Category Archives: Opinii

Așteptări mari de la oameni mici

criticDorința multora dintre noi – mărturisită sau nu – este de a urca încetul cu încetul treptele piramidei profesionale și sociale. Calitățile intelectuale și morale, realizările de până atunci, credința că putem schimba ceva în bine și dorința de a răspunde provocărilor carierei ne pot îndemna ca, la un anumit moment al vieții, să acceptam asumarea unor responsabilități legate de o oarecare funcție de conducere. Contactul cu realitatea socială este însă dur.

Ideile se poluează inevitabil. Sunt ignorate, alterate şi, în cele din urmă, iremediabil compromise, total sau în parte.

Acțiunile pot fi distorsionate. Între aprobări pe care le ştii mincinoase și refuzuri pe care le simţi definitive, constați că există unii care pot face din interesul lor o datorie a celorlalți.

Criza valorilor morale e evidentă. Cei care își exprimă gândurile cu sinceritate stingheresc, deranjează, adeseori irită. E descurajator să vezi cât de puţin sunt preţuite demnitatea, corectitudinea, integritatea.

Unii fac greșeala de a încuraja şi cultiva în preajma lor spiritele mediocre, recunoscute pentru vocaţia masochistă a supunerii lor. Sunt oameni care au trebuinţa înnăscută a servilismului: gândesc și scriu doar la comandă. Bineînțeles, slugărnicia lor tâmpă este răsplătită cu câte o sinecură. În sistemul de (non)valori pe care a fost clădită România trebuie doar să fii apt pentru arta de a vinde cuvinte, dacă nu chiar minciuni…

Cum să citesc?

copii-citindUn tânăr cititor al blogului meu îmi solicită sfatul despre cum să citească. Reproduc aici răspunsul meu, cu gândul că poate fi și altora util.

„Ca să înveţi să citeşti trebuie, în primul rând, să citeşti foarte încet, pe îndelete, cu atenţie şi discernământ, atât pentru plăcerea ta, cât şi pentru a te instrui.

Obișnuiește-te să citești aproape în fiecare zi. Citește ce-ți place, ce te pasionează. Vei observa imediat că poți reține cu ușurință ceea ce te interesează și astfel poți face din citit o experiență agreabilă.

Este important să înțelegi că lecturile te ajută să devii ceea ce dorești, că îți pot schimba viața în bine. Știu, sunt unele cărți pe care regreți că le-ai deschis, dar vei găsi și altele la a căror lectură regreţi că nu ai apucat vremurile descrise în paginile lor. Din fiecare înveți însă câte ceva.

Cărțile (spunea N. Manolescu) sunt prezențe prietenoase, lucruri în stare să-ţi ţină tovărăşie, şi nu un ceas de călătorie, ci o întreagă viaţă. Nu ne pretind în schimb decât să ne facem, la rândul nostru, timp pentru ele.”

Ce am uitat

ganditorScriam cândva despre oamenii pe care sinceritatea îi stinghereşte. O întâmplare recentă mă determină să revin asupra temei.

Mărturisesc o slăbiciune. Obișnuiesc să-i tratez pe cei din jurul meu așa cum mi-aș dori să se comporte și ei față de mine: cu respect și sinceritate. Am naivitatea să cred în buna-credință și corectitudinea cunoscuților.

Uit însă că uneori onestitatea oboseşte… pe ceilalţi!

Uit că ipocrizia este răsfăţată, foarte bine plătită.

Uit să mă feresc de prostul harnic. Prostia cea mai dăunătoare – afirma Andrei Pleșu – e prostia hiper-activă. Cel lovit de o asemenea „virtute” e ubicuu, mereu ofensiv, treaz, la datorie. Afişează, de regulă, un portret de slujitor devotat cauzei şi reuşeşte să distrugă tot ce atinge.

Uit de bizara pasiune a unor apropiați, gata să-și închine viaţa artei de-a înşela, de-a linguşi, de-a ameninţa, de-a intriga, de-a minţi, de-a învrăjbi, de-a corupe. Numai o mare pasiune îţi poate da tăria de-a o face zilnic şi fără dezgust!

Continue reading →

O expresie nefericită și stupidă: „mica unire”

unireaSe foloseste cu încăpățânare, din ignoranță sau din inerție, o expresie nefericită și stupidă: „mica unire”.

Unirea Principatelor Române nu poate fi mică! Utilizarea sintagmei „mică” reprezintă de fapt un act de profanare a unui lucru sacru: unirea, cea mai importantă izbândă istorică a neamului românesc.

24 ianuarie este momentul cel mai însemnat al istoriei noastre! Unirea Principatelor Române este o mare sărbătoare naţională. Este actul de naștere al României!

Bunul simț ca povară

ganditor-1Tot felul de personaje periculoase cresc din pământul fertil al nepăsării noastre. Au toate cusururile egoismului, deplina şiretenie şi prefăcătorie a celor slabi. Fără exces de inteligenţă, fără mari subtilități, îşi iau sfera proprie de „cunoaştere“ drept criteriu garantat de evaluare.

Venite de la periferia anonimă a unei societăți în derivă, sunt personaje inconsistente, fără nici un merit special de natură să le justifice „şefia“. N-au în spate nicio prestaţie convingătoare, nu pot livra nicio probă convingătoare a unei reuşite. Trăiesc în oglinda propriilor defecte. De fapt, întotdeauna, când se privesc în oglindă, sunt ispitiți să o curețe.

Nu zic că n-or avea anumite “calităţi”: agresivitate, suficienţă, capacitatea de a se victimiza şi de a concepe intrigi. Este evident însă că sunt lipsite de bun-simț.

Cuviinţa – spunea Andrei Pleșu – e o formă de civilizaţie interioară, un fel de a fi, un soi de politeţe naturală, e decenţa înnăscută a acelora care ştiu, din instinct sau din străvechi cutume, ce se cade şi ce nu se cade. Absenţa bunei-cuviințe atestă un viciu de structură, o malformaţie congenitală, o dizarmonie ireversibilă. Cu oarecare efort şi răbdare, poţi transforma un necioplit în om de lume, chiar dacă trebuie să începi de la zero. E însă imposibil să transformi o fire rudimentară, un neruşinat patent, un derbedeu cronic într-un personaj cuviincios.

În raport cu astfel de personaje de duzină, cu aplomb de precupețe și cu o țanțoșă bădărănie, am aceeași senzație neplăcută cu imaginea unei ciorbe în care găseşti o muscă, pe care o vezi cum se salvează agăţându-se de un fir de păr…

S-a suit scroafa-n copac

scroafaDe câtva timp s-a cocoțat într-o oarecare funcție publică o ființă mediocră, insignifiantă. Nu e de mirare. Sunt destui oameni de nimic care o duc bine indiferent de situaţie, pentru că se pliază perfect după modificările din societate. Oameni obscuri, cărora până şi cultura generală le lipseşte, ajung în funcţii de conducere datorită zelului cu care au pupat diferite părți anatomice ale mai marilor zilei. Toată viața au supraviețuit ca urmare a serviciilor aduse unor interese meschine şi efemere şi nicidecum inteligenţei sau pregătirii profesionale.

Spectacolul oferit de tot felul de inşi insigifianți ajunși la măriri e grotesc. O nulitate ieșită peste noapte din anonimat, uitând de condiția ei umilă, umblă cu nasul pe sus, are brusc impresia că e chiar ceva de capul ei, că e importantă. Parvenitismul era ușor de observat, acum se dezvăluie și obrăznicia, tupeul, aroganța. A intrigat, a linguşit, a calomniat, şi-a apropiat pe unii, a silit pe alţii să se îndepărteze, în scurt a uzat şi a abuzat de toate procedeele pentru a ajunge la situația dorită, acolo unde evident te ridică mai mult defectele decât calităţile.

Uscat la suflet şi plămădit din deşertăciuni mărunte şi false ambiţii, personajul respectiv face parte din categoria de oameni pe care sinceritatea îi stingherește. Se scaldă în zona compromisului, în aerul îmbâcsit de egoism, de invidie și de fățărnicie. Debitând banalităţi şi platitudini răsuflate, exprimă o mulţime de stupidități și de păreri caraghioase. Vorbăria neroadă îi definește vulgaritatea iremediabilă. Îşi ţine mâinile deasupra şoldurilor, cu inegalabila eleganţă a precupeţelor. Evident, manifestă o desconsiderare mergând până la dispreţ pentru toţi cei care se situează pe un alt plan intelectual. De ce? Pentru că Dumnezeu, generos, i-a hărăzit suprema fericire a sărăciei cu duhul!

Nu știe ce zice !

scoalaUn copil de la clasa pregătitoare, după prima zi de școală, încântat de ce văzuse, o întrebă pe mama lui:

– Mami, pot să vin și mâine la școală?

Auzindu-l, fetița mea, Teo, a comentat:

– El nu știe ce zice ! Urmează încă patru ani de școală primară, patru ani de gimnaziu, patru la liceu, cinci la facultate, și, Doamne ferește, să se facă profesor !!! 🙂

Omul cu venin în suflet

om rau

Dacă treptele demnităţilor sunt numărate, acelea ale degradării sunt fără de număr. Am verificat adevărul acestei afirmaţii recent, când a trebuit să asist la tristul spectacol oferit de un personaj hilar, o mediocritate ambiţioasă şi vicleană, cu destule pretenţii şi multe ifose, de fapt o biată jivină care, târându-se, îşi închipuie că zboară. Face  evident  parte din cei pe care, oricât ai vrea să-i ridici, ei preferă să se coboare.

Cunoşteam de ceva timp josnicia individului, răutatea sa maladivă şi vorbăria sa sterilă. Aroganţa şi parvenitismul său îmi săreau adesea în ochi. O vulgaritate iremediabilă, o golănie totală ca atitudine sufletească şi stil de comportare. Se dovedea tot mai mult de o rară insolenţă, suficienţă şi agresivitate abia mascate. Îşi închinase viaţa artei de-a înşela, de-a ameninţa, de-a intriga, de-a minţi, de-a învrăjbi. Doar aşa putea izbândi!

Continue reading →

Portretul unei lichele

masca de porc

În spaţiul public îşi face tot mai mult simţită prezenţa o specie dezgustătoare: licheaua. Un amestec de nulitate ambiţioasă, şmecheră şi abilă, de veleitarism fără nicio acoperire, cum afirma Adrian Marino. Irezistibil atrasă de sălbăticia din lumea politicienilor constituiţi în haite, mafii şi clanuri, licheaua a adulmecat cu satisfacţie aerul îmbâcsit de egoism, de ipocrizie, de invidie şi de corupţie. De la primii paşi în politică, a şi început să-şi pregătească situaţia dorită, pe care o întrezărea dorinţa de parvenire. A intrigat, a linguşit, a calomniat, a trădat, şi-a apropiat pe unii, a silit pe alţii să se îndepărteze, în scurt a uzat şi a abuzat de toate procedeele, pe care un politicianism fără scrupul i le punea la îndemână.

Ascensiunea i-a fost fulgerătoare. A ocupat postul dorit. Era normal să culeagă roadele atâtor osteneli. O viaţă de uneltiri şi de turpitudini era răsplătită!

Unii, mai naivi, se tot întreabă care este secretul succesului parazitului cocoţat într-o oarecare funcţie. Explicaţia e simplă. Licheaua izbuteşte acolo unde omul de caracter cade învins. Căci bunăvoinţa celor puternici se îndreaptă mai bucuroasă către cei capabili de toate umilinţele şi de toate josniciile decât către oamenii care, prin independenţă şi prin demnitate, le-ar putea crea, la un moment dat, dificultăţi şi complicaţii.

Continue reading →

Subnutriţi intelectual

subnutriti intelectual imagine

Viaţa politică românească (atât de predispusă spre a oferi spectacole ieftine şi de gust îndoielnic) ne oferă deseori prilejul (nedorit) de a asista la manifestările masochiste ale unor indivizi mediocri, care îşi expun, dintr-o pornire exhibiţionistă greu de înţeles, limitele intelectuale evidente.

Din dorinţa de a câştiga ceva notorietate, diverse funcţii sau cât mai mulţi bani nu ezită să se implice în acţiuni ale căror semnificaţii nu le înţeleg şi ale căror sensuri nu le pricep. Este evident pentru orice om rezonabil că ceea ce îşi propun să realizeze depăşeşte mult nivelul posibilităţilor lor de exprimare în spaţiul public şi că demersurile lor sunt sortite unui jenant eşec. Mai ales goana după diverse funcţii politice le anulează ultimele rămăşiţe ale simţului ridicolului şi le atrofiază simţul măsurii, reuşind doar să stimuleze himerele unor cariere politice pentru care ar fi în stare să sacrifice totul: caracter, bun simţ, decenţă. Lipsiţi de onestitate, insolenţi şi agresivi, nu ezită niciodată să se facă de râs, etalându-şi, fără pudoare şi reţinere, goliciunea intelectuală.

Personaje cu o identitate incertă, lipsite de aptitudini deosebite şi cu îndoielnice însuşiri morale încearcă cu încăpăţânare să se impună atenţiei noastre. Absenţa principiilor, incoerenţa în exprimarea puţinelor idei, dezacordurile gramaticale repetate, confuzia creată de folosirea unor termeni a căror înţeles le scapă, toate acestea creează pentru spectatorii ce au avut proasta inspiraţie să asiste la jalnica reprezentaţie oferită de aceşti actori rataţi ai scenei politice, sentimentul neplăcut al relaţionării cu nişte indivizi subnutriţi intelectual.

Prea multă nesimţire…

Ştiu că nu merită să te amărăşti, să-ţi faci sânge rău pentru ceea ce nu poţi schimba. Este inevitabil să te întâlneşti – nu de puţine ori – cu situaţii în care lipsa bunului simţ generează situaţii delicate, chiar penibile, oricum neplăcute. Încerci, cu tact, să le eviţi. Nu reuşeşti întotdeauna, e adevărat, pentru că se găsesc destui care, orbiţi de interesele lor mărunte, afişează o imagine neplăcută cu ceea ce, de fapt, ar trebui să ascundă: frustări şi complexe îndelung, dar inabil reprimate, ambiţii eşuate, ranchiună şi ură, comportamente meschine, metehne cunoscute, dar trecute cu vederea de cele mai multe ori din jenă faţă de cei care îşi expun fără ruşine felul de a fi. 

Continue reading →

Dictatura nulităţilor

Se apropie alegerile! Iată o veste bună pentru fauna care mişună prin societatea românească si o oportunitate pentru nulităţile ambiţioase de a atrage atenţia asupra lor.

Continue reading →

Îmbuibatul

În spaţiul public al României post-decembriste, un personaj nefast şi-a făcut o apariţie sfidătoare: îmbuibatul. S-a făcut repede remarcat prin lăcomie, aroganţă, atitudine provocatoare.  Printr-un concurs favorabil de împrejurări – dar, cel mai adesea, prin mijloace neoneste – a ajuns să aibă o bună situaţie materială, politică sau socială. Se consideră puternic, deasupra tuturor.  Nu-l impresionează sărăcia, suferinţa sau problemele altora.  Este infatuat şi agresiv, privind cu dispreţ – nedisimulat – la toţi cei din jurul lui. Se crede infailibil.

Continue reading →

Scârbă, mai ales scârbă

Societatea în care trăim ne oferă o panoramă vastă asupra ticăloşiei oamenilor. Nu că până acum n-ar fi fost destul de limpede caracterul lor. Dar într-o perioadă de criză profundă în care cu toţii părem că ne scufundăm, unii se manifestă mai mult ca oricând aşa cum de fapt le e felul: cu răutate, cu perfidie, cu josnicie.

Continue reading →

Despre partide şi politicieni

Partidele politice în general sunt forme de asociere liberă a cetăţenilor pentru promovarea interesului general. Partidele politice româneşti în special au un spirit de castă cu mult mai accentuat decât în Occident. Mentalitatea democratică de după 1989 nu le-a afectat prea tare. Se manifestă fără rezerve spiritul de partid, exclusiv şi intolerant, virulent şi însufleţit de electricitatea intereselor comune pentru victoria guvernării şi înfrângerea opoziţiei.

Continue reading →