81 de ani de la Dictatul de la Viena
Astăzi se împlinesc 81 de ani de la Dictatul de la Viena (30 august 1940), prin care România a fost silită să cedeze aproape jumătate (43.492 km²) din teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei.
Tristul eveniment, la care oamenii politici români ai vremii au asistat neputincioși – ministrul de externe, Mihail Manoilescu, slab de înger și nevolnic, a leșinat când a văzut harta cu pierderile teritoriale – a pus în evidență nu numai poziția geopolitică precară a țării noastre în 1940, dar și consecințele nefaste ale acțiunilor antidemocratice ale regelui Carol II, ale legionarilor, dar și ale unei importante părți ale elitei culturale și politice românești, care au slăbit capacitatea de rezistență a României la agresiunile externe. Într-o situație gravă pentru țară, clasa politică și-a dovedit încă o dată lașitatea și neputința de a apăra ceea ce patrioții din 1918 au realizat cu mari sacrificii.
Am fost director
La 31 august se încheie mandatul meu de director la Școala Gimnazială Nr. 6. Au fost 4 ani plini de evenimente, de provocări pentru toți colegii, ani de împliniri profesionale, dar și de multă muncă, ani în care m-am identificat cu instituția pe care am condus-o. Au fost 4 ani în care am avut oportunitatea să-mi cunosc mai bine colegii și să le apreciez toate calitățile, dar am cunoscut și alte persoane, din diverse medii, care, dincolo de măști, slăbiciuni și vanități, m-au ajutat, fiecare în felul său, să devin mai bun.
Pentru mine, personal, dincolo de datoria pe care consider că mi-am îndeplinit-o, a fost o experiență care și-a pus amprenta asupra mea ca om, profesor, manager. În toată această perioadă am avut ca preocupare constantă binele elevului și respectul pentru toți cei cu care am colaborat. Mai mult decât orice alt lucru, am resimțit din plin marea responsabilitate pe care o implică această funcție. Din această perspectivă am încercat să reprezint un model de comportament moral și de pregătire profesională și să-mi desfășor activitatea în baza principiilor legalității, transparenței decizionale și al eficienței. Am fost și sunt conștient de propriile limite, de faptul că, indiferent de decizie sau de context, nu am putut să mulțumesc întru totul pe cei care aveau diverse așteptări de la mine.
Mi-am dat seama că nu putem face nimic bun dacă nu suntem solidari, dacă nu ne sfătuim și împreună să găsim soluții la problemele cu care ne confruntăm. Am înțeles că trebuie să lupt pentru a reprezenta cât mai bine interesele școlii noastre, chiar cu riscul de a stârni tensiuni sau adversități. Sunt convins însă că, alături de d-voastră, am reușit să consolidăm imaginea bună de care se bucură școala noastră în comunitate și să împlinim așteptările pe care elevii și părinții le aveau în mod îndreptățit de la noi. Le sunt recunoscător tuturor colegilor pentru calitatea și eficiența activității lor și pentru sprijinul pe care mi l-au dat în acești ani. Vă mulțumesc!
Comentarii recente