Arhive lunare: Decembrie 2011

Un An Nou fericit! La mulţi ani!

Un An Nou fericit! La mulţi ani!

Anunțuri

Concert de Anul Nou (2011). Dirijor Franz Welser-Möst

Concert de Anul Nou (1989). Dirijor Carlos Kleiber

O personalitate de excepţie – Marcus Vipsanius Agrippa

Agrippa Marcus Vipsanius (63-12 î.Hr.), general şi om politic roman. Născut într-o familie obscură de rang ecvestru din Dalmaţia, prieten din tinereţe al lui Octavian, Agrippa îl însoţeşte pe acesta în 45 în Spania, apoi în Peninsula Balcanică. Revenit, după moartea lui Caesar, la Roma, împreună cu Octavian, Agrippa se impune drept cel mai competent şi talentat comandant de oşti al viitorului împărat Augustus şi, totodată, cel mai apropiat sfetnic al acestuia.

Continuă citirea →

Metode de tortură folosite de Securitate în închisorile comuniste

Înjurăturile cele mai abjecte, care puteau ieşi numai din gura unor indivizi primitivi şi sadici; nu cred să fi scăpat vreun deţinut politic să nu fie înjurat şi ameninţat în timpul anchetelor la care a fost supus.

Loviturile aşa-zise „libere“: cu palma, cu pumnul sau piciorul (încălţat cu cizmă) distribuite absolut la întâmplare şi la „inspiraţie“: peste obraz, gât (la venele jugulare), în abdomen, lovituri cu cizma în spate. […]

Continuă citirea →

Ce ştim despre Homer?

Despre Homer nu ştim nimic. Nici măcar nu ştim dacă a existat cu adevărat. Dacă ne luăm după legenda de toată lumea acceptată, el a fost un „trubadur” orb al secolului opt, pe care domnii îl angajau ca să le spună minunatele sale poveşti. Ei nu puteau să citească, pentru că erau analfabeţi, iar timpul şi-l petreceau doar făcând războaie, vânând şi prădând.

Continuă citirea →

Mândria regelui Carol

„Carol de Hohenzollern Sigmaringen era mândru, purta capul sus, atât fizic ca şi moral. Multe răbda, multe îndura, dar, cu o condiţie, să nu te atingi de mândria lui. Dacă îl răneai în mândria lui, nu mai puteai face nimic cu el.

Continuă citirea →

Şi cum dormea aşa frumos…

La 21 iulie 1907, lăsând pe şevalet o pictură neterminată  – „un alai de ţărani călări, pe jos şi în car, venind spre cel care picta acum din amintiri” – Nicolae Grigorescu se stinge din viaţă la Câmpina, având la căpătâi pe Maria Danciu, pe fiul lor Gheorghiţă şi pe câţiva prieteni de suflet, Vlahuţă, Delavrancea şi Alfred Bernath. Înmormântarea i-a fost simplă, aşa cum i-a fost şi sufletul.

Continuă citirea →

Împăratul în exil. Conspiraţia (II)

,,Naşul“ lui Napoleon

Generalul de divizie Sir Hudson Lowe a sosit pe Insula Sf. Elena la 14 aprilie 1816. În calitate de nou guvernator, el era, de fapt, gardianul lui Napoleon. Cunoscut pentru că era nehotărât şi se răzgândea adesea, Lowe era caracterizat de foştii săi comandanţi ca având „carenţe de educaţie şi judecată… prost… suspicios şi invidios“. Napoleon l-a detestat din primul moment, spunând că Lowe avea „chipul cel mai ticălos“.

Continuă citirea →

Împăratul în exil. Conspiraţia (I)

Napoleon în exil pe insula Sfânta Elena

Odinioară cel mai puternic conducător european, Napoleon Bonaparte şi-a sfârşit zilele în exil, pe 0 insulă din Atlanticul de Sud. A murit în 1821, convins că era ucis de englezii care îl luaseră prizonier. În 1978 a apărut, însă, o acuzaţie senzaţională: crima a fost comisă de unul dintre tovarăşii săi francezi.

Continuă citirea →

Comorile regilor. Civilizaţia miceniană

„Am privit chipul lui Agamemnon”, relata arheologul german Heinrich Schliemann în faimoasa sa telegramă adresată regelui grec în 1874. Însă bucuria căutătorului de comori n-a durat mult. Insolita mască de aur pe care Schliemann o descoperise în mormintele regale şi pe are o credea a fi masca mortuară a miticului rege Agamemnon, era de fapt mult mai veche decât epoca puternicului conducător. Arheologul îşi dorea de fapt un singur lucru; să găsească vestigiile epocii Războiului troian. A descoperit însă oraşul Micene din Peloponez, o civilizaţie necunoscută la acel moment.

Continuă citirea →

Crăciun fericit!

 

Silent night – Olivia Newton John

Naşterea lui Hristos

1. În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea.

2. Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria.

3. Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa.

4. Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David.

5. Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată.

Continuă citirea →

Situaţia femeii în Grecia antică

În societatea greacă, structurile patriarhale provin cu siguranţă de la invadatorii de cultură indo-europeană. În aceste structuri, femeia a rămas întotdeauna pe un loc secundar în faţa legii. În societatea ateniană, tânăra educată în gineceu pe lângă mama sa, nu părăsea locuinţa familială decât pentru a intra în aceea a soţului care i-a fost ales. Stăpâna casei trăia în gineceu împreună cu copiii şi servitoarele. Ea nu lua parte niciodată la ospeţele soţului care îşi primea prietenii şi concubinele în andron. Soţia nu ieşea decât însoţită de o servitoare care îi ducea umbrela şi scaunul. Nu avea nici un drept legal, nu lua parte la guvernarea cetăţii.

Continuă citirea →