29 octombrie 1875 – S-a născut Maria, regină a României

Maria, regină a României, născută Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg şi Gotha (29.10.1875, Eastwell, Kent, Anglia – 18.07.1938, castelul Pelişor, Sinaia, România) – Consoartă a regelui Ferdinand şi regină a României, prinţesă de Edinburgh, nepoată a reginei Victoria. Tatăl său a fost Ernest Albert de Saxa-Coburg şi Gotha, duce de Edinburgh, iar mama, Aleksandrovna Romanov, mare ducesă a Rusiei, unica fiică a ţarului Aleksandru II al Rusiei.

În urma medierilor lui Carol I, care îl alesese pe nepotul său, prinţul Ferdinand de Hohelzollern, ca moştenitor al tronului României, s-a logodit cu acesta la vârsta de 16 ani. După căsătorie (29 decembrie 1892), a sosit la Bucureşti la începutul lui 1893, încercând şi reuşind să devină parte a naţiunii care o adoptase ca prinţesă şi apoi ca regină (1914). S-a străduit să întărească legăturile dintre România şi Anglia, dând dovadă de reale calităţi diplomatice, susţinând şi apărând interesele României. S-a opus participării României la război alături de Puterile Centrale şi a susţinut alianţa cu Antanta în scopul sprijinului de către aceasta a unirii tuturor provinciilor româneşti. În timpul războiului a făcut parte din corpul surorilor de caritate. După Conferinţa de Pace de la Paris (1919) şi încoronarea, alături de regele Ferdinand, ca suverani ai României Mari (Alba Iulia, 15 octombrie 1922), a lansat o adevărată campanie de recunoaştere internaţională a statului român întregit, prin întrevederi oficiale sau informale cu suveranul englez,  cu preşedintele Woodrow Wilson, cu reprezentanţi ai presei europene.

După moartea regelui şi venirea la domnie a fiului lor, Carol II (1930), acesta a reuşit îndepărtarea reginei Maria de la activităţile şi problemele politice. Astfel, Carol II a ajuns să fie influenţat în mod negativ şi au fost încurajate predispoziţiile sale pentru un regim dictatorial de guvernare.

În ultimii doi ani de viaţă, bolnavă, s-a tratat la diferite sanatorii din Europa. În vara lui 1938 a revenit în ţară şi a murit la reşedinţa de la Peleş. A cerut prin testament ca trupul să-i fie înhumat în biserica episcopală de la Curtea de Argeş, iar inima – păstrată într-o raclă din capela Stella Maris a palatului regal de la Balcic. După cedarea Cadrilaterului către Bulgaria, inima a fost mutată la Bran, apoi fiind adusă în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României (1971).

A fost o iubitoare şi colecţionară de artă, continuând tradiţia reginei Elisabeta a României de susţinere a unor personalităţi artistice şi literare cu burse şi bani. A construit palatul de la Balcic şi a făcut din acesta un loc de întâlnire pentru artiştii epocii. Este autoarea unor interesante scrieri memorialistice, Povestea vieţii mele, precum şi a unor poveşti şi versuri pentru copii.

sursa: Enciclopedia Universală Britannica, vol. 10, Bucureşti, Ed. Litera, 2010, pag. 66

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: