâlsan a rămas celibatar. Victimă a accidentului de la Ciurea, din 1918, geograful şi-a petrecut o mare parte din viaţă – de fapt, cei mai frumoşi ani – prin spitale, fiind supus la nenumărate intervenţii chirurgicale, ajungând chiar ca o parte a intestinului gros să fie artificial. Doar corespondenţa sa cu prietenii mai poate aduce la lumină crâmpeie din drama şi mai ales din suferinţele unui om încă tânăr, care chiar şi-ar fi dorit o iubită, o familie, moştenitori.
Singura fiinţă pentru care eu am fost totul
Mama mea mă iubea cu toată puterea unei naturi concentrate și a unei vieţi care fusese tristă. Mi s-a spus că era o femeie înaltă, tăcută şi frumoasă. Ea suferise mult, căci multă vreme luptase cu cea mai grozavă sărăcie […] Eu n-o ţin minte cum era la faţă, decât foarte vag. Am mai mult o impresie nelămurită despre fiinţa ei, despre esenţa ei sufletească, despre ceva cald şi lipit cu patimă de copilul acela, care azi sunt eu. Dar această impresie nelămurită a mea, adăugată cu cele ce am auzit despre ea, au alcătuit în mintea mea o fiinţă vie, pe care o văd: o fată tânără. Ea a murit la vârsta de 31 de ani, şi o văd ca o fată. Mama mea, acum când eu am 40 de ani, când sunt mai bătrân decât ea, îmi apare într-un chip foarte curios, pe care e greu să-l exprim. Mama mea este mai tânără decât mine. Dacă ar mai fi trăit, dacă ar trăi şi acuma, mi-ar fi rămas imaginea unei mame ca toate mamele. Dar mama mea este o fată. Nu știu dacă înţelegi sentimentul acesta. Sentimentele mele pentru dânsa au ceva deosebit şi din cauza aceasta e singura răsplată pe care mi-a dat-o natura pentru moartea ei timpurie.
De atunci o plâng mereu
Obosită de-a fi născut, crescut și educat atâţia copii, a murit într-o zi discret, cum trăise, și mi-a îndoliat viaţa pentru totdeauna. Nu avusese, când se măritase, nici 15 ani, și n-avea, la moarte, nici 35. Viaţa ei a fost scurtă, ca un fulger care taie pe cerul posomorât un zigzag de lumină şi se stinge, sporind parcă şi mai mult întunericul nopţii. De atunci o plâng mereu şi nu mă pot mângâia.
Nici un copil nu ştie să-şi iubească părinţii destul, şi pedeapsa lor este de a-şi da seama prea târziu că nimeni n-o să-i mai iubească cu dragostea şi prietenia lor. (Cincinat Pavelescu, Mama)
Cum a curăţat Vlad Ţepeş ţara de hoţi şi cerşetori
Unele fapte din domnia lui Vlad Ţepeş le aflăm din documente vrednice, oarecum, de crezare; altele însă, din multele povestiri ce au apărut după domnia lui. Iar din aceste povestiri, unele par a avea un grăunte de adevăr, altele însă par a fi născocite de imaginaţia înspăimântată, sau duşmănoasă, sau năstruşnică, sau chiar fantastică a unor contemporani.
Povestea papesei Ioana – Adevăr şi legendă
Papii aflaţi în fruntea Bisericii creştine de la Roma în Evul Mediu erau, deseori, departe de a fi sfinţi. Poporul naiv, însă, era dispus să creadă orice poveste despre ei, oricât de scandaloasă ar fi fost.
Sudul Italiei e zguduit de puternice cutremure de pământ; despre Franţa se zvoneşte că e înecată în sânge; la Roma, oameni şi animale mor otrăviţi de mirosul pestilenţial al roiurilor de lăcuste putrezite în apă. Oamenii sunt cuprinşi de panică. Oare după împărăţia lui Carol cel Mare, încoronat cu doar o jumătate de secol în urmă, avea să vină sfârşitul lumii? Să fi fost Mohamed precursorul înfricoşătorului Antichrist şi înaintarea impetuoasă a fanaticilor săi adepţi spre Occident să fi anunţat sfârşitul creştinismului?
Anul 857. Locuitorii Romei îşi pun speranţa în Papa Ioan al VIII-lea, pe care l-au îndrăgit în cei doi ani de pontificat. Procesiunea condusă de acesta, de la basilica Sf. Petru la palatul rezidenţial din Lateran, de cealaltă parte a Tibrului, este însoţită de mulţimile care ovaţionează. Dar când grupul papal ajunge la o mică alee dintre Colosseum şi biserica Sf. Clement, Sfåntul Părinte se clatină şi se prăbuşeşte. În faţa spectatorilor îngroziţi, Papa Ioan se dovedeşte a fi o femeie cuprinsă de durerile facerii. În doar câteva clipe, naşterea copilului îi transformă pe credincioşi într-o mulţime furioasă, care îi înşfacă pe nefericită şi pe nou-nascut, îi târăsc dincolo de porţile oraşului şi îi ucid prin lapidare.
Bătălia din Codrii Cosminului – 26 octombrie 1497
Bătălia din Codrii Cosminului (26 octombrie 1497) – Confruntare între oastea condusă de domnitorul Moldovei Ştefan cel Mare (1457-1504) şi armata poloneză condusă de regele Ioan Albert. Sub pretextul unei campanii militare antiotomane de recucerire a cetăţilor Chilia şi Cetatea Albă, Ioan Albert a intrat în Moldova cu intenţia de a pune ca domn pe fratele său Sigismund, lansând un asediu asupra cetăţii de scaun a Sucevei. Ca răspuns, Ştefan a lăsat în cetate o singură garnizoană puternică şi şi-a concentrat armata la Roman, cerând ajutor turcilor şi ungurilor. Asediul nu a avut succes, iar moldovenii au reuşit să izoleze armata polonă, lasând-o fără provizii şi surse de hrană.
ISTORII REGĂSITE 
Comentarii recente