Arhive etichetă: sclav

Viaţa lui Cervantes (prima parte)

cervantes miguelCervantes Saavedra, Miguel de (29.09.1547, Alcalá de Henares, Spania – 22.04.1616, Madrid). Romancier, dramaturg şi poet de origine spaniolă, creatorul personajului Don Quijote şi cea mai importantă şi celebră personalitate din literatura spaniolă.

Romanul său Don Quijote (El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha) a fost tradus, în întregime sau parţial, în peste 60 de limbi. Chiar şi azi se publică noi şi noi ediţii, iar dezbaterile critice asupra operei sale continuă nestingherite încă din sec. XVIII. În acelaşi timp, datorită reprezentării lor pe scară largă, în artă, teatru şi film, personajele Don Quijote şi Sancho Panza sunt, probabil, mult mai familiare din punct de vedere vizual oamenilor decât oricare alt personaj din literatura mondială.

Cervantes a experimentat foarte mult. A abordat toate genurile literare majore, nu numai pe cel epic. A fost un nuvelist remarcabil. Câteva din nuvelele sale din colecţia Povestiri exemplare (Novelas exemplares, 1613) au ajuns la un nivel apropiat de Don Quijote, dar la scară miniaturală.

Viaţa lui Cervantes. Începuturile

Cervantes s-a născut la cca 32 km de Madrid, probabil pe 29 septembrie (în ziua de San Miguel). A fost botezat pe 9 octombrie. Era al patrulea dintre cei şapte copii ai unei familii provenite din mica nobilime, dar care decăzuse la statutul de oameni de rând. Tatăl său era bărbier-chirurg, reducea fracturi, efectua flebotomii şi rezolva mici probleme medicale. Familia s-a mutat din oraş în oraş şi se ştiu puţine lucruri despre primii ani de învăţătură ai lui Cervantes. Se presupune, pe baza unui pasaj din Povestiri exemplare, că ar fi studiat o perioadă sub îndrumarea iezuiţilor, deşi este puţin probabil. Spre deosebire de majoritatea scriitorilor spanioli ai timpului, chiar şi aceia de origine umilă, se pare că Cervantes nu s-ar fi dus la universitate.

Continuă citirea →

Anunțuri

Cine a fost Spartacus?

Spartacus

Spartacus (?-71 î.Hr.), conducătorul marii răscoale a sclavilor din Italia (73-71 î.Hr.). Originar din Tracia, adus ca prizonier de război în Italia, Spartacus evadează din şcoala de gladiatori din Capua împreună cu 70 de celţi şi traci, refugiindu-se pe muntele Vezuviu. După ce reuşeşte să-şi ralieze sclavii din împrejurimi, Spartacus înfrânge trupele trimise împotriva sa, conduse de propretorul C. Claudiu Glaber, apoi de pretorul P. Varinius. După aceste succese, răscoala se extinde în Campania şi Lucania, rândurile armatei lui Spartacus sporind la 40000, apoi la 60000 de oameni. În anul 72 armatele celor doi consuli, C. Cornelius Lentulus şi P. Gellius Poplicola, sunt înfrânte succesiv, Spartacus înaintând spre nord, probabil cu intenţia de a părăsi Peninsula Italică şi a permite mozaicului etnic de sclavi întoarcerea în regiunile de baştină. Dezbinarea din rândul răsculaţilor duce la desprinderea, apoi înfrângerea grupării conduse de celtul Crixus. Ajunşi în nord, după ce înfrâng la Mutina armata proconsulului C. Cassius Longinus, răsculaţii îşi schimbă planul din motive rămase necunoscute, revin spre sud şi străbat, asemenea lui Hannibal, întreaga peninsulă până la Thurioi, înfrângând din nou, în Picenum, armatele celor doi consuli.

Continuă citirea →

Neplăcuta aventură a filozofului Platon

Spre deosebire de Policrate din Samos, care a început ca pirat şi a sfârşit ca tiran, Dionisos al Siciliei a început ca tiran şi a sfârşit ca pirat. De câte ori visteria sa era pe cale să se golească, Dionisos organiza expediţii de jaf, prădând coastele bogate ale Etruriei cu aceeaşi înverşunare cu care etruscii le prădau pe ale Siciliei. Dar renumele de pirat lipsit de scrupule, Dionisos şi-i va cuceri în legătură cu o aventură al cărei erou a fost filozoful Platon.

Continuă citirea →

Nicolae Iorga – „Victimă a memoriei sale nimicitoare şi sclav al amănuntului inutil”

Criticul Eugen Lovinescu, în volumul său Memorii (Bucureşti, 1930), îl prezintă astfel pe Nicolae Iorga: „iritabil, autoritar, dominator, d-l Iorga nu rabdă în jurul său nici talentul, nici independenţa caracterului, nici măcar demnitatea omenească” (pag. 106). „Victimă a memoriei sale nimicitoare şi sclav al amănuntului inutil… informaţia parazitară se răsfaţă trufaş, fără procesul eliminării metodice… tumultos şi dezordonat întotdeauna … în faţa căruia publicul s-a închinat, dar oamenii de gust şi de măsură, au clătinat din cap” (pagina 39, 40). „Iorga antiştiinţific… devorat de imaginaţie şi de pasiune, cu o putere de a mări până la grandios şi de a deforma până la caricatură” (pag. 40), „tribun de convingeri felurite, impresionant ca formă, dar de-o obiectivitate contestabilă” (pag. 42), „lipsit de rezerva oricărei cugetări filosofice, impresionismul său e în realitate un fanatism intolerant; în alte timpuri şi sub dogoarea cerului Spaniei, d-l Iorga ar fi devenit un mare inchizitor, căci pentru acest impresionist integral, cea mai mare crimă devine încă delictul opiniei” (pag. 43).

„Urând politica şi repetând mereu refrenul „eu care nu voi fi niciodată deputat în ţara asta”, d-l Iorga a ajuns nu numai deputat, ci şi şeful unui partid de guvernământ… temperament aprins, irascibil, pasionat, care l-a prefăcut dintr-un istoric cu o largă cunoaştere a lucrurilor moarte, într-un pamfletar variabil, în tot ce este materie vie, capabilă de a trezi un sentiment” (pag. 50-51)… Războinic şi neconsecvent, egocentric până la diformitate, devorat de imaginaţie şi de ambiţie” (pag. 36).

Continuă citirea →

Viaţa lui Cervantes – sclav în Alger

Aici începe cea dintâi deznădejde a lui Miguel de Cervantes. Este cel dintâi semn real al destinului său potrivnic. Scrisorile de recomandaţie ale şefilor săi îl preschimbă într-un sclav menit răscumpărării, iar împărţirea sclavilor este dată pe seama unui personaj sinistru, Dali Mami.

Continuă citirea →

Spartacus, de la istorie la artă

Neînfricatul gladiator trac Spartacus, conducătorul revoltei sclavilor din Republica Romană, este poate personalitatea care se regăseşte aproape în toate genurile şi reprezentările artistice care au ajuns până la noi de-a lungul timpului. Arta plastică, teatrul, literatura beletristică, baletul şi filmul au evocat acest personaj eroic poate mai mult decât a făcut arta pentru altă figură din panteonul universal.

Continuă citirea →