Răpirea sabinelor

Răpirea sabinelor. Eveniment legendar plasat de izvoarele literare romane în perioada primitivă a istoriei Romei, în timpul domniei lui Romulus.

După întemeierea cetăţii şi popularea sa cu bărbaţi, Romulus s-a văzut nevoit să găsească o soluţie pentru a atrage între zidurile Romei şi femei; a invitat atunci la celebrarea sărbătorilor Consualia poporul sabinilor, inclusiv femeile, pe care în timpul festivităţilor le-a răpit: Romulus a dat semnalul de atac ridicându-se în picioare, desfăcându-şi toga şi înfăşurând-o la loc.

Informaţiile cu privire la numărul femeilor răpite sunt discordante: de la treizeci la câteva sute. Izvoarele favorabile lui Romulus subliniază că romanii n-au răpit nici o femeie căsătorită — cu excepţia uneia, Hersilia, despre care de altfel nu ştiau că e măritată – şi că acţiunea lor nu a urmărit să-i ofenseze pe sabini, ci să cimenteze unirea celor două popoare. Dar, cum era lesne de prevăzut, faptul a provocat reacţia imediată a sabinilor, ducând la un îndelungat război între cele două popoare, încheiat printr-un acord care le recunoştea sabinilor cetăţenia romană şi îl asocia la conducerea Romei pe suveranul lor, Titus Tatius.

► Prezenţe în literatura antică. Episodul, prezent în diverse texte ale istoricilor latini, este cunoscut în special din versiunea lui Plutarh (Romulus)  şi din cea a lui Titus Livius, care sunt cele mai bogate în detalii şi preiau numeroase informaţii din izvoarele precedente.

sursa: Anna Ferrari,  Dicţionar de mitologie greacă şi romană, Ed. Polirom, Iaşi, 2003

Urmăriți Legenda răpirii sabinelor pe Youtube – https://www.youtube.com/watch?v=57n7fR-1glk