Arhive autor: Horia

Cucerirea Bizanțului (VIII) Crucea se prăbuşeşte

cucerirea bizantuluiKerkaporta, poarta uitată

La ora unu noaptea, sultanul dă semnalul de atac. Un steag uriaş este desfăşurat şi cu un strigăt unic „Allah, Allah-il-Allah”, o sută de mii de luptători, cu arme, scări, frânghii şi căngi, pornesc la atacul zidurilor, în timp ce toate tobele bat, toate trâmbiţele sună, iar trompetele, surlele, fluierele se unesc cu urletele asediatorilor, cu bubuitul tunurilor, într-un uragan asurzitor.

La început, sunt aruncate fără milă în luptă la escaladarea zidurilor trupele neexperimentate ale bazbuzucilor. Trupurile lor, pe jumătate goale, servesc, în planurile sultanului, doar ca un soi de berbece, destinate să obosească şi să slăbească inamicul înaintea aruncării în bătălie a trupelor de elită, pentru asaltul decisiv. Biciuiţi din urmă, cei ce deschid atacul aleargă pe întuneric, cu sute de scări, se caţără pe ziduri, sunt zvârliţi înapoi, se reped din nou la asalt, mereu, mereu căci nu au nicio cale de retragere: în spatele lor, al acestui material uman fără valoare, sortit doar jertfei, se şi găsesc trupele de elită, care îi împing mereu înainte, spre moartea aproape sigură.

Continuă citirea →

Scrisori de dragoste: Victor Hugo către Juliette Drouet

drouet julietteVictor Hugo către Juliette Drouet  (1841)

Îți mai aduci aminte, iubita mea?

Prima noastră noapte, era o noapte de carnaval, noaptea de lăsata secului din 1833. În nu știu care teatru se dădea nu știu ce bal la care trebuia să ne ducem împreună. (Întrerup scrisul pentru a-ți săruta frumoasa gură, și apoi continui). Nimic, nici chiar moartea, sunt sigur, nu va șterge din mine această amintire. Retrăiesc toate orele acelei nopți în clipa aceasta, una după alta, ca pe niște stele care ar luneca pe dinaintea sufletului meu.

Da, trebuia să te duci la bal și nu te-ai dus, și m-ai așteptat. Înger drag! Câtă frumusețe și câtă iubire! Cămăruța ta era plină de o minunată liniște. De-afară, se auzea Parisul cântând și râzând și măștile trecând gălăgioase. În mijlocul sărbătorii generale, noi ne rezervaserăm, ascunsă-n umbră, dulcea noastră sărbătoare. Parisul trăia o falsă beție; noi cea adevărată.

Continuă citirea →

25 aprilie – Istoricul zilei

al pacino1940: S-a născut Al Pacino, actor american

renee zellweger1969: S-a născut Renée Zellweger, actriță americană

Scrisori de dragoste: Victor Hugo către Adele Foucher

adele foucher4 martie 1822

Aș vrea, scumpa mea Adele, să-ți spun un lucu care mă tulbură. Nu pot să nu ți-l spun și nu știu cum s-o fac. Aș vrea, Adele, să-ți ferești mai puțin rochia de noroi când mergi pe stradă. Abia ieri am observat, cu părere de rău, grija pe care o acorzi acestui lucru… Mi se pare că pudoarea este mai prețioasă decât o rochie.

N-aș putea să-ți spun, scumpa mea, cât chin am îndurat ieri în strada Saints-Peres văzând ființa pe care o respect, obiect al unor priviri nerușinate. Aș fi vrut să-ți atrag atența, Adele dragă, dar nu-ndrăzneam, căci nu găseam termenii potriviți… Ia aminte la ce-ți spun aici, dacă nu vrei să mă vezi dând o palmă primului neobrăzat a cărui privire va îndrăzni să se întoarcă după tine…


sursa: Andre Maurois, Olympio sau Viața lui Victor Hugo, Editura Univers, București, 1983

24 aprilie – Istoricul zilei

daniel defoe1731: A murit Daniel Defoe, scriitor englez, autorul romanului „Robinson Crusoe” (n. 1660)

gheorghe bratianu1953: A murit Gheorghe I. Brătianu, istoric și om politic român, victimă a regimului comunist din România (n. 1898)

Scrisori de dragoste: Thomas Mann către Katia Pringsheim

thomas si sotia sa, katiaKatia Pringsheim (1883-1980), fiica lui Alfred Pringsheim, profesor de matematică la Universitatea din Munchen, din 1905 soția lui Thomas Mann.

Către Katia

(începutul lunii iunie 1904)

… și când ochii dumitale mai și sclipesc atât de șăgalnic… ce risipă de timp, o risipă aproape nelegiuită de timp înseamnă aceste mici distracții care umplu seara, atunci când am avea să ne spunem – dumneata și cu mine – atâtea lucruri mai importante; nu se poate să nu știi, să nu-ți dai seama privindu-mă, cât de intens îmi reapare între timp în conștiință mereu din nou acest gând, și cât mă apasă. De-am fi singuri mai des! Sau de aș ști să profit mai bine de acele momente scurte care mi se dăruie uneori!

Continuă citirea →

Cucerirea Bizanțului (VII) Ultima liturghie

Constantinopol cucerireNoaptea dinaintea asaltului

După şase săptămâni de lupte aproape zilnice, sultanul şi-a pierdut răbdarea. Tunurile sale au fărâmat în multe locuri zidurile. Dar toate atacurile pe care le-a poruncit până acum au fost respinse cu pierderi grele. Pentru un comandant de oşti nu mai rămân decât două posibilităţi: sau să renunţe la asediu, sau să treacă, după numeroasele atacuri izolate, la asaltul cel mare, la atacul hotărâtor. Mahomed convoacă paşalele la un sfat de război, iar voinţa lui pătimaşă biruie toate şovăielile. Asaltul cel mare, cel decisiv, e fixat pentru ziua de 29 mai.

Cu obişnuita lui fermitate, sultanul începe pregătirile. Se stabileşte o zi de sărbătoare, cei o sută cincizeci de mii de oameni, de la primul până la ultimul, trebuie să îndeplinească toate ritualurile prescrise de Islam: spălatul de şapte ori pe zi şi rugăciunea cea mare de trei ori pe zi. Tot ce mai e disponibil ca pulbere şi proiectile este adus pentru atacul hotărâtor de artilerie astfel ca oraşul să fie slăbit în vederea asaltului, trupele sunt distribuite pe poziţii, în vederea atacului. Din zori până-n noapte, Mahomed nu-şi îngăduie nicio clipă de răgaz. De la Cornul de Aur şi până la Marea de Marmara, străbate călare toată tabăra uriaşă, pentru ca să-i îmbărbăteze personal pe comandanţi, să-i înflăcăreze pe soldaţi. Ca bun psiholog, el ştie cum poate să stârnească la maximum spiritul războinic al celor o sută cincizeci de mii de luptători: se leagă faţă de ei, printr-o cumplită făgăduială, pe care spre cinstea sau necinstea lui, a ţinut-o întocmai. În sunetul goarnelor şi trâmbitelor, acest legământ este purtat de trimişii săi în toate direcţiile: „Mahomed jură, în numele lui Allah, în numele lui Mahomed şi al celor patru mii de profeţi, jură pe sufletul tatălui său, sultanul Murad, pe capetele copiilor săi şi pe spada sa, că, după cucerirea oraşului, trupele sale vor putea jefui, timp de trei zile, după bunul lor plac. Tot ce se găseşte înăuntru acestor ziduri, obiecte casnice şi averi, podoabe şi giuvaeruri, monede şi comori, bărbaţi, femei, copii, totul aparţine soldaţilor biruitori. În ce-l priveşte pe el, renunţă la totul, în afară de cinstea de a fi cucerit acest ultim bastion al Imperiului roman de răsărit.”

Continuă citirea →

23 aprilie – Ziua internațională a cărții și a drepturilor de autor. Ziua Bibliotecarului

carteZiua internațională a cărții și a dreptului de autor este sărbătorită la 23 aprilie în fiecare an, începând din 1996, la inițiativa UNESCO. În această zi, în aproape toate țările lumii au loc acțiuni de omagiere a cărții, a autorilor, a editorilor, a librarilor, a bibliotecarilor și, implicit, a cititorilor.

În România, printr-o Hotărâre de Guvern din 14 aprilie 2005, data de 23 aprilie a fost declarată Ziua Bibliotecarului, astfel că cele două sărbători sunt marcate concomitent în fiecare an.

23 aprilie – Istoricul zilei

shakespeare1564: S-a născut William Shakespeare, dramaturg englez („Furtuna”, „Visul unei nopţi de vară”, „Romeo şi Julieta”, „Hamlet”, „Othello”) (m. 1616)

nabokov1899: S-a născut Vladimir Nabokov, scriitor american de origine rusă („Lolita”, „Ada sau ardoarea”, „Vorbește, memorie”, „Invitație la eșafod”} (m. 1977)

Femeile din viața lui Balzac

laure de bernyLaure de Berny (1777-1836). Louise-Antoinette-Laure Hinner, fiica unui harpist de origine germană și a unei cameriste a reginei Marie-Antoinette, care-i fusese nașă, căsătorită cu contele Gabriel de Berny, cu care a avut nouă copii.

Balzac, mai tânăr cu douăzeci și doi de ani decât Laure de Berny, a cunoscut-o în 1822 la Villeparisis, unde trăia despărțită de soț, și a iubit-o cu pasiune. Până la sfârșitul vieții ei, Laure de Berny, Dilecta, i-a fost iubită, prietenă, sfătuitoare și sprijin material la nevoie. A fost, poate, singura femeie ce l-a iubit cu adevărat.

ijunotl001p1Laure-Adelaide-Constance Permon, ducesă d’Abrantes (1784-1838), văduva generalului Andoche Junot, duce d’Abrantes (1771-1813).

Autoare a unor Memorii, l-a introdus pe Balzac în diferite saloane pariziene la moda (la Sophie Gay, Doamna Recamier, baronul Gerard) și i-a povestit episoade din timpul primului imperiu, dintre care unele se regăsesc în romanul Une tenebreuse affaire (1841). La rândul său, Balzac a ajutat-o în redactarea și publicarea Memoriilor. Începând din anul 1825, Balzac a întreținut cu ducesa d’Abrantes relații sentimentale intermitente, adresându-i-se în scrisori cu apelativul Marie.

Continuă citirea →

22 aprilie – Istoricul zilei

veronicla micle1850: S-a născut Veronica Micle, poetă română, prietena lui Mihai Eminescu (m. 1889)

camil petrescu1894: S-a născut Camil Petrescu, scriitor român („Ultima noapte de dragoste”, întâia noapte de război”, „Patul lui Procust”) (m. 1957)

mircea eliade1986: A murit Mircea Eliade, scriitor român („Romanul adolescentului miop”, „Maitreyi”) (n. 1907)

21 aprilie – Istoricul zilei

racine1699: A murit Jean Racine, dramaturg francez (“Berenice”, “Ifigenia”, “Fedra”, „Britannicus”) (n. 1639)

charlotte bronte jane eyre1816: S-a născut Charlotte Brontë, scriitoare engleză (“Jane Eyre”) (m. 1855)

mark twain1910: A murit Mark Twain, scriitor american („Aventurile lui Tom Sawyer”, „Prinț și cerșetor”, „Aventurile lui Huckleberry Finn” „Un yankeu la curtea regelui Arthur”) (n. 1835)

anthony quinn1915: S-a născut Anthony Quinn, actor american de origine mexicană (m. 2001)

elisabeta II regina1926: S-a născut Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Este cel mai longeviv monarh din lume, iar în istoria Marii Britanii are cea mai lungă domnie. A urcat pe tron la 6 februarie 1952.

Scrisori de dragoste: Honoré de Balzac către doamna Hanska

hanska(Geneva) duminică, 19 (ianuarie 1834)

Îngerul meu iubit, sunt aproape nebun după tine, nebun în adevăratul înțeles al cuvântului; nu pot să leg două idei fără să vii și să te așezi de-a curmezișul. Nu mă mai pot gândi decât la tine. Împotriva voinței mele, imaginația mă duce către tine, te iau în brațe, te strâng la piept, te sărut, te mângâi și mă simt cuprins de mii de dorințe, unele mai drăgăstoase ca altele.

Cât despre inima mea, vei sălășlui veșnic în ea, cu deplina mea încuviințare, e o încântare pentru mine să te simt acolo, dar, Dumnezeule mare, ce-o să mă fac, mi-ai luat mințile, sunt stăpânit de o monomanie care azi-dimineață chiar m-a speriat. Una, două, mă scol de la masa de lucru zicându-mi: „Gata, mă duc la ea”. Simțul datoriei mă silește deîndată să mă așez la loc.

Duc o luptă înspăimântătoare. Asta nu mai e viață. Niciodată nu am mai fost în așa hal. Ai devorat totul. Mă simt stupid și fericit de îndată ce-mi îngădui să mă gândesc la tine. Plutesc într-o fermecătoare visare și într-o clipă trăiesc cât alții într-o mie de ani.

Continuă citirea →

Scrisori de dragoste: Honoré de Balzac către ducesa d’Abrantes

balzac si ducesa d'abrantesSache, sfârșitul lunii septembrie 1825

Dragă Marie,

Tăcerea dumitale m-a mâhnit, nu știam cărei cauze s-o atribui, plecasem la Tours fără să primesc penultima dumitale scrisoare, și cum oamenii n-au înțeles ce le-am spus, nu mi-au trimis corespondența la Tours; m-am întors acum două zile așa încât am citit amândouă scrisorile deodată.

În momentul de față realmente nu pot să răspund; sunt prada celor mai cumplite suferințe; iar m-a apucat nevralgia, de astă dată cu o violență extraordinară, iar clipele când mă lasă sunt prea scurte ca să mă refac cât de cât. Nu e chip să găsesc aici laudanum ca să-mi calmeze durerile. Dacă nu era întâmplarea asta, aș fi fost de mult plecat. Draga mea, nu-i o boală gravă sau primejdioasă, am pur și simplu dureri înfiorătoare, care vor trece însă fără să-mi fi afectat câtuși de puțin sânătatea. Cred că durerile sunt pricinuite de faptul că-mi iese o măsea mare de tot; după ce mi-o ieși, durerea o să-mi treacă.

Să nu cumva să crezi, draga mea Marie, că nu ești iubită. Cum să fac să-ți insuflu încrederea ce sălășluiește în inima mea. Mai presus de orice te rog să fii convinsă că nicicând n-a existat pe lume ființă să-și dea în vileag cu atâta sinceritate toate simțămintele atunci când stă de vorbă prin scris cu iubita sa. Nu, niciodată nu mă va putea nimeni acuza că scriu scrisori emfatice, artificiale și pline de retorică; dimpotrivă, neglijențele de stil trădează deplina mea sinceritate.

Continuă citirea →

Cucerirea Bizanțului (VI) Ajutor, Europa!

harta europa cadere constantinopolAjutor, Europa!

Asediaţii nu-şi mai fac iluzii. Ei ştiu că sunt opt mii contra o sută cincizeci de mii şi că acum, după ce flancul le-a fost străpuns, nu vor mai putea rezista multă vreme în spatele zidurilor măcinate de proiectile, dacă nu le sosesc în grabă ajutoare. Oare signoria din Veneţia nu promisese solemn să trimită corăbii? Iar papa ar putea el rămâne nepăsător atunci când Hagia Sofia, cea mai mândra biserică a Apusului, e în primejdie să devină o moschee a necredincioşilor? Oare Europa, aflată pradă unor mărunte discordii, dezmembrată de nenumărate ambiţii meschine, tot nu înţelege cât de primejduită este cultura occidentală? S-ar putea însă – aşa se încurajează reciproc asediaţii – ca flota salvatoare să fie de mult gata de pornire şi să ezite să ridice pânzele, doar fiindcă nu cunoaşte situaţia de fapt; ar fi de-ajuns să afle ce mare răspundere îşi asumă prin această întârziere, aducătoare de moarte, ca să se pună în mişcare.

O faptă eroică

Dar cum să se dea de ştire flotei veneţiene? Marea de Marmara e împânzită de vase turceşti. A ieşi cu întreaga flotă în larg ar însemna o pieire sigură şi pe lângă aceasta, dispozitivul de apărare, pentru care fiecare om e de mare preţ, ar pierde sute de soldaţi. Se ia deci hotărârea să se rişte doar o corabie mică, având un echipaj puţin numeros. Doisprezece oameni, nu mai mulţi, sunt gata pentru fapta această eroică – şi dacă istoria ar fi dreaptă, numele lor ar fi tot atât de vestit ca acela al argonauţilor – dar nici unul dintre ele nu a ajuns până la noi.

Continuă citirea →