O istorie a vopselei
Din motive religioase ori porniri artistice, omul preistoric a început de timpuriu să folosească substanţe colorante. La sfârşitul musterianului, el folosea pentru picturile murale fier oligist, ocru de fier şi de mangan, iar pentru negru, grafit şi cărbune de lemn. Acestea erau măcinate în pietre concave şi amestecate cu substanţe grase pe o piatră plată. Mai târziu, aceşti pigmenţi au fost utilizaţi pentru decorarea obiectelor de lut. În sfârşit, omul a observat că vopselele grase protejau obiectele contra acţiunii degradante a intemperiilor.
Galileo Galilei şi experimentul „Turnul din Pisa”
Un episod interesant, avându-i ca protagonişti pe renumitul om de ştiinţă Galileo şi la fel de faimosul Turn din Pisa, a rămas consemnat în istorie, fiind relatat şi în timpurile noastre.
Unde a fost Posada? – ultima parte
Dar nici unul din aceste izvoare şi nici vreunul din celelalte documente referitoare la războiul din 1330 nu dau numele locului unde s-a dat lupta. Posada e o deducţie a lui Nicolae Iorga, influenţat de un document din 1397, care se referă însă nu la lupta din 1330, ci la aceea din 1395, când oastea împăratului Sigismund, întorcându-se din expediţia întreprinsă în ajutorul lui Mircea cel Bătrân şi contra turcilor a fost atacată de către Vlad Uzurpatorul, pe când ea se afla în partea superioară a munţilor „numită popular Pazzata”. Considerând că şi în 1330 oastea ungară a mers pe acelaşi drum, anume între Câmpulung şi Bran, şi că ambele bătălii s-au dat în acelaşi loc, Iorga a transformat „Pazzata” în Posada, aducând ca argument că aici, în acest loc, se află „singurul cazan de munte” de pe drumul amintit. Dar acest drum de retragere este iarăşi o simplă ipoteză pentru anul 1330, deoarece nu avem nici o dovadă care s-o îndreptăţească.
Unde a fost Posada? – prima parte
Toţi istoricii, români şi străini, sunt de acord asupra rezultatului luptei din 9-12 noiembrie 1330, când oastea regelui Ungariei Carol Robert a fost zdrobită de aceea a marelui voievod Basarab I, Ţara Românească devenind astfel independentă. Acordul încetează însă când e vorba de a se fixa locul bătăliei. În privinţa aceasta există nu mai puţin de şapte opinii.
Istorie – Bacalaureat – Sinteze – varianta rezolvată 1
VARIANTA I
Subiectul I (30 de puncte)
Citiţi cu atenţie textele de mai jos:
A. „Noi Ştefan [cel Mare] domn al Ţării Moldovei, facem cunoscut (…) că dorind să ne ţinem de obiceiuri şi să [urmam exemplul altor] voievozi moldoveni. (…) tot aşa şi noi (…) suntem datori să urmăm, întotdeauna, prin credincioasă supunere, voinţei [regilor] Poloniei. (…)
[Regele] Cazimir (…) ne-a îndrumat, zicându-ne că trebuie să călcăm pe urma celor ce au fost înainte de noi; (…) de aceea, noi dorind să-l încredinţăm pe deplin de credinţa noastră statornică. [făgăduim] că vom păstra credinţă curată şi dreaptă, că vom face tot binele pentru domnia şi pentru cinstea lui. (…) [Mai făgăduim] că nu vom înstrăina niciun [teritoriu al Moldovei] fără voinţa regelui, prin niciun mijloc; dimpotrivă, dacă vreunul din acestea s-ar fi înstrăinat, pe acela vrem să-l câştigăm înapoi şi îl vom câştiga.”
(Tratatul dintre Ştefan cel Marc şi Cazimir al IV-lea, 1462)
Literatura şi istoria în Grecia antică (III)
Herodot
Perioada clasică a văzut dezvoltându-se în Grecia două genuri literare noi: istoria şi retorica. Prima s-a născut din întretăierea a două tipuri de povestiri: povestirile mitologice în proză, provenite direct din tradiţia epică şi care tratau despre genealogii şi despre întemeierea oraşelor, şi relatările de călătorie, care au pus în acelaşi timp fundamentele cunoaşterii geografice.
Care a fost pseudonimul literar al lui Ion N. Theodorescu ?
Întrebări şi răspunsuri de cultură generală
Întrebare: Care a fost pseudonimul literar al lui Ion N. Theodorescu ?
Literatura şi istoria în Grecia antică (II)
Dintre cei trei mari poeţi tragici ai Atenei secolului al V-lea, Eschil este cel a cărui operă (aproximativ 90 de tragedii, din care nu avem decât nişte fragmente) rămâne cel mai puternic marcată de mentalitatea şi religiozitatea tradiţionale. Acesta acceptă vechile credinţe şi pune în scenă atotputernicia divină, indiferentă la dreptate şi milă, dictând propria sa lege destinelor omeneşti. Mai mult, el justifică răzbunarea divină şi pedeapsa ce rezultă de aici, datorită orgoliului muritorilor.
Care a fost pseudonimul literar al lui Grigore Pişculescu?
Întrebări şi răspunsuri de cultură generală
Întrebare: Care a fost pseudonimul literar al lui Grigore Pişculescu?
Literatura şi istoria în Grecia antică (I)
Literatura greacă îşi are izvoarele în Asia Mică. Că au fost opera unui poet unic ori că numele de Homer desemnează două sau mai multe persoane, Iliada şi Odiseea au fost compuse în cea mai mare parte în dialect ionian. Grecii vedeau în aceste două monumente ale poeziei epice arhaice textele fondatoare ale literaturii lor şi atribuiau „poetului orb” paternitatea acestei Biblii literare.
Temperamentul lui Michelangelo
„Nu te poţi înţelege cu el!” – aşa se plângea Iulius al II-lea, considerându-l pe Michelangelo un om foarte dificil, irascibil, necioplit, orgolios, iritabil şi intransigent.
23 aprilie este Ziua Internaţională a Cărţii
Ziua Internaţională a Cărţii şi a Dreptului de Autor, instituită din 1996 la iniţiativa UNESCO, marchează moartea, la 23 aprilie 1616, a trei mari scriitori ai lumii: William Shakespeare, Miguel de Cervantes şi Inca Garcilaso de la Vega. De asemenea, 23 aprilie este ziua de naştere a multor oameni care au slujit peniţa, cum ar fi Maurice Druon şi Vladimir Nabokov.
Care compozitor este autorul imnului naţional german?
Întrebări şi răspunsuri de cultură generală
Întrebare: Care compozitor este autorul imnului naţional german?
Istoria pedepsei capitale
Omorârea cu pietre (lapidarea), prin strivire, prin eviscerare şi sfâşiere în patru, prin ardere pe rug, spânzurare şi răstignire, iată pedepsele îndelung testate şi extrem de violente concepute de om pentru a pune capăt vieţii semenilor săi.
Dictatura nulităţilor
Se apropie alegerile! Iată o veste bună pentru fauna care mişună prin societatea românească si o oportunitate pentru nulităţile ambiţioase de a atrage atenţia asupra lor.
ISTORII REGĂSITE 
Comentarii recente