Arhive etichetă: frumusete

George Sand: „Făgăduiam să devin o mare frumusețe, dar…”

george sand aurore dupinPovestește George Sand despre copilăria ei:

„Aveam o constituție solidă și tot timpul cât am fost mică făgăduiam să devin o mare frumusețe, făgăduială pe care nu mi-am ținut-o. 🙂

Înclinarea, aproape din leagăn, către reverie, de care îmi era cu neputință să-mi dau seama, mă făcu să am foarte de tânără, o mutră bleagă. Spun cuvântului pe nume, pentru că toată viața mea, în copilărie, la mănăstire, în familie, mi-a fost spus adesea și probabil că așa și era. 🙂

Din propriul meu îndemn, nu citeam, eram leneșă din fire și n-am putut să-mi înving această indolență decât cu mari eforturi.

Continuă citirea →

Anunțuri

Femeia în mitologie

Cu toate că în societăţile antice femeii îi era rezervat un rol marginal, îndeobşte în interiorul zidurilor domestice şi adesea într-o poziţie subalternă ce trecea direct de la supunerea faţă de tată la aceea faţă de soţ, mitologia a ţesut în jurul mai multor personaje feminine unele dintre cele mai frumoase povestiri. Pe de altă parte, dincolo de a fi nişte personaje literare de neuitat, unele zeiţe şi eroine încarnează aspectele fundamentale ale caracterului şi rolului femeii.

Continuă citirea →

Frumuseţe şi eleganţă în lumea aheilor

Homer spune că aheii erau un popor cu oameni cu un fizic foarte frumos: toţi bărbaţii, nişte atleţi; toate femeile, nişte regine ale frumuseţii.

Continuă citirea →

Afrodita – zeita iubirii si a frumusetii

Afrodita. Zeiţa iubirii şi a frumuseţii, pre­zentată în Iliada ca fiica lui Zeus şi a Dionei. Scriitorii mai târzii povestesc însă că s-a născut din spuma mării, de unde i-ar proveni şi numele (Platon, Cratylos). Potrivit lui Hesiod (Teogonia, 188), Afrodita s-ar fi născut din membrul viril al lui Uranos, pe care Cronos l-a aruncat în mare. Plămădindu-se în mijocul valurilor, s-ar fi deplasat mai întîi către insula Citera, iar mai apoi către Cipru, unde a ieşit din apă, făcînd să răsară sub tălpile sale o iarbă moale. Potrivit unei alte versiuni (Aelianus, De natura animalium), Afrodita s-ar fi născut dintr-o scoică, şi tot într-o scoică a fost dusă în insula Citera. În epoca clasică, scoica era sacră pentru această zeiţă, inclusiv dato­rită asocierii cu Nerites, singurul fiu de sex bărbătesc al lui Nereu, care trăia în adîncurile mării şi a cărui tovarăşă a fost zeiţa înainte de a ieşi din spuma mării, întrucît Nerites a refuzat să o urmeze pe pămînt, Afrodita l-a transformat în scoică.

Continuă citirea →

Despre frumusetea uitata a vietii

Daca ma gandesc bine, reprosul esential pe care il am de facut tarii si vremurilor este ca ma impiedica sa ma bucur de frumusetea vietii.

Din cand in cand, imi dau seama ca traiesc intr-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori. Am uitat misterul adanc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor. Nu mai privesc in sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri. Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al campiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat. Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop.

Continuă citirea →

Frumusetea de-a lungul timpului

Muza de inspiratie pentru artisti, subiect inepuizabil pentru oamenii de stiinta, frumusetea feminina s-a aflat dintotdeauna in centrul preocuparii umane. In ce epoca din istoria lumii regasim insa frumusetea absoluta? S-a inventat oare vreo oglinda fermecata care ar putea sa ne plimbe de-a lungul timpului si sa ne spuna: da, ea este cea mai frumoasa femeie nascuta pe pamant vreodata? Nu chiar…

Fiecare veac si-a construit propriile tipare de frumusete, a hranit mituri fascinante, a descoperit trucuri de perfectiune si a reinventat valoarea cuvantului frumusete. Cum sa alegi cea mai frumoasa femeie din lume dintre miile de zeite, regine, imparatese, amazoane, top modele, actrite sau splendori anonime? Este practic imposibil… Exista insa nume asociate cu eternul feminin, exista femei asociate cu o anumita forma arhetipala de exprimare a frumusetetii. Cine nu a auzit de ochii incondeiati ai Cleopatrei sau de tenul ireal de alb al gheiselor? Frumusetea feminina a avut micile ei retete de succes si nu trebuie sa subestimam niciodata dorinta femeii de a se pune in valoare. Nici acum o mie de ani si nici in ziua de astazi…

Continuă citirea →

Afrodita

Afrodita (spuma marii) – zeita dragostei si a frumusetii in mitologia greaca, principiul dragostei impartasite opus erotismului violent si necontrolat al lui Uranus.

Hesiod, in Teogonia, povesteste ce s-a intamplat dupa mutilarea lui Uranus de catre Cronos, fiul lui, si cum s-a nascut Afrodita:

„In schimb, rusinea parinteasca cea retezata de custura/Mai rataci destula vreme-n largul marii/iar pe langa divinul madular se stranse o alba spuma si din ea/ Crescu o fata ce plutit-a intai pan’ la Cythera sfanta/ Si dupa aceea pana-n Cyprul cu cingatoare de talazuri./ Slavita, chipesa zeita nici urca pe mal si iarba/ Ii rasarea sub pasii sprinteni. Si ca atare Afroditei/ Din spuma-ntrupata zee, si-ncoronata Cytherea/ I-au zis si oamenii si zeii, caci ea s-a intrupat din spuma/ Si deopotriva Cythereea, caci a plutit spre Cythera…”

Iubita de Adonis, iar dintre muritori de Anchise, cu care l-a conceput pe Enea.

La romani este cunoscuta sub denumirea de Venus.

Numele ei este folosit pentru a indica o persoana foarte frumoasa.

Expresia: Frumusetea Afroditei este o metafora folosita pentru a ilustra o infatisare feminina fascinanta.

sursa: Beatrice Kiseleff – Mic dictionar de cultura generala, Editura Elis, 2007

Frumusete si mediocritate – Schopenhauer

Realitatea este diferită pentru fiecare dintre noi. Un obiect frumos, văzut de un spirit mediocru, produce asupra acestuia un efect mediocru.