Virusul din noi

Pandemia recentă, care modelează funcționarea statului și îi determină în mare măsură traiectoria și care a monopolizat tardiv atenția presei și a clasei politice, oferă oamenilor obișnuiți răgazul necesar introspecției. Previzibil sau nu, o angoasă globală determină o promovare fără precedent a interiorizării și a conștiinței morale, ne obligă să ne afundăm în propriile gânduri.

Obligați la autoizolare, pentru prima dată după mulţi, foarte mulți ani, ne simţim îngrozitor de singuri. Credeam că nu ne mai temem de moarte. Știam că este inevitabilă, dar până acum nu-i dădusem o formă. Acum, când acest virus cumplit vine ca un tăvălug peste noi, zărim pentru prima oară forma pe care ar fi putut-o lua moartea şi ne simţim gâtuiți de panică. Uneori, suferința ajută. Lacrimile ne limitează curiozitatea la noi înșine.

Toţi trebuie să trăim în lumea asta şi sunt tot atâtea feluri de a te descurca în viaţă câţi oameni pe pământ. Unii, dominați de superstiții și frică, au încercat sentimentul de a fi intrat într-un timp de calamități inedite, care anunță apocalipsa. Mâna lui Dumnezeu poate fi văzută în orice întâmplare de către cei hotărâţi s-o găsească acolo, dar, până la urmă, la fel şi a Diavolului. Alții au devenit vânzători de speranţe şi de promisiuni deşarte. Şi, credeţi-mă, sunt o mulţime de oameni care cumpără aşa ceva. Nu puțini s-ar simți în siguranță în biserici, pioşi, la adăpostul sfinţilor şi al rugăciunilor. Cei mai în vârstă, care văd silueta morții aplecată asupra lor, nu se mai grăbesc. Și sunt de înțeles. Când ajungi la o vârstă mai înaintată, viitorul vine spre tine cu prea multă grabă şi fără a mai alerga tu în întâmpinarea lui.

Continuă citirea →

Clasa a VI-a. Revoluția franceză. De la supus la cetăţean (II). Schița lecției

Clasa VI. Revoluția franceză. De la supus la cetăţean (II). Schița lecției

Revoluția franceză. De la supus la cetăţean (I). Schița lecției

Clasa VI. Revoluția franceză. De la supus la cetatean (I). Schita lectiei-page0001

Clasa a V-a. Apariția și expansiunea Islamului. Schița lecției

islamApariția și expansiunea Islamului. Schița lecției

 

I.Ce este Islamul?

–       religie monoteistă, apărută în secolul al VII d. Hr., în Peninsula Arabică; se mai numește islamică sau musulmană;

–         are la bază credința în Allah (Dumnezeu);

–         întemeietorul ei a fost Mahomed, considerat de musulmani profetul lui Allah;

II. Credința musulmană

–         Credincioșii trăiesc potrivit învățăturilor Coranului (cartea sfântă a Islamului);

  • Mărturisirea credinței în Allah, al cărui profet este Mahomed;
  • Rugăciunea, realizată de cinci ori pe zi, cu fața către Mecca;
  • Ajutorarea celor săraci;
  • Postul, îndeosebi în luna sfântă, Ramadan;
  • Pelerinajul (vizita) la Mecca, efectuat cel puțin o dată în viață;

–         Lăcașul religios specific Islamului este moscheea;

–        Centrul religios principal al musulmanilor este Mecca.

III. Expansiunea militară a Islamului

–         Mahomed i-a unificat pe arabi cu ajutorul învățăturilor sale;

–         Statul întemeiat de Mahomed s‑a numit califat, având în frunte un calif;

–         Islamul s‑a extins pe măsură ce musulmanii au cucerit noi teritorii:

  • în Asia și Africa de Nord;
  • în Europa au ocupat Peninsula Iberică.

IV. Expansiunea culturală a Islamului

–         Expansiunea teritorială a dus la expansiunea culturală;

–         Savanții musulmani :

  • au făcut cercetări în matematică, astronomie, medicină, astronomie, geografie;
  • au transmis în Europa cifrele arabe, preluate de la indieni;
  • prin lucrările unor învățați (Avicenna și Averroes), cultura europeană este influențată de cea arabă.

Dicționar

  • Calif – conducător politic și religios al statului musulman.
  • Califat – stat format prin unirea triburilor arabe.
  • Moschee – edificiul unde musulmanii își practică religia.
  • Profet – predicator, trimis al lui Dumnezeu pentru a transmite mesajul divin oamenilor.

Clasa a VIII-a. Formarea statului național unitar. Schița lecției

Clasa a VIII-a. Formarea statului național unitar. Schița lecției

I. Factorii care au favorizat constituirea statului național unitar în 1918
• Recunoașterea pe plan internațional a dreptului popoarelor la autodeterminare;
• Prăbușirea Imperiului Rus în 1917;
• Înfrângerea Puterilor Centrale în Primul Război Mondial.

II. Unirea Basarabiei cu România
• Octombrie 1917 – Basarabia și-a declarat autonomia; a fost ales Sfatul Țării (în frunte cu Ion Inculeț), ca adunare reprezentativă;
• Decembrie 1917 – Sfatul Țării a proclamat Republica Democratică Moldovenească, declarată independentă față de Rusia în ianuarie 1918;
27 martie/9 aprilie 1918 – Sfatul Țării a votat, la Chișinău, unirea Basarabiei cu România.

III. Unirea Bucovinei cu România
• 1918 – Imperiul Austro-Ungar s-a destrămat;
• Octombrie 1918 – s-au format, la Cernăuți, Adunarea Constituantă și Consiliul Național Român, în frunte cu Iancu Flondor;
15/28 noiembrie 1918 – Congresul General al Bucovinei a proclamat unirea cu regatul României.

IV. Unirea Transilvaniei cu România
• Septembrie 1918 – Partidul Național Român a adoptat Declarația de autodeterminare a românilor;
• Octombrie 1918 – S-a format Consiliul Național Român Central (cu 6 membri din partea Partidului Național Român și 6 membri din partea Partidului Social-Democrat din Transilvania);
18 noiembrie/1 decembrie 1918 a avut loc Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Prin Rezoluția Unirii, adoptată în cadrul adunării, se pecetluia Unirea Transilvaniei cu regatul României.

Pe plan internațional, formarea statului național unitar român a fost recunoscută prin tratatele încheiate la Conferința de pace de la Paris (1919-1920).

Viața lui Alexandru Ioan Cuza

800px-Alexandru_Ioan_Cuza_-_Photo_by_Carol_Popp_de_SzathmáryAstăzi se împlinesc 200 de ani de la nașterea lui Alexandru Ioan Cuza (1820-1873), primul domnitor al Principatelor Unite şi al statului naţional România.

Alexandru Ioan Cuza s­-a născut la Bârlad la 20 martie 1820, ca membru al unei familii boiereşti moldovene amintite în documente încă de la 1638. Tatăl său, Ioan Cuza, a ajuns până la rangul de postelnic în vremea domnitorului Ioniţă Sandu Sturdza. Mama sa, Sultana Cozadini, provenea dintr­-o familie greco-­italiană din Constantinopol, stabilită în Principatele Române.

Primii ani de şcoală au fost petrecuţi în pensionul francez deschis de Victor Cunin la Iaşi; aici a fost coleg cu Minail Kogălniceanu şi Vasile Alecsandri, cu care va colabora, mai târziu, în viaţa politică. La Paris a obţinut în 1845 bacalaureatul în litere, s­-a înscris la Facultatea de Drept şi în Societatea economiştilor din Paris. La 30 aprilie 1844 s­-a căsătorit cu Elena Rosetti, care îi va sta alături până la moarte.

Continuă citirea →

Test – ISTORIE – Clasa a V-a – Geto-dacii

Clasa V. Test istorie - Geto-dacii-page0001

Clasa a VII-a. Lumea postbelică. Reconstrucție și modele ale dezvoltării economice. Schița lecției

CAPITALISM SI COMUNISMI.Reconstrucția

• Perioada postbelică a debutat cu un imens efort de refacere economică;
• Reconstrucţia s-a realizat pornind de la două sisteme economice diametral opuse: capitalismul și comunismul.

II. Modele ale dezvoltării economice

Modelul economic comunist
– impus de URSS statelor din Europa de Est;
– întreaga viaţă economică este pusă sub controlul statului (economie centralizată);
– proprietatea este comună;
– nu există inițiativă particulară.

În 1949 a fost înființat Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER):
– promova comerţul și cooperarea economică între statele comuniste;
– organiza economiile comuniste după modelul sovietic;
– a subordonat aceste economii intereselor URSS.

Modelul economic capitalist
– a fost susținut de SUA în Europa de Vest;
– se bazează pe libera inițiativă și limitarea intervenției statale;
– proprietatea privată era pilonul acestui sistem economic (economie de piață);

În 1947 a fost lansat Planul Marshall:
– reprezenta un ajutor economic nerambursabil al SUA pentru statele europene;
– urmărea stăvilirea expansiunii comunismului;
– a contribuit decisiv la refacerea statelor vest-europene ;
– ajutorul a fost oferit și statelor comuniste, care însă l-au refuzat la presiunile Moscovei.

III. Consecințe
• Sistemul capitalist s-a dovedit a fi mult mai performant decât cel comunist;
• Statele capitaliste din Europa de Vest au cunoscut o trecere rapidă de la dramele războiului la o viaţă îndestulată;
• Statele comuniste din Europa de Est au cunoscut sărăcie și lipsuri.

Lumea în război. Test la istorie la clasa a VII-a

Test istorie - Lumea in razboi - clasa a 7-a

Borges: o viaţă

BorgesSlab şi bolnăvicios

Părinţii lui îşi făceau în mod constant griji. Ca mulţi alţi copii născuţi prematur, Georgie era slab şi bolnăvicios, nu vedea bine şi, când a început să vorbească, stâlcea cuvintele atât de rău, încât mama lui se temea ca nu cumva să aibă probleme cu auzul. Georgie se speria foarte uşor, de aceea avea coşmaruri mai tot timpul. Teama băiatului pare să fi fost legată de inadaptabilitatea care îl afectase încă de mic. Visa că îşi jupoaie pielea de pe faţă şi că găseşte pe altcineva sub ea sau că îşi scoate masca şi că sub ea este o altă mască. Temeri asemănătoare îl chinuiau şi în timpul zilei: îi era frică de oglinzi, dându-se înapoi din faţa propriei imagini cînd o vedea reflectată pe mobila ilustrată, de mahon, din dormitorul lui; uneori îşi închipuia că vede faţa altuia, de aceea nu suporta să se uite în oglindă, de parcă propria reflecţie ar fi încercat să-i fure identitatea.

Eşec adolescentin

[Geneva] În preajma împlinirii a 19 ani, pe 24 august, doctorul Borges şi-a întrebat fiul dacă s-a culcat vreodată cu o femeie şi, când acesta i-a zis că nu, tatăl lui s-a hotărât să-l ajute pe tânăr să devină bărbat. În Argentina exista obiceiul ca taţii sau unchii să aranjeze iniţierea băieţilor cu o prostituată într-un bordel şi astfel, în ton cu această practică, doctorul Borges i-a dat lui Georgie adresa unui apartament din Place du Bourg-de-Four, care se afla în cartierul felinarelor roşii, nu departe de locul în care trăiau ei, spunându-i că acolo îl va aştepta o femeie. Cei mai mulţi tineri abordează primul contact sexul cu mare teamă; de aceea Borges, când în sfârşit a ajuns la apartamentul femeii, era extrem de agitat. Se pare că, până la urmă, a fost prea precipitat ca să treacă prin toate etapele iniţierii.

Continuă citirea →

Instruirea și educația în Roma antică

educatia in roma anticaInstruirea tinerilor în Roma antică urma traseul binecunoscut lumii elenistice. Cunoştinţele primare erau, de cele mai multe ori, asigurate de un pedagog, care putea fi un sclav cultivat, copilul fiind învăţat să citească şi să scrie. Ulterior, acesta urma ciclul secundar de 4 ani, unde se studiau gramatica, retorica, muzica, matematica sub îndrumarea unui profesor. Un rol important în educarea şi instruirea tinerilor l-au avut profesorii greci, care au venit în număr mare la Roma, începând cu sec. II î.Hr.

Instruirea se baza pe memorarea unor lungi pasaje din autorii latini Naevius, Ennius ş.a., care făceau obiectul unor chinuitoare ore de curs, ce se terminau deplorabil pentru elevii neatenți sau mai puţin silitori. Un rol important i se atribuia şi studierii literaturii greceşti, care se făcea separat de cea latină.

Continuă citirea →

Povestea lui Louis Braille

louis brailleVreme de multe generații din secolele trecute, procedura standard de a forma meșteșugari pricepuți a fost ca tatăl să-și învețe fiii meseria. Aptitudinile necesare pentru o meserie erau transmise din generație în generație.

Cu mulți ani în urmă, un cizmar îl învăța pe fiul lui de 9 ani meseria sa, ca să-l pregătească pentru viață. Într-o zi, de pe masa cizmarului căzu un priboi și, din nefericire, îi scoase ochiul băiatului. În lipsa cunoștințelor medicale și a experienței de azi, fiul a ajuns să-și piardă și celălalt ochi.

Tatăl lui l-a dat la o școală specială pentru nevăzători. La acea vreme, elevii erau învățați să citească cu ajutorul unor blocuri mari de lemn sculptate. Blocurile erau greoaie, incomod de mânuit și era nevoie de foarte mult timp să înveți să citești de pe ele.

Continuă citirea →

Soția lui Nathaniel Hawthorne

nathaniel hawthorne si sotia sa SophiaÎn majoritatea cazurilor, sau chiar în toate, succesul este rezultatul direct al eforturilor unei persoane și al suportului și încurajării primite din partea altei sau altor persoane.

Nathaniel Hawthorne este un exemplu bun. Se simțea descurajat și cu inima zdrobită când s-a dus acasă și i-a spus soției sale, Sophia, că era un ratat fiindcă fusese dat afară din slujba sa de la vamă. La auzul acestei vești, ea l-a lăsat perplex printr-o izbucnire entuziastă de bucurie.

„Acum”, a spus ea pe un ton triumfător, „poți să-ți scrii cartea!”

Hawthorne a răspuns nedumerit:

Continuă citirea →

Copilăria lui Cehov

anton pavlovici cehovAstăzi se împlinesc 160 de ani de la nașterea lui Anton Pavlovici CEHOV (1860-1904). Citind biografia acestuia (Henri Troyat, Cehov, trad.: Marina Vazaca, Bucureşti, Albatros, 2006) am găsit câteva pagini impresionante despre copilăria marelui scriitor rus:

„Tatăl lui Cehov era un băcan destul de sărac, cu o fire cazonă şi evlavioasă. Şi-a silit fiul să lucreze ca vânzător în prăvălia sa şi l-a înscris într-un cor bisericesc pe care îl dirija el însuşi. În ciuda blândeţii mamei sale, copilăria a rămas pentru Cehov o amintire dureroasă.

Convins întotdeauna că face voinţa lui Dumnezeu, cu care se afla în relaţii privilegiate, tatăl impunea familiei sale o disciplină de fier, cu toţii tremurau îndată ce ridica el vocea. Când apărea, aveau impresia că i-a şi prins cu o greşeală. La cea mai mică abatere, clocotea de mânie, înjura, gesticula, tuna şi fulgera, lovea. Dădea potop de palme, iar în cazurile grave lua biciul din cui şi-şi sufleca mânecile. “Tata a început să-mi facă educaţia, mai zis să mă bată, când nici nu împlinisem cinci ani”, va scrie Cehov. “Dimineaţa când mă trezeam mă întrebam întâi şi-întâi dacă mă va bate.” După primirea unei pedepse aspre, cu fundul numai vărgi, Anton trebuia, după datină, să sărute mâna părintelui său.

Continuă citirea →

Templul și comoara fabuloasă a regelui Solomon (I)

richard-bessiere-comorile-pierdute-ale-omeniriiRegele Solomon a intrat în istorie ca fiind al treilea rege al vechilor evrei (1016-976 î.Hr.), după ce i-a succedat tatălui său, regele David, la vârsta de 17 ani.

Ce ne spun Sfintele Scripturi?

Sfintele Scripturi fac din acest om un model de înțelepciune și de cunoaștere, lăudându-i splendoarea curții și prosperitatea regatului. Au trecut aproximativ 3000 de ani, dar căutătorii de comori continuă și astăzi să-și pună întrebări despre moștenirea artistică, spirituală și materială lăsată de acest straniu monarh, care se spune că s-ar fi avântat de mai multe ori pe mare până în îndepărtatul Ofir, ținut mitic, despre existența căruia se fac încă presupuneri, unii situându-l în India, alții, în sudul Africii sau în Zimbabwe, unde aurul se găsea din belșug, ceea ce ar face mai lesne de înțeles bogăția fabuloasă de care dispunea regele Solomon.

În afara acestei bogății colosale, regele Solomon a rămas cunoscut și prin operele sale literare, cuprinzând 3000 de proverbe, 1005 cântece și fermecătorul text Cântarea Cântărilor. Dar moștenirea artistică și spirituală constă îndeosebi  în construirea unui măreț edificiu, acel templu de la Ierusalim, căruia îi vom prezenta pe scurt povestea. Prin ce se deosebește acest templu de altele?

Continuă citirea →