Arhive etichetă: hoti

Călugărul necinstit şi alţi hoţi

calugar

Multe  întâmplări  se  povestesc  de  felul cum Vlad Ţepeş aşeză cinstea şi dreptatea în Ţara Românească. Astfel  întâlni  Vodă  Ţepeş,  în  drumul  lui un călugăr grec, gras cât un butoi de seu, mânând  din  urmă  un  măgar  care  abia ducea  samarele  grele  cu  bunătăţi  de  tot felul. Nu prea avea înfăţişare creştinească acest călugăr şi Domnul, pricepând că era un viclean care înşela pe drept-credincioşi, adunând  avuţii  pentru  sine,  îl  opri  în mijlocul satului şi întrebă pe oameni:

— Vine des acest călugăr pe aici ca să-l miluiţi? Dar prin alte sate se mai duce?

Oamenii răspunseră tot ce ştiau despre el.

— Şi ceea ce adună de la voi, împarte şi el săracilor? mai întrebă Domnul. Că altfel îl văd rotofei, iar desagii îi sunt doldora.

Continuă citirea →

Se tem de noi aşa cum hoţii se tem de felinare

hotul si felinarele

Un moralist francez, Duclos, vorbind despre mai marii zilei, îi scria unui confrate: „Oamenilor puternici nu le plac oamenii de litere; se tem de noi aşa cum hoţii se tem de felinare!”

Şi atât de rău i-a speriat pe hoţi…

Vlad Ţepeş a vrut să scape ţara de tâlharii de drumul mare, care se ascundeau prin codri şi, ieşind, îi jefuiau pe trecători, mai cu seamă pe negustorii care duceau cu ei mărfuri şi bani. A pus potere, adică cete de ostaşi însărcinaţi cu menţinerea ordinii – am zice azi, jandarmi – de au împânzit ţara şi, cum îi prindeau pe tâlhari, îi şi tăiau sau spânzurau sau trăgeau în ţeapă. Şi atât de rău i-a speriat pe hoţi, că la puţină vreme după aceea puteai cutreiera ţara în lung şi în lat, şi prin şes, şi prin păduri, şi nu-ţi mai era teamă de a fi atacat de tâlhari.

Continuă citirea →

Cum a curăţat Vlad Ţepeş ţara de hoţi şi cerşetori

Unele fapte din domnia lui Vlad Ţepeş le aflăm din documente vrednice, oarecum, de crezare; altele însă, din multele povestiri ce au apărut după domnia lui. Iar din aceste povestiri, unele par a avea un grăunte de adevăr, altele însă par a fi născocite de imaginaţia înspăimântată, sau duşmănoasă, sau năstruşnică, sau chiar fantastică a unor contemporani.

Continuă citirea →

Despre hoţi şi morminte

Când în 1922 era scos la lumină mormântul lui Tutankhamon, lumea rămânea uimită în faţa bogăţiei tezaurului acestuia. Şi dacă Tutankhamon, un faraon puţin important şi mort tânăr, reuşise să strângă atâtea bogăţii, ne putem imagina cam ce tezaur însoţea în mormânt un faraon precum Ramses cel Mare. Din păcate, mormântul acestuia, ca şi a altor faraoni, au fost profanate şi golite de hoţi, în ciuda tuturor măsurilor luate (capcane, paznici, ascunzători), încă din acele timpuri.

Adesea hotii rămâneau nedescoperiţi. Se cunoaşte şi un caz în care hoţii de morminte au fost prinsi şi judecaţi timp de mai mulţi ani. S-a întâmplat către 1153 î.Hr., pe timpul faraonului Ramses X. Anchetatorii au smuls hoţilor „bătându-i cu vergi duble peste picioare şi mâini”, mărturisiri care pun în evidenţă şi bogăţia mormintelor şi dimensiunea jafurilor:

„Am pătruns prin zidăria şi tencuiala mormântului şi am dat peste regina care era acolo. Am descris sicriul şi am desfăcut învelitorile. După aceea, am găsit şi augusta mumie a regelui. Avea pe piept numeroase talismane şi podoabe de aur; capul îi era acoperit cu o mască de aur şi mumia avea pe ea aur pe tot corpul. Veşmintele sale erau toate lucrate în aur şi argint şi erau încrustate cu numeroase pietre preţioase. Am luat aurul găsit pe augusta mumie a regelui, ca şi talismanele şi podoabele de pe piept şi acoperămintele în care era înfăşurat. La fel, am găsit-o pe regină şi am luat tot ce purta pe ea. Apoi am dat foc la sicrie şi am dus cu noi mobilerul funerar găsit acolo, făcut din aur, argint şi bronz. Am împărţit prada, făcând din aurul, talismanele, podoabele şi hainele acelea, opt părţi.”