Viața cotidiană în lumea romană – Schița lecției
I. Viața cotidiană
§ În lumea romană, viața cotidiană a variat în funcție de epocă.
§ Contau, de asemenea, categoria socială (patrician, plebeu, sclav), vârsta și sexul.
§ Ceea ce toți romanii aveau însă în comun era respectul pentru familie și pentru „virtuțile romane“ – norme și calități morale de care romanii trebuiau să țină seama de mici.
II. Familia romană
§ Baza societății romane a fost familia. Aceasta era numeroasă, pentru că reunea, sub același acoperiș, mai multe generații.
§ Puterea absolută era deținută de bărbatul cel mai în vârstă din familie – pater familias. Acesta avea drept de viață și de moarte asupra tuturor membrilor familiei – soție, copii, sclavi (mai ales în perioada monarhiei și a republicii), aranja căsătoriile copiilor și deținea toate bunurile familiei.
§ Rolul femeii era mai cu seamă acela de a se ocupa de casă și de copii (până la 7 ani).
§ Nu avea drepturi politice, dar putea ieși pe stradă neînsoțită și participa, alături de soțul ei, la jocuri, spectacole sau festivaluri.
§ În perioada imperiului, femeile dobândesc mai multe drepturi – ele pot deține proprietăți, iar în cazul divorțului își pot lua înapoi zestrea.
§ Augustus (27 î.Hr.–14 d.Hr.) s-a străduit să întărească legăturile familiale şi, prin urmare, virtuțile tradiționale romane. A încercat să diminueze numărul divorțurilor şi să crească natalitatea oferind ajutoare de stat familiilor cu mulți copii. Chiar a pus şi un impozit pe celibat, pentru a încuraja căsătoriile.
§ Soțiile unor împărați nu de puține ori au avut o mare influență asupra politicii romane.
– De pildă, Livia Drusilla, soția lui Augustus, a fost un adevărat consilier pentru primul împărat roman. Ea avea aproape aceeaşi autoritate ca şi împăratul.
– Un rol important în politica romană au avut şi două dintre soțiile împăratului Claudiu (41-54 d.Hr.), Messalina şi Agrippina, cea din urmă mama împăratuluI Nero (54-68 d.Hr.).
III. Educația
§ Educaţia copiilor avea ca scop însușirea unor deprinderi și cunoștințe practice și integrarea în societate, dar și să îi deprindă pe copii cu virtuțile romane: generozitatea, cumpătarea, cinstea, demnitatea, supunerea față de autoritate, disciplina, respectul față de muncă și iubirea pentru învățătură.
§ De la 7 ani, fetele și băieții romani (din clasele privilegiate) învățau să scrie, să citească și să socotească. Cei din familiile de rând se duceau la școală, cei ai patricienilor învățau acasă, cu un pedagog.
§ De la 12 ani, băieții din familiile patriciene învățau greaca, citeau din autori clasici, studiau matematică, geografie, istorie, retorică și oratorie, pentru a putea ține discursuri în public (majoritatea se pregăteau pentru o carieră politică sau juridică).
IV. Jocurile celor mici
§ Copiii romani aveau o mulțime de jucării.
– Fetițele aveau păpuși din lut ars sau lemn și material textil, cu membre mobile, cărora le puteau schimba hainele, seturi de masă și obiecte de mobilier în miniatură, fabricate, după posibilitățile familiei, din lemn, ceramică, argint sau fildeș.
– Băieții aveau săbii, care și cai de lemn, diferite tipuri de mingi și cuburi pentru construit.
– Copiii (fete și băieți) se jucau cu cercuri pe care le rostogoleau cu ajutorul unui băț, săreau coarda sau se jucau de-a v-ați ascunselea.
V. Jocurile adulților
§ Timpul liber era ocupat de obicei de jocurile publice, organizate de stat sau de persoane particulare, pentru a sărbători victoriile și pentru distracție.
§ Puteau fi alergări de cai, curse de care, exerciții atletice, piese de teatru, lupte între animale, competiții navale, lupte de gladiatori.
§ Reprezentațiile se desfășurau în circuri, amfiteatre, la teatru, pe stadion sau în bazine amenajate special pentru simularea unor confruntări navale.
§ Jocurile reprezentau o parte importantă a vieții romanilor.
– În primul rând, de o mare popularltate se bucurau jocurile cu gladiatori, sclavi puşi să lupte pe viață şi pe moarte pentru distracția publicului.
– Pe lângă acestea, existau întrecerile sportive care se desfăşurau în circ, o arenă special creată pentru acestea.
– Cel mai mare circ din Roma a fost Circus Maximus.
› Acolo se organizau, în special, întreceri de care trase de cai, lupte greco-romane sau alte jocuri războinice.
› Spectatorii pariau pe posibilul câştigător sau jucau zaruri, foarte populare.
VI. Teatrul și termele
§ O altă formă de petrecere a timpului liber era teatrul.
– Romanii apreciau teatrul pe care, la fel ca multe alte lucruri, l-au împrumutat de la greci.
– Foarte celebru a fost la Roma Teatrul lui Marcellus, unde se jucau piese greceşti sau piese scrise de autori romani, precum Titus Maccius Plautus sau Publius Terentius Afer.
§ Cei care voiau, pur şi simplu, să se relaxeze frecventau termele, băi publice.
Vă recomand să urmăriți și prezentarea video pe Youtube https://www.youtube.com/watch?v=3XZzTsnonEY
Tudor Vladimirescu și Revoluția de la 1821 – Schița lecției
I. Tudor Vladimirescu (1780-1821)
§ S-a născut în anul 1780 în satul gorjean Vladimiri, într-o familie de țărani liberi din Țara Românească.
§ A fost comandant de panduri și negustor.
§ A condus Revoluția de la 1821 din Țara Românească.
§ A elaborat cele două documente care alcătuiesc programul revoluției:
– Proclamația de la Padeș;
– Cererile norodului românesc.
II. Revoluția de la 1821
§ Se încadrează în mișcarea de emancipare a popoarelor din Balcani de sub dominația otomană.
§ Revoluția a început în ianuarie 1821 în nordul Olteniei (localitatea Padeș).
§ Armata revoluționară formată din panduri s-a deplasat spre București, unde Tudor Vladimirescu a împărțit puterea cu un Comitet de Oblăduire format din boieri.
§ În acel moment, societatea secretă Eteria, condusă de Alexandru Ipsilanti, fiu al unui fost domn fanariot, a trecut în Moldova pentru a declanșa un război de eliberare a Greciei, ocupată atunci de turci.
§ Eteriștii doreau să transforme țările române într-o bază de atac împotriva otomanilor. Acest fapt ar fi oferit motive turcilor să intervină militar. De aceea, Tudor Vladimirescu nu a fost de acord cu planul eteriștilor.
§ Asprimea conducătorului revoluției, care îi pedepsea crunt pe cei care jefuiau populația, i-a îndepărtat pe panduri de Tudor. Din acest motiv, când eteriștii l-au capturat din tabăra de la Golești, pandurii nu au acționat în apărarea conducătorului lor, care a fost executat la Târgoviște (27 mai 1821).
§ Intervenţia militară a Imperiului Otoman va pune capăt ambelor mișcări revoluţionare.
§ Revoluția lui Tudor Vladimirescu a avut drept consecință imediată revenirea la domniile pământene (1822).
§ Mulți istorici consideră că Revoluția de la 1821 reprezintă momentul de început al istoriei moderne a românilor.
Vă recomand să urmăriți și prezentarea video a lecției pe Youtube – https://www.youtube.com/watch?v=1Xfy-zzREN0
Românii între Orient și Occident. Conservatorism și modernizare – Schița lecției
I.Influența Orientului
Ø În perioada fanariotă, la tronul Moldovei și al Țării Românești au fost numiți de către sultan 31 de domni, care au promovat cu precădere valorile și politica orientală.
Ø Secolul fanariot a contribuit la orientalizarea societăţii românești operând o schimbare drastică în mentalitatea oamenilor, în vestimentaţie, comportament, preferinţe gastronomice.
Ø Boierii purtau haine orientale, mâncau bucate gătite în felul turcilor, aveau mentalități specifice lumii orientale. Modelul de viață specific Orientului este transmis dinspre clasa privilegiată întregii societăți.
Ø Aflate la confluența dintre Orient și Occident, Țările Române vor lua treptat contact cu elementele de modernizare.
II. Proiecte de modernizare
Ø Încă din perioada fanariotă, pe lângă memoriile boierilor care solicitau înlăturarea domniilor fanariote, au fost elaborate și alte proiecte care vizau forma de guvernare, introducerea sistemului separației puterilor în stat sau dezvoltarea economică a principatelor.
– În 1769 Mitropolitul Gavriil Callimachi al Moldovei propune instaurarea unei republici aristocratice care să fie condusă de către 12 mari boieri.
– În 1802, Dumitrache Sturdza redactează un proiect pe care îl intitulează Plan sau o formă de oblăduire republicească aristodemocraticească, propunând ca formă de guvernământ republica, condusă de boieri grupați în trei divanuri, pe baza principiului separării puterilor în stat.
– În 1817 – 1818, Iordache Rosetti-Roznovanu redactează opt proiecte în care propune ca domnia să fie o instituție cu rol redus, iar puterea în stat să fie încredințată Adunării obșești și unui divan, ambele formate din boieri.
Ø Ca urmare a revoluției conduse de Tudor Vladimirescu, sultanul a hotărât revenirea în anul 1822 la domniile pământene (în Țara Românească, Grigore Dimitrie Ghica; în Moldova, Ioniță Sandu Sturdza).
Ø După 1822, proiecte de modernizare a întocmit boierimea mică și mijlocie, sub influența valorilor politice occidentale.
– Ionică Tăutu redactează la Iași, în anul 1822, Constituția cărvunarilor, conform căreia conducerea statului trebuia asigurată de un domn pământean cu puteri limitate, ajutat de un Sfat domnesc cu puteri sporite. Proiectul mai susținea autonomia față de Poartă, dar și principii moderne pentru organizarea administrativă, ecleziastică și judecătorească, militând totodată pentru acordarea de drepturi și libertăți cetățenești.
– Boierul Ion Câmpineanu, conducătorul partidei naționale din Țara Românească, redactează în 1837 – 1838 două proiecte: Actul de unire și independență și Osăbitul act de numire a suveranului românilor. Primul proiect făcea referire la înlăturarea suzeranității otomane și a protectoratului rusesc, la unirea românilor și la domnia ereditară. În al doilea proiect se propunea o monarhie ce respectă constituția și garantarea drepturilor și libertăților cetățenești.
Ø Proiectele politice de modernizare elaborate de boierimea mică și mijlocie au fost însă în opoziție cu dorințele marilor boieri, obișnuiți cu privilegiile din perioada fanariotă.
III. Pacea de la Adrianopol
Ø În 1828, a izbucnit un război între Rusia și Imperiul Otoman. O parte din acțiunile militare s-au desfășurat în Moldova și Țara Românească. Pacea s-a încheiat la Adrianopol, în 1829.
Ø În privința celor două țări române s-au hotărât următoarele:
– intrarea principatelor sub protectoratul rusesc, rămânând sub suzeranitatea otomană;
– raialele (Giurgiu, Turnu, Brăila) au fost date înapoi principatelor;
– ridicarea monopolului otoman asupra comerțului;
– redactarea unor Regulamente Organice, pe baza cărora urmau să fie guvernate Țara Românească și Moldova.
Ø Prin acest tratat scădea considerabil influența Imperiului Otoman în Principatele române.
IV. Regulamentele Organice
Ø Au fost elaborate în timpul ocupației militare ruse în principate (1828 – 1834).
Ø Au fost redactate de către două comisii de boieri munteni și moldoveni, sub supravegherea consulului general rus Pavel Kiseleff. Au avut rol constituțional.
Ø Au intrat în vigoare la 1 iulie 1831 în Țara Românească și la 1 ianuarie 1832 în Moldova.
Ø Pentru prima dată în spațiul românesc se punea în aplicare principiul modern al separării puterilor în stat.
– Puterea executivă aparținea domnului, ales de Adunarea Obștească Extraordinară, și Sfatului administrativ;
– Puterea legislativă era deținută de Adunarea Obștească;
– Instanța supremă judecătorească era Înaltul Divan Domnesc.
Ø Regulamentele mai prevedeau:
– reorganizarea învățământului;
– reînființarea armatei naționale;
– unificarea impozitelor;
– desființarea vămilor interne.
V. Conservatorism și modernizare
Ø Conservatorismul a continuat să se manifeste mai cu seamă în rândul boierilor din generația vârstnică și în rândul țăranilor (cei din urmă lipsiți de posibilitatea de a fi la curent cu noutățile venite din Apus). Cu toate acestea, drumul spre modernizare nu a mai putut fi oprit.
– Se dezvoltă învățământul în limba română; au fost editate primele ziare românești;
– A crescut numărul de așezări urbane; s-au construit șosele moderne; s-au modernizat porturile;
– Din ce în ce mai mulți tineri au studiat în străinătate, la școli din Germania sau Franța. Aici, ei au învățat modul de viață specific Occidentului. „Boierimea și burghezia, ce abia se năștea, adoptă cu patimă într-o singură generație îmbrăcămintea, purtările și ideile Occidentului, pregătind totodată revoluția viitoare. Între 1800 și 1848, Țările Române trec, dintr-odată, de la Evul Mediu la perioada contemporană”. (Neagu Djuvara)
Vă recomand să urmăriți și prezentarea video pe Youtube – https://www.youtube.com/watch?v=95hAtpLHaMM
Rromii – De la robie la emancipare. Schița lecției
I. Care este originea rromilor?
Ø Rromii sunt originari din India. Spre această concluzie ne îndreaptă studiul limbii lor, care este înrudită cu limbile vorbite în centrul și nord-vestul Indiei. Ei au început să migreze spre vest, în mai multe etape în secolele IX-XI.
Ø Migrația lor a fost determinată atât de invaziile unor conducători afghani, cât și de lipsa resurselor în urma unor ani mai secetoși.
Ø În secolul XI ei erau prezenți în Imperiul Bizantin. Aici au primit, se pare, numele de „țigani”, dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă „de neatins” („athinganoi”).
Ø Cuvântul rrom (sau rom) vine din limba sanscrită și înseamnă om, bărbat. Din Imperiul Bizantin, rromii s-au răspândit în întreaga Europă.
II. Rromii în istorie
Ø Prima menţiune a rromilor în documente datează din anul 1385, când domnitorul Ţării Românești dăruiește mănăstirii Tismana, între alte bunuri, „40 de sălașe de aţigani”. Sălașele („corturile”) erau niște așezări alcătuite din adăposturi rudimentare în care trăiau câteva familii de rromi.
Ø În Moldova prezenţa rromilor este menţionată prima dată în anul 1428, în timpul domnitorului Alexandru cel Bun.
Ø În Transilvania rromii au ajuns fie din Ţara Românească, fie pe un traseu care venea direct din Peninsula Balcanică.
Ø Cu privire la numărul familiilor de rromi din lumea românească, în perioada Evului Mediu, nu avem niciun fel de informaţii documentare.
III. Care a fost statutul rromilor în Evul Mediu?
Ø Statutul rromilor a fost cel de robi, adică de dependență totală față de stăpâni.
Ø Ei erau robii domniei, ai mănăstirilor sau ai boierilor.
Ø Cei ai domnului și-au continuat modul de viață seminomad, ceilalți erau stabiliți la marginea satelor românești sau în propriile sate, numite „sălașe”.
Ø Rromii, mai ales cei care aparțineau boierilor, erau supuși la tot felul de nedreptăți și abuzuri din partea stăpânilor.
IV. Care erau ocupațiile tradiționale ale rromilor?
Ø Rromii erau meșteșugari pricepuți, vestiți în tot spațiul românesc. Ei:
– prelucrau aurul și argintul (aurarii sau zlătarii) pe care-l extrăgeau din nisipul râurilor;
– fabricau vase din aramă (căldărarii), unelte din fier (fierarii) și obiecte din lemn (lingurarii).
Ø Mulți dintre rromi erau cunoscuți pentru talentul muzical și erau lăutari.
V. Ce schimbări a adus Epoca Modernă?
Ø În secolul al XIX-lea, intelectualii și patrioții români care își făcuseră studiile în Occident și-au dat seama că starea de robie a rromilor reprezenta o situație de neacceptat.
Ø Sub influența lor au fost luate măsuri care, în decurs de câteva decenii, au dus la eliberarea rromilor. Acest efort a început cu eliberarea rromilor aparținând mănăstirilor.
Ø Proclamația de la Islaz din 1848 prevedea „desrobirea țiganilor prin despăgubire”. Rromii sunt eliberați în urma mai multor acte date de domnii Moldovei și ai Țării Românești. Ultimul act a fost emis de către domnul Țării Românești, Barbu Dimitrie Știrbey (1856). Cu toate acestea, ei au rămas cu o stare materială precară, victime ale prejudecăților de tot felul.
Vă recomand să urmăriți și prezentarea video pe Youtube – https://www.youtube.com/watch?v=dJJn-svO_Fc
Statul Roman – Expansiunea. Apogeul. Decăderea – Schița lecției
Statul roman a cunoscut trei forme de organizare: regatul, republica și imperiul.
Roma regală (753–509 î.Hr.)
Ø De la întemeiere și până în anul 509 î.Hr., Roma a fost condusă de șapte regi.
Ø Romulus este considerat de istorici primul dintre aceștia.
Ø Regele avea atribuții militare și religioase.
Ø Un rol important în conducerea Romei îl avea Senatul.
Roma republicană (509-27 î.Hr.)
Ø În anul 509 î.Hr., romanii au adoptat, ca formă de organizare a statului, republica. Aceasta era condusă de:
› Senat (cea mai importantă instituție politică);
› Magistrați (în fruntea lor se aflau doi consuli aleși anual);
› Adunările poporului (numite Comiții).
Ø Senatul era format din 300 de membri proveniți din rândul patricienilor, conducători ai familiilor fondatoare ale Romei.
Ø Locuitorii de rând, plebeii, erau oameni liberi, sosiți la Roma după întemeierea cetății, care au primit drepturi politice începând din secolul al V-lea î.Hr.
Ø Sclavii, femeile și copiii nu aveau drepturi politice.
Imperiul Roman (27 î.Hr.– 476 d.Hr.)
Ø Primul împărat roman a fost Octavian Augustus (27 î.Hr. – 14 d.Hr.).
Ø Împăratul avea atribuții politice, militare și religioase. El era ajutat în conducerea statului:
› de un Consiliu format din sfetnicii apropiați ai împăratului;
› de Senat, a cărui importanță a scăzut cu timpul.
Războaie și expansiune teritorială. Apogeul statului roman
Ø Romanii au purtat războaie frecvente. Ei au învins mai întâi populațiile din centrul și din sudul Italiei (sabini, samniți, etrusci, greci), apoi au trecut la cucerirea unor teritorii tot mai îndepărtate.
Ø Cele mai grele războaie au fost însă cele trei războaie punice, purtate cu cartaginezii din nordul Africii.
Ø Teritoriile cucerite au devenit provincii romane (Galia, Macedonia, Grecia, Siria, Egiptul).
Ø Ca urmare a expansiunii teritoriale, statul roman a stăpânit provincii aflate pe trei continente (Europa, Asia și Africa).
Decăderea statului roman
Ø Începând din secolul al III-lea d.Hr., Imperiul Roman s-a confruntat cu numeroase dificultăți:
› împărații aveau tot mai puțină autoritate;
› activitățile economice au început să decadă;
› granițele erau atacate de popoarele migratoare. Acestea au ocupat teritorii romane și au atacat orașele, inclusiv Roma.
Ø În anul 330 d.Hr. împăratul Constantin cel Mare a mutat capitala imperiului în Orient, în orașul Constantinopol.
Ø În anul 395, împăratul Teodosius a împărțit statul în Imperiul Roman de Apus și Imperiul Roman de Răsărit.
Ø În anul 476, istoria Imperiului Roman de Apus a luat sfârșit în urma cuceririi Romei de către migratorii germanici.
Vă recomand să urmăriți și prezentarea video pe Youtube – https://www.youtube.com/watch?v=09jwkyM8Ddw
ISTORII REGĂSITE 
Comentarii recente