Arhive etichetă: femeie

Tare murdară trebuie să mai fie!

Demetrios Poliorcetul impusese la Atena nişte impozite uriaşe, justificându-le ca fiind „cheltuieli pentru săpun” destinat iubitei lui Lamia.

„A dracului femeie, tare murdară trebuie să mai fie!”, comentau glumeţii din Atena. 🙂

Anunțuri

Prima femeie pirat

Ar fi greşit să ne închipuim că, în vremurile cele mai vechi, femeile n-au jucat nici un rol în istoria pirateriei sau, mai bine-zis, că unicul lor rol a fost acela de a constitui un obiect de jaf, apoi o marfă vândută pe pieţele de sclavi ale Orientului. Căci iată, în jurul anului 800 î.Hr., Elissa din Tir, fiica unui „lup de mare“ fenician, va fi promotoarea unei expediţii piratereşti ce va aduce profunde schimbări economice în Mediterană, expediţie ale cărei urmări se vor simţi veacuri de-a rândul, cât timp va dura istoria atât de agitată a Cartaginei. Dar să vedem cum s-au desfăşurat evenimentele, care nu sunt lipsite de un anume farmec romanţios.

Continuă citirea →

Cine a fost prima femeie paraşutist din România?

Întrebări şi răspunsuri de cultură generală

Întrebare: Cine a fost prima femeie paraşutist din România?

Răspuns: Smaranda Brăescu

Cine a fost prima femeie pilot din România?

Întrebări şi răspunsuri de cultură generală

Întrebare: Cine a fost prima femeie pilot din România?

Răspuns: Smaranda Brăescu

Istoria la feminin

Joi, 18 martie 2010, de la ora 13.30 la sediul Muzeului Naţional de Istorie a României, în Calea Victoriei, nr.12, va avea loc vernisajul expoziţiei “Istoria la feminin”

Afis Istoria la feminin

Expoziţia propune o imagine asupra feminităţii şi rolului femeii în istorie, pe teritoriul ţării noastre. În relatarea poveştii despre eternul feminin am apelat la documente arheologice, artă, religie, ştiinte sociale şi istorie. De la Zeiţa-creatoare a tuturor lucrurilor din neolitic şi frumoasele obiecte de podoabă feminine, aparţinând epocii bronzului, trecem apoi prin oraşele-cetate de la Pontul Euxin.

Aici întâlnim femeia elină, retrasă în interiorul locuinţei sale, în contradicţie cu femeia din lumea romană, care obţinuse o oarecare independenţă materială, patrimonială şi juridică, acum luând naştere şi cele dintâi asociaţii feminine.

Cât priveşte femeia din epoca dacică, avem puţine mărturii scrise, dar ea ne apare figurată pe câteva scene de pe Columna lui Traian şi de pe monumentul triumfal de la Adamclisi, unde ni se înfăţişează zveltă, cu faţa ovală şi trăsături fine, ochi expresivi şi buze frumos conturate. Podoabele femeilor dace descoperite în urma săpăturilor arheologice, denotă bun gust şi eleganţă.

Periplul nostru continuă în Evul Mediu, unde, descoperim, cum, indiferent de statutul social, odată cu căsătoria, femeia prelua toate îndatoririle casei, tot ceea ce era de împlinit în interiorul şi în jurul acesteia, iar bărbatul tot ceea ce era legat de lumea din afara casei. Departe de a rămâne simple elemente decorative ale saloanelor mondene, femeile românce aparţinând efervescentului secol XIX s-au implicat activ în viaţa politică prin manifestări proprii.

Însă, abia în perioada interbelică, legea electorală din 1939 i-a permis femeii să pătrundă în universul consacrat până atunci numai bărbaţilor. După cel de-al doilea război mondial, ca răspuns al instalării comuniştilor la putere, în 1945, a luat naştere mişcarea de rezistenţă din Munţii Făgăraş, printre membrii căreia s-au numărat şi femei. Chinurile şi umilinţele la care au fost supuse în timpul detenţiei sau în urma deportărilor le aflăm din documente provenite de la supravieţuitoare, „esenţe ale feminităţii îngenuncheate, dar niciodată învinse”.

Regimul comunist a impus în mod brutal femeia ca „muncitor socialist egal” cu bărbatul. Acest model al femeii muncitor se împletea cu imaginea femeii – mamă a naţiunii socialiste, soţie şi fidelă apărătoare a păcii. Prin refuzul acceptării nulităţii intelectuale, disidentele anilor 1980 vor renaşte ideea emancipării feminine în România.

Expoziţia va fi deschisă în perioada 18 martie – 3 mai 2010. La realizarea acestei expoziţii au colaborat: Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Teatrul Naţional Bucureşti, Muzeul Naţional Filatelic şi Societatea Română de Radio.

Sursa: observatorcultural.ro