Cea mai frumoasă declaraţie de dragoste
Una din cele mai galante declaraţii de dragoste este aceea pe care ducele de Villa Mediona a făcut-o reginei Elisabeta. Aceasta i-a cerut să-i trimită portretul iubitei lui.
Ducele i-a trimis… o oglindă! 🙂
Regina şi bufonul
Dând dovadă de prea multă cutezanţă, bufonul reginei Elisabeta a Angliei intrase în dizgraţia stăpânei sale. După un timp, suverana l-a iertat şi l-a reprimit la curte.
– Cred, zise regina, că de acum încolo n-o să ne mai aminteşti mereu de greşelile pe care le facem.
– Nu, majestate, răspunse bufonul, ar fi de prisos să repet lucruri despre care vorbeşte toată lumea! 🙂
Francisc I şi femeia urâtă
Curând după ce a părăsit închisoarea din Madrid, regele Francisc I a întrebat o femeie urâtă, în glumă, de când s-a întors din „ţara frumuseţii”.
– M-am întors, sire, i-a răspuns ea, chiar în ziua în care v-aţi înapoiat de la Pavia.
*Pavia, locul unde francezii sunt înfrânţi în 1525 de trupele imperiale ale lui Carol V şi Francisc I este luat prizonier.
Banii n-au miros
Non olet (pecunia) = Banii n-au miros
Împăratul roman Vespasian (69-79 e.n.), găsind vistieria goală, după domnia lui Nero şi a urmaşilor acestuia, nu s-a dat în lături de la nici un mijloc pentru a strânge bani. Printre taxele pe care le-a pus a fost şi cea de la closetele publice, numite, în derâdere, vespasiene.
Într-o zi, fiul său, Titus, i-a spus că poporul râde şi bârfeşte fiindcă se scot bani dintr-o asemenea sursă. Vespasian i-a pus o monedă sub nas, întrebându-l: „Miroase?„. „Nu”, a răspuns fiul. Iar Vespasian a conchis: „Banii n-au miros”
Expresia a prins şi a fost întrebuinţată spre a-i ironiza pe cei care folosesc, fără scrupule, cele mai urâte mijloace pentru a câştiga bani.
Filip III – porecla cel Curajos
Filip III (1245-1285), rege al Franţei (1270-1285), succesor al lui Ludovic IX cel Sfânt, a fost al cincilea rege francez care a mers în cruciadă. L-a însoţit pe tatăl său în cruciada a VIII-a şi după moartea acestuia în Tunisia, i-a urmat la tronul Franţei.
Deşi dominat de personalitatea tatălui său, Filip III a primit supranumele de cel Curajos, datorită abilităţilor sale în lupte şi fiindcă nu credea în retragere.
*****
sursa: Aurel Neculai, Istorii regăsite , Ed. Andrew, Focşani, 2009
Ludovic IX – porecla
Ludovic IX (1214-1270), rege al Franţei între 1226 şi 1270, a fost organizatorul a două cruciade: a VII-a, în Palestina, unde a căzut prizonier, şi a VIII-a, în Tunisia, în cursul căreia a murit de ciumă. Pentru aceste fapte măreţe, a fost canonizat de papa Bonifaciu VIII şi a primit supranumele de cel Sfânt.
*****
sursa: Aurel Neculai, Istorii regăsite , Ed. Andrew, Focşani, 2009
30 iunie – Istoricul zilei
România – Ziua învăţătorului
1470 – S-a născut regele Charles al VIII-lea al Franţei
1884 – S-a născut Georges Duhamel, scriitor şi medic francez
Să mor în locul tatălui meu!
După bătălia de la Actium (31 î.Hr.), Octavianus a trecut în revistă prizonierii pe care voia să-i execute. Printre aceştia se afla un duşman îndârjit al său, anume Mitellus. Fiul acestuia, care luptase sub comanda generalului lui Octavianus, Marcus Vipsanius Agrippa, i s-a adresat astfel:
– Tatăl meu a fost inamicul tău şi îşi merită moartea. Eu te-am servit însă cu credinţă şi merit o răsplată. Dă-mi voie, ca recompensă, să mor în locul tatălui meu!
Octavianus l-a iertat pe Mitellus şi nu a primit jertfa fiului său.
Cochetărie
Pe când matroana romană Fabia Dollabella afirma, foarte senină, celor prezenţi la un banchet că tocmai a împlinit 30 de ani, Cicero a intrat în sală. Auzind afirmaţiile Fabiei, el a spus, râzând:
– Vă rog s-o credeţi. Ceea ce spune Fabia este exact, deoarece repetă de 20 de ani acelaşi lucru”! 🙂
Atât de vigilent
Cicero spunea despre Cannius Revilius, care fusese consul doar o singură zi:
„Am avut un consul atât de vigilent încât n-a dormit nici o noapte în timpul consulatului său”! 🙂
Ioan fara Tara – porecla
Ioan (1167-1216), fiul lui Henric II PLantagenet şi frate cu Richard Inimă de Leu, a fost rege al Angliei din 1199. În timp ce fratele său, Richard I, a fost plecat în cruciadă, Ioan a uneltit împotriva lui, dar a fost iertat de acesta. După ce a preluat tronul, s-a dovedit slab şi lipsit de autoritate, a pierdut toate feudele franceze şi s-a recunoscut vasal al papei. Nobilimea şi clerul, aliate cu oraşele împotriva lui, l-au silit să semneze Magna Charta Libertatum (Marea Cartă a Libertăţii -1215), o declaraţie a obligaţiilor sale.
A fost supranumit Fără de Ţară deoarece, spre deosebire de fraţii săi, nu a primit teritorii de la tatăl său, Henric II.
*****
sursa: Aurel Neculai, Istorii regăsite , Ed. Andrew, Focşani, 2009
Richard I – porecla
Richard I (1157-1199), al treilea fiu al lui Henric II, a fost rege al Angliei, duce de Normandia şi conte de Anjou.
Richard I a lăsat regatul în grija miniştrilor săi, participând la cea de-a treia cruciadă, unde l-a înfruntat pe sultanul Saladin. La întoarcerea în ţară, traversând Germania, a fost întemniţat de împăratul Henric VI cel Crud. Răscumpărat cu o mare sumă de bani, a ajuns în Anglia de unde a plecat aproape imediat în Franţa, pentru a-şi apăra domeniile deţinute acolo. Moare într-un asediu împotriva unuia dintre vasalii săi trădători, contele de Limoges.
Gloria şi faptele sale de arme au devenit legendare, Richard I transformându-se într-un simbol al cavalerismului medieval. Pentru acestea, Richard a primit supranumele de Inimă de Leu.
*****
sursa: Aurel Neculai, Istorii regăsite , Ed. Andrew, Focşani, 2009
29 aprilie – Istoricul zilei
1798 – S-a născut poetul italian Giacomo Leopardi
1819 – S-a născut Nicolae Bălcescu, istoric şi scriitor, fruntaş al Revoluţiei de la 1848 din Muntenia
1837 – S-a născut Petre P. Carp, politician român
1858 – S-a născut inginerul George Goethals, constructorul Canalului Panama
1873 – S-a născut Petre Antonescu, arhitect
1886 – S-a născut Robert Schuman, om politic francez. A propus, în 1950, un plan („Planul Schuman”), care a condus la crearea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, una dintre etapele constituirii Pieţei Comune. Este considerat drept unul dintre „părinţii” Europei unite.
1900 – S-a născut Antoine de Saint-Exupéry, scriitor francez
Crede-mă!
Într-una din zile, Scipio Africanul s-a dus în vizită la poetul Ennius. Acesta a trimis servitoarea să-i spună că nu este acasă. Deşi şi-a dat seama că nu-i adevărat, Scipio n-a zis nimic şi a plecat.
După o vreme, l-a căutat Ennius pe Scipio. Auzindu-se strigat, Scipio a răspuns:
– Nu sunt acasă!
– Cum poţi spune aşa ceva? a întrebat poetul. Oare nu-ţi cunosc vocea?
Atunci Scipio i-a replicat:
– Când am fost zilele trecute acasă la tine, eu am crezut-o pe servitoarea ta care mi-a spus că nu eşti acasă. Tu nu mă crezi chiar când îţi spun eu însumi că nu sunt acasă?! 🙂
Cine vede mai bine?
Scipio Africanul, care-şi pierduse un ochi într-o mare bătălie purtată împotriva cartaginezilor, a făcut prinsoare cu unul dintre generalii săi că va vedea mai bine decât el. Rămăşagul a fost acceptat.
– Am câştigat, spuse imediat Scipio. Eu văd la tine doi ochi, în vreme ce tu la mine nu vezi decât unul!
ISTORII REGĂSITE 
Comentarii recente