Am urmat recent cursurile CRED, prilej de a învăța lucruri interesante și folositoare activității didactice, dar mai ales am avut bucuria de a cunoaște oameni de o excepțională valoare profesională. Unul dintre colegi, domnul profesor Vasilică Edmond Buga-Sfinteș, a scris un text care mi-a plăcut foarte mult, o pledoarie impresionantă pentru disciplina Istorie, pe care v-o împărtășesc cu mare bucurie.

„Există multe materii în școală. Toate sunt importante, toate sunt atractive dacă sunt predate de oameni cu suflet frumos, toate sunt interesante și fiecare dintre ele adaugă câte o cărămidă la temelia construirii copilului dumneavoastră.

La educație muzicală învață să cânte după reguli, la educație fizică să alerge, la limba română să vorbească și să scrie corect, la matematică să-și calculeze pașii prin viață, la geografie să înțeleagă relațiile dintre geosfere, la limba engleză să aibă sentimentul că sunt cetățeni ai lumii și că Turnul Babel nu mai există, la biologie tot ce ține  de existență, la educație tehnologică să se obișnuiască mai repede cu viitoare poziție de om mare…. și câte și mai câte, la minunate și felurite materii!

Fiecare activitate îi solicită anumite competențe, fiecare îl ajută să progreseze, dar niciuna nu cuprinde mai bine la un loc toate acestea ca istoria. Este materia care-l schimbă pe elev, care-l transformă dintr-un candidat la umanitate într-un om în adevăratul sens al cuvântului. Fiindcă istoria este și despre toate celelalte domenii la un loc. Este și despre Beethoven și despre Jocurile Olimpice, este și despre Strabon, Pitagora, Aristotel și  despre toate personalitățile care au învârtit roata evoluției în toate domeniile științei, este și despre progresul tehnologic, dar și despre decriptarea textelor….

Istoria nu este doar o înșiruire bizară de date, un manual care reduce infinitul existenței la rănile pe care le-au produs războaiele, ci este un îndreptar al vieții. E un compendiu al avatarurilor ființei umane în demersul ei de a se cățăra pe scara evoluției. E cea mai eficientă cale de a transforma un elev nepăsător față de tot ce se întâmplă în jur, preocupat în primul rând de jocurile video, de caterincă și de clipurile vloggerilor la modă, într-un adolescent responsabil, cu anumite repere, care înțelege că valorificând exemplele istoriei pot fi evitate greșeli fundamentale în formarea sa și, implicit, în evoluția societății căreia îi aparține. Astfel, copilul miop va deveni un adolescent cu vedere periferică care va putea să vadă fără prea mare efort lumina de la capătul tunelului.

Continuă citirea →