Arhive lunare: Septembrie 2012

Maria de Medici – regina împotriva amantelor

Soţia venită din Italia, pe care Henric al IV-lea a dus-o la altar la Lyon pe 17 decembrie 1600, avea douăzeci şi şapte de ani: după criteriile epocii, era aşadar o mireasă clar în vârstă. La treisprezece ani, o călugăriţă vizionară îi prezisese că va ajunge regina Franţei şi Maria îi refuzase pe toţi numeroşii săi pretendenţi în aşteptarea a ceea ce părea doar un vis imposibil. Dar iată că, împotriva oricărei aşteptări, exigenţele dinastice ale monarhiei franceze şi interesele politice ale Marelui Ducat al Toscanei şi Sfântului Scaun făcuseră în aşa fel încât visul să se prefacă în realitate.

Precum îndepărtata ei verişoară Caterina, Maria avusese o copilărie solitară şi lipsită de afecţiune. Orfană de mamă, plină de resentimente pentru tânăra mamă vitregă Bianca Capello, care acaparase inima tatălui ei, obligându-l la o ruşinoasă mezalianţă, Maria trecu, după tragicul sfârşit al amândurora, sub tutela unui unchi posedat de demonul puterii. De copil găsise alinare în prietenia Eleonorei, o fetiţă de extracţie socială modestă, cu cinci ani mai mare, pe cât de urâtă, pe atât de inteligentă, care reuşise să se facă indispensabilă. O prietenie aducătoare de multe nenorociri, în care inegalitatea de condiţie generase un raport întemeiat pe servilism şi adulaţie şi care, cu timpul, avea să permită slujnicei, ce exploatase vanitatea şi egocentrismul stăpânei, să o domine.

Continuă citirea →

Anunțuri

Van Gogh îndrăgostit de propria-i verişoară

Într-o duminică, la Amsterdam, unchiul lui van Gogh, care era pastor, l-a invitat la cină, unde a cunoscut-o pe verişoara sa Kee Vos. Era înaltă şi suplă, avea părul blond cu reflexe roşcate şi ochi la fel de albaştri ca ai mamei lui. Când s-au sărutat, obrajii ei s-au îmbujorat. Dar apoi, spre marea lui surpriză, a apărut Christoffel, soţul fetei.

Familia Vos l-a invitat pe la ei. I-a vizitat de mai multe ori şi a rămas profund impresionat de relaţia pe care o aveau aceştia. „Se iubesc cu adevărat”, scria el. „Când îi vezi stând unul lângă celălalt seara, în lumina blândă a lămpii din sufragerie, chiar lângă dormitorul băieţelului lor, care se trezeşte din când în când şi îi cere mamei câte ceva, ai senzaţia că ai în faţă o imagine idilică”.

Numai că van Gogh îşi dorea cu ardoare să facă parte din acest tablou, să nu fie doar un simplu spectator. Până la urmă imaginea lui Kee a început să-l obsedeze şi a început să se gândească la sinucidere.

Continuă citirea →

Anul 1989 în Istoria Românilor

Înţelegând că vechiul tip de socialism bazat pe constrângere şi centralizare excesivă nu mai putea funcţiona, noul lider al U.R.S.S, Mihail Gorbaciov, trece la înfăptuirea unui program de reforme sintetizat în formele glasnost şi perestroika. În 1986 el propunea descentralizarea şi reducerea controlului exercitat de partid asupra societăţii, iar în 1988, dezvoltând o nouă teorie cu privire la relaţiile internaţionale, anunţă renunţarea din partea U.R.S.S la a mai controla politic şi economic ţările din blocul comunist. Prin urmare, în toamna anului 1989, mişcările populare din Germania de Est, Ungaria, Cehoslovacia şi Bulgaria vor contribui la prăbuşirea comunismului în Europa de Est şi revenirea acestor ţări la democraţie.

În România, unde tocmai se încheiau lucrările celui de-al XIV-lea Congres al P.C.R. (noiembrie 1989), Nicolae Ceauşescu aducea violente acuze complotului internaţional condus de S.U.A. şi U.R.S.S. împotriva statelor mici, anunţând hotărât că România va continua construirea comunismului pe baza valorilor marxist-leniniste. Peste ţară se aşternea o atmosferă de aşteptare şi ură, majoritatea populaţiei fiind conştientă că zilele regimului comunist erau numărate.

Continuă citirea →

O ultimă declaraţie de dragoste

În testamentul din 1880, C. A. Rosetti face o ultimă şi emoţionantă declaraţie de dragoste soţiei sale:

„Exprim soţiei sentimentele mele de recunoştinţă pentru bucuriile de tot felul ce mi-a dat în toate zilele şi la orice oră de la 31 August 1847 şi până azi.

Întotdeauna bună şi blândă pentru toţi, întotdeauna indulgentă pentru toţi, întotdeauna devotată pentru toţi, întotdeauna senină, ea a împrăştiat în jurul ei lumina şi căldura adevăratei virtuţi şi adevăratei fericiri, aceea de a lucra, de a iubi, de a ierta, de a se jertfi fără a reclama altă răsplată decât satisfacţia de a acoperi pe toată lumea cu iubirea ei nesfârşită spre a îndulci orice suferinţă fizică şi morală. Ea m-a făcut să iubesc viaţa spre a mă hotărî ca, prin faptele mele, să mă fac demn de iubirea ei şi spre a gusta fericirea pe care inteligenţa ei, bunătatea şi dulcea ei veselie împrăştie în jurul ei.

Continuă citirea →

Viaţa intimă a lui Octavian Goga

În anii căsătoriei cu Hortensia, tinerii soţi Goga au stat mai tot timpul despărţiţi, el făcând dese drumuri la Bucureşti, prin Ardeal, apoi a fost condamnat şi închis o vreme la Szeged. Deja la 11 februarie 1912, Hortensia îi scria că „dacă tu m-ai cunoaşte, dacă ai şti ce e în sufletul meu, poate că ar fi altfel viaţa noastră”. „Eu nu sunt supărată, sunt tristă, nespus de tristă când văd că toată viaţa mea n-are nici un rost, că sunt chiar o piedică acolo unde mi-aş da şi sufletul pentru fericirea ta. Mai aşteaptă puţin de tot, puţin dragule, şi rabdă să mai încercăm odată cu viaţa ce ni se arată. Eu am să-mi dau silinţa să-ţi fac pe plac. Dacă voi reuşi, bine, dacă nu…”. Iar doi ani mai apoi lucrurile nu se amelioraseră, Hortensia aproape implorându-l pe Octavian Goga să se gândească la ea măcar „cu prietenie”, după ce toate scrisorile ei de până atunci exaltau de pasiune, de dor.

Continuă citirea →

Lola Montez – femeia de rând care a furat inima unui rege

Lola Montez îşi dorea faimă, avere şi adoraţia bărbaţilor bogaţi şi puternici. Cel mai bogat şi mai puternic dintre aceşti bărbaţi a fost chiar regele Bavariei, Ludwig I, pe care ea l-a cunoscut în 1846.

Lola Montez, al cărei nume real era Eliza Gilbert, se născuse în India, în 1820, ca fiică a unui soldat englez căsătorit în grabă cu o fată de paisprezece ani. Tatăl ei a murit, mama s-a recăsătorit, iar Eliza a fost trimisă în Anglia, la studii. La vârsta de şaptesprezece ani, a fugit în lume cu Thomas James, un locotenent cu treisprezece ani mai în vârstă decât ea, pe care l-a părăsit în scurt timp. După ce soţul ei supărat a cerut divorţul, Eliza a fugit în Spania, unde a studiat dansul. S-a întors în Anglia sub numele de Maria Dolores de Porris y Montez – „dar spuneţi-mi Lola” – fiica dansatoare a unui nobil spaniol scăpătat. Devenise şi o curtezană aspirantă, cu o clientelă mereu în schimbare. Chiar s-a căsătorit cu unul dintre admiratorii ei, în ciuda faptului că încă nu era oficial divorţată.

Continuă citirea →

Am fost educat, nu doar crescut!

Am fost educat, nu doar crescut. Am fost educat să salut când intru într-o încăpere, să spun „mulţumesc” şi „te rog”, să-i respect pe cei mai în vârstă, să le ofer scaunul, să le vorbesc cu „dumneavoastră”. Am fost învăţat să-mi ofer ajutorul, să ţin uşa pentru cel care vine în urma mea, să spun „mă scuzaţi” când este nevoie. Am fost educat să nu vorbesc tare în public, să nu comentez acţiunile altora, să nu deranjez pe nimeni. Am fost educat să iubesc oamenii pentru ceea ce sunt, nu pentru ce pot obţine de la ei. Am fost învăţat să tratez oamenii aşa cum aş vrea şi eu să fiu tratat!

sursa – edukid

Jackie Kennedy – iubiri rentabile, dar tragice

E imposibil să înţelegem opţiunile din viaţa lui Jackie Kennedy, fără a pricepe uriaşa patimă cu care urmărea puterea şi, de-o mie de ori mai mult încă, banii. Şi-a pus ochii pe bărbaţi în stare să-i satisfacă nevoile materiale la nivelul a 30 000 de dolari pe lună, doar pentru garderobă. Jackie a fost o prăpastie fără fund, financiar vorbind, şi a sfârşit prin a-l îngrijora, în loc de a-l epuiza, pe al şaselea om bogat din lume, care i-a fost al doilea soţ: Aristotel Onassis. „Recunosc, îmi place luxul“, îi declara ea cu nevinovăţie, în 1972, unui ziarist iranian, la sfârşitul unei vizite la Teheran, unde le achita gazdelor o notă de plată de 700 000 de dolari, adică 70 000 de dolari cheltuieli zilnice. Risipitoare până la nebunie, înţelegea să rămână neschimbată, cu deplină indolenţă, şi a priceput nevoia corolară a unor alianţe solide. Primă doamnă a Statelor Unite, apoi soţie a unui miliardar, era numită „Deget Fermecat“: arăta cu degetul prin magazine obiectul dorit, fără a se uita la preţ şi fără a-l plăti cu bani gheaţă, indicând doar adresa unde să fie trimis.

Continuă citirea →

Van Gogh şi femeile – Prima dragoste. Primul eşec

Angajat la Goupil, cunoscutul negustor de artă, van Gogh a fost trimis să lucreze la filiala din Anglia. Ajuns la Londra, s-a instalat în Kennington şi, foarte repede, a făcut o pasiune extraordinară pentru Eugenia Loyer, fiica de 19 ani a proprietăresei. Era micuţă, zveltă, cu ochi mari şi un zâmbet delicios, iar Vincent se topea de plăcere atunci când vocea ei caldă îl chema jos la micul dejun în fiecare dimineaţă.

Continuă citirea →

Antisemitism – dicţionar de termeni istorici

Antisemitism – ostilitate sau discriminare îndreptată împotriva evreilor, ca grup religios sau ca ”rasă”.

În Antichitate, ostilitatea faţă de evrei avea temeiuri religioase, situaţie agravată de concurenţa cu creştinismul. În sec. IV d.Hr., evreii erau toleraţi cu greu de creştini, fiind condamnaţi la migrare permanentă. Motivul acestei intoleranţe era respingerea lui Hristos. În Evul Mediu, evreilor li s-a refuzat acordarea cetăţeniei şi recunoaşterea drepturilor civile în majoritatea ţărilor europene, ei fiind expulzaţi din câteva regiuni şi obligaţi să poarte haine distincte. Din această perioadă datează multe din stereotipurile legate de evrei (acuzaţiile de omor ritual, presupusa lăcomie, conspiraţia împotriva umanităţii) care au persistat până în epoca modernă.

Continuă citirea →

Momentul 1859 în Istoria Românilor

Contextul internaţional premergător anului 1859 ne aduce în centrul atenţiei un nou conflict între Rusia şi Imperiul Otoman, conflict cunoscut sub numele de Războiul Crimeii şi desfăşurat între anii 1853 – 1856.

În perioada războiului, Principatele Române au fost ocupate de trupe ruseşti şi austriece; domnitorii s-au refugiat în Imperiul Habsburgic. După cei trei ani de război în care au intervenit Marile Puteri ale căror interese gravitau în jurul Balcanilor (Austria, Franţa, Anglia), Rusia a fost înfrântă şi a acceptat negocierile de pace de la Paris şi încheierea tratatului la 18/30 martie 1856.

Continuă citirea →

Despre copilăria lui van Gogh

Pe 30 martie 1852, Anna Cornelia van Gogh a născut un băieţel pe care l-a botezat Vincent van Gogh, care a murit la puţin timp după aceea. Exact peste un an, pe 30 martie 1853, ea a născut un alt băiat pe care l-a botezat tot Vincent şi care a supravieţuit. Până când a fost trimis la internat, la vârsta de 11 ani, Van Gogh a văzut mormântul fratelui mort cel puţin odată pe săptămână, atunci când mergea la biserica reformată din Zundert, unde tatăl său era preot. Piatra funerară purta propriul său nume, Vincent van Gogh, lucru care, cu siguranţă, l-a afectat destul de mult pe băiat.

Continuă citirea →

Crime pe malurile Tamisei

Însetat de sânge, un criminal feroce şi-a ales victimele dintre prostituatele unei mahalale londoneze. Ucigaşul din 1888 n-a fost prins niciodată, totuşi poliţia a declarat cazul închis. De ce oare?

Împreună cu fragmentul de rinichi uman expediat pe adresa poliţiei a sosit şi o scrisoare: „Vă trimit jumătate din rinichiul scos de la o femeie… restul l-am mâncat prăjit…” Adresa expeditorului: „Din iad.“ Se întâmpla în 1888, şi toată Londra a aflat imediat că groaznica misivă venea de la Jack Spintecătorul, care tocmai ciopârţise a patra victimă cunoscută – Catherine Eddowes, în vârstă de 43 de ani.

Continuă citirea →

Soţii iubitoare

Prima soţie a lui Goga, Hortensia, se arăta extrem de iubitoare şi de tandră. Îi scria din Sibiu lui Octavian (Tavi) la 20 martie 1908, plecat la Bucureşti, că „eu numai lângă tine trăiesc şi, când nu te pot nici chiar vedea, trebuie să sufăr”; „toate gândurile mele sunt într-un loc la tine, te învălesc cu toată dragostea, stau lângă tine zi şi noapte şi ar vrea să te ferească de orice rău, de oboseală, de neplăceri”.  

Plecat în „misiune” la Belgrad – în 1946 –, ca ambasador, Tudor Vianu primea din partea soţiei epistole de o delicateţe şi un sentimentalism emoţionant: „Dudi dragă” – îi spunea –, „am nopţi lungi de insomnie, iar spre ziuă deseori te strig părându-mi-se că eşti lângă mine”. Sau cu altă ocazie: „Am tresărit aseară la fiecare sonerie de telefon crezând că ai să telefonezi. Voi avea poate în seara asta bucuria să te aud?” Şi nu erau căsătoriţi de ieri, alaltăieri, ci de 16 ani, având deja doi copii!

Lucian Nastasă, Intimitatea amfiteatrelor. Ipostaze din viaţa privată a universitarilor “literari” 1864-1948, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2010, pag. 215

Desfrânata din Babilon

Este posibil oare ca legenda desfrânatei din Babilon să fi fost creată intenţionat şi răspândită pentru a atrage comerţul în acea cetate?

În Mesopotamia antică, leagănul civilizaţiei moderne, se aflau mai multe cetăţi care aveau să joace un rol important în cultura Occidentului. Babilonul s-a dezvoltat şi a devenit una dintre aceste cetăţi, atingând apogeul economic şi cultural sub Nabucodonosor, faimosul cuceritor biblic al Iudeii. Însă, la începutul istoriei sale, Babilonul nu a fost decât una dintre numeroasele aşezări a căror existenţă era ameninţată de invazii constante.

Continuă citirea →