Despre aristocrati
Sunt trei aristocraţii: a naşterii şi a rangului, a banilor, a spiritului. Cea din urmă, drept vorbind, este cea mai însemnată şi se recunoaşte astfel, dacă i se dă timpul.
Schopenhauer
Banda celor patru
Banda celor patru – nume dat unui grup de patru lideri ai Revoluţiei Culturale Chineze care, după moartea lui Mao Zedong în 1976, au fost arestaţi de succesorii acestuia şi acuzaţi de „persecutarea” a peste 700.000 de persoane şi de moartea a circa 35.000. Lucru semnificativ, moştenirea lui Mao era reprezentată de „bandă”, întrucât văduva lui, Jiang Qing, era unul din cei patru; de fapt, ea condusese Grupul Central al Revoluţiei. Ceilalţi membri ai bandei puse sub acuzare erau Zhang Chunqiao, lider de partid de la Shanghai; Wang Hongwen, sindicalist şi ofiţer politic important al Armatei Populare de Eliberare; şi Yao Wenyuan, propagandist de partid.
Judecaţi în 1980, acuzaţii, nu în mod surprinzător, au fost condamnaţi cu toţii. Jiang Qing şi Zhang Chunqiao au primit sentinţe de condamnare la moarte, dar mai târziu pedeapsa le-a fost comutată în închisoare pe viaţă; Wang Hongwen a fost condamnat la închisoare pe viaţă, iar Yao Wenyuan la 18 ani închisoare.
Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris (2/14 mai 1864)
Convenţiunea încheiată la Paris în 7/19 august 1858, între Curtea Suzerană şi între Puterile garante autonomiei Principatelor-Unite, este şi rămâne legea fundamentală a României.
Însă, îndoita alegere din 5 şi 24 Ianuarie 1859, săvârşirea Unirii şi desfiinţarea Comisiunei centrale, făcând neaplicabile mai multe articole esenţiale din Convenţiune atât pentru îndeplinirea acestora, cât şi pentru reaşezarea echilibrului între puterile Statului, ca act adiţional al Convenţiunei intră de astăzi în putere următorul Statut:
Art. 1 — Puterile publice sunt încredinţate Domnului, unei Adunări ponderatice şi Adunărei elective.
Art. 2 — Puterea Legiuitoare se exercită colectiv de Domn, de Adunarea ponderatrice şi de Adunarea electivă.
Art. 3 — Domnul are singur iniţiativa legilor; el le pregăteşte cu concursul Consiliului de stat şi le supune Adunării elective şi Corpului ponderatoriu, spre votare.
Art. 4 — Deputaţii Adunării elective se aleg conform aşezământului electoral aci anexat. Preşedintele Adunării se numeşte în fiecare an de Domn din sânul ei; iar Vicepreşedinţii, Secretarii şi Chestorii se alege de Adunare.
Art. 5 — Adunarea electivă discută şi votează proiectele de legi ce-i se vor prezenta de Domn. Aceste proiecte se vor susţinea în Adunare de Miniştrii sau de membrii Consiliului de stat, ce se vor delega de Domn spre acest sfârşit; ei vor fi ascultaţi oricând vor cere cuvântul.
28 februarie – Istoricul zilei
1553 – S-a născut Michel de Montaigne, scriitor, filosof francez
1754 – S-a născut Gheorghe Şincai, istoric, filolog, poet român, reprezentant al Şcolii Ardelene
1863 – S-a născut medicul Gheorghe Marinescu, fondatorul şcolii româneşti de neurologie
1869 – A murit Alphonse de Lamartine, scriitor romantic francez
1901 – S-a născut Linus Pauling, laureat al Premiului Nobel, unul dintre fondatorii biologiei moleculare moderne
Moartea regelui Carol I, prilej de bucurie!
Mihail Manoilescu prezintă în „Memoriile” sale un moment important al istoriei românilor:
„O înregistrare de fapte pe care o fac numai cu mare şovăire, dar pe care o datorez imperativ adevărului, este sentimentul cu care românii, şi mai ales tinerii din acea vreme, au primit vestea morţii regelui Carol I în 1914.
Eram pe atunci în anul al IV-lea al Şcolii noastre de Poduri şi Şosele, astăzi Politehnica din Bucureşti. După concepţia şi legile noastre copiate din Franţa, noi eram socotiţi o şcoală militară – de elită, dar militară. Şi totuşi, în această şcoală militară, în clipa în care s-a răspândit vestea morţii regelui Carol I, a fost – în ciuda oricărei decenţe – o bucurie cum numai tineretul, totdeauna dispreţuitor de forme, poate să arate. Toţi eram fericiţi că moartea bătrânului rege însemna căpătarea libertăţii pentru România de a merge la război împotriva Austro-Ungariei.”
Alimentatia in mitologie
Povestirile mitologice fac o distincţie netă între hrana consumată de oameni şi cea rezervată zeilor. Ele le recunosc unor alimente anumite virtuţi, în măsură să determine schimbări miraculoase în viaţa omului. Unor produse li se atribuie o valoare specială ca ofrandă în sacrificii. În legătură cu anumite alimente există prescripţii ritualice specifice. În sfîrşit, zeii şi oamenii sînt descrişi adesea în timp ce participă la banchete, aşezaţi în jurul unor mese îmbelşugate.
Distincţia dintre hrana rezervată zeilor şi alimentele permise oamenilor este fundamentală. Cu toate că se bucură de ofrandele constînd din roadele cîmpului şi animale, zeii se hrănesc cu Nectar şi Ambrozie, altfel spus cu alimente (mîncare şi băutură) ce nu sînt de pe această lume şi care le sînt rezervate în exclusivitate. Consumarea hranei zeilor poate provoca schimbări radicale în viaţa oamenilor. Chiar şi un erou de origine semidivină ca Heracle îşi schimbă condiţia, devenind nemuritor, sugînd la sînul Herei.
27 februarie – Istoricul zilei
272 – S-a născut Constantin cel Mare, împărat roman
1711 – S-a născut Constantin Mavrocordat, domnitor al Ţării Româneşti şi al Moldovei
1872 – S-a născut Alexandru Vaida-Voievod, om politic
1902 – S–a născut scriitorul John Steinbeck, laureat al Premiului Nobel pentru literatură pe anul 1962
1920 – A murit Alexandru D. Xenopol, filosof, istoric român
1936 – A încetat din viaţă fiziologul Ivan Pavlov; a descoperit „reflexul condiţionat”
2009 – A murit Manea Mănescu, fost prim-ministru din perioada comunistă
Moartea lui Goya, un mister
Francisco de Goya
Cauza morţii – atac cerebral, după ce a suferit o afecţiune virală stranie sau intoxicaţie gravă cu plumb
Locul de odihnă – înhumat într-un singur sicriu împreună cu rămăşiţele pământeşti ale unui prieten, deşi s-a descoperit un singut craniu; biserica San Antonio de la Florida, Madrid
Pe când Goya avea 46 de ani – şi era un pictor talentat, plin de succes şi absolut convenţional – a suferit chinuri groaznice de pe urma unei boli misterioase, ce era la un pas să-i curme viaţa şi care i-a modificat definitiv personalitatea şi arta – aparent, insuflându-i măreţie.
Tablourile sale fuseseră iscusite, fermecătoare, unele excesiv de pitoreşti. Însă acel Goya ce a reapărut după boală, surd şi parţial orb, era un suflet chinuit cu o nouă perspectivă: lucrările sale erau acum, ca într-un coşmar, pline de disperare, vicioase şi crude – toate fiind prezentate într-o manieră originală şi genială. Boala, a cărei natură i-a făcut pe biografii lui să se contrazică, a marcat sfârşitul pictorului convenţional şi debutul unuia revoluţionar.
Declanşarea bolii sale a fost bruscă, lovind spre sfârşitul anului 1792. Pictorul a fost îngrozit de aspectul bizar al simptomelor: ameţeală, greaţă, dezechilibru, confuzie, halucinaţii, convulsii, semipareză pe partea dreaptă, auz şi vorbire diminuate, un ţiuit permanent în urechi şi, faptul cel mai temut pentru un artist plastic, orbirea parţială.
26 februarie – Istoricul zilei
1564 – S-a născut Christopher Marlowe, cel mai important poet si dramaturg englez de dinainte de William Shakespeare
1802 – S-a născut scriitorul francez Victor Hugo
1829 – S-a născut Levi Strauss, creatorul jeans–ilor
1861 – S-a născut Nadejda Krupskaia, revoluționară marxistă, soția lui Lenin
1940 – A murit pictorul Nicolae Tonitza
Calatori si calatorii in Evul Mediu
Călătoriile medievale. Călătoria reprezintă pentru omul medieval unul dintre elementele esenţiale ale vieţii, nu atât prin frecvenţa cu care se produce (societatea medievală este mai degrabă statică), cât prin tentaţia pe care o reprezintă. Cu excepţia negustorului, obligat să se deplaseze prin natura îndeletnicirii sale, omul medieval (ţăran, orăşean, dar şi nobil) este mai degrabă sedentar. El cunoaşte cel mai mult împrejurimile locului unde s-a născut. Dar ispita (combinată cu spaima) pe care o stârneşte necunoscutul este extraordinară. Ea se asociază, în mentalitatea impregnată de religios a omului medieval, cu descoperirea „cetăţii lui Dumnezeu” şi parcurgerea drumurilor lui Isus ori a peregrinărilor apostolilor săi.
Călătoriile omului medieval sunt aşadar pelerinaje de penitenţă (la locurile sfinte, la marile centre de rugăciune – la acestea participând, potrivit specificului confesiunii, atât creştinii, cât şi musulmanii) sau în speranţa vindecării (prin atingerea relicvelor sfinte).
25 februarie – Istoricul zilei
1707 – S-a născut Carlo Goldoni, dramaturg italian
1778 – S-a născut Jose de San Martin, erou argentinian al Independenţei Americii Latine
1841 – S-a născut Pierre Auguste Renoir, pictor şi grafician francez, unul dintre reprezentanţii importanţi ai impresionismului
1842 – S-a născut scriitorul american Karl May, celebru în toată lumea datorită cărţilor sale de aventuri în „vestul sălbatic”; este creatorul personajului „Winnetou”
1866 – S-a născut Benedetto Croce, filosof, istoric şi politician
1873 – S-a născut tenorul italian Enrico Caruso
1881 – A murit poetul Cezar Bolliac, fruntaş al Revoluţiei de la 1848
1881 – A murit Alexandru Treboniu Laurian, filolog, istoric, publicist şi om politic, membru fondator al Societăţii Academice Române
1917 – S-a născut Anthony Burgess, scriitor, compozitor şi critic britanic
1983 – A murit dramaturgul Tennessee Wiliams
Despre iubire
Iubirea! Este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului pentru a urca la el. Michelangelo Buonarotti
Blogul istoriiregasite a implinit un an
Astăzi, 24 februarie, blogul istoriiregasite.wordpress.com împlineşte un an.
Este un moment de bilanţ şi de reflecţie. Am postat până acum peste 1700 de articole şi am atins un record de 1677 vizitatori unici/zi. Media este de 875. E bine, dar îmi doresc mult mai mult. Şi cred că potenţial există! 🙂
Mă gândesc însă că a venit timpul să fac o schimbare. În primul rând cred că ar trebui să trec pe un domeniu propriu. Apoi am nevoie de un partener care să se ocupe de promovare şi monetizare. Aştept oferte. 🙂
24 februarie – Istoricul zilei
Dragobetele – este o sărbătoare populară semnificând venirea primăverii
1463 – S-a născut Giovanni Pico della Mirandola, umanist italian
1500 – S-a născut Carol Quintul, împărat romano-german si rege al Spaniei
1815 – A murit Robert Fulton, inventator american
1929 – S-a născut actriţa de teatru şi film Marga Barbu
1974 – S-a născut Mircea Badea, prezentator de televiziune
Mitul Dragobetelui
Existand partizani numerosi de o parte si de alta a ambelor tabere, ziua Sfantului Valentin si Dragobetele au intrat involutar intr-un soi de competitie pentru suprematie.
Argumentele sunt complexe, e o confruntare a culturilor, un orgoliu autohton sau o razvratire impotriva comercializarii dragostei si cu toate astea Ziua Indragostitilor preluata de peste ocean pare sa aiba ceva mai multa notorietate, neindoielnic avand parte de o mai mare promovare. Poate e de fapt chiar meritul americanilor pentru asta atata timp cat este deja irefutabila calitatea acestora de „a se vinde” in sensul de a-si scoate in prin plan valorile si cultura cu toata puterea si de ce nu „agresivitatea”. Asadar, daca vrem ca Dragobetele noastru traditional sa recupereze din handicap trebuie poate, mai intai de toate, sa-i cunoastem istoria, sa-l explicam, sa-l intelegem si mai apoi sa ni-l insusim cu adevarat.
ISTORII REGĂSITE 
Comentarii recente