Monthly Archives: Mai 2012

Marlene Dietrich – Mamă isterică şi brutală (I)

Cine era Marlene Dietrich? Asta e întrebarea pe care i-ar fi plăcut să vadă că ne-o adresăm, o enigmă pe care s-a străduit s-o construiască de-a lungul întregii vieţi, controlându-şi sever propria imagine, măsurându-i impactul în sufletul celor apropiaţi, inclusiv al fiicei sale, Maria. Îngerul albastru îşi mai pierde din pene, de-a lungul celor opt sute cincizeci de pagini ale biografiei pe care Maria Riva i le consacră dupã moartea ei, dar misterul rãmîne. De parcă fiica Marlenei nu se mai putea desprinde de ascendentul legendei Dietrich. „Mama mea, această autoritate a vieţii mele“, a meditat ea deasupra sicriului defunctei. Iluzionistă şi actriţă chiar în relaţiile omeneşti, Marlene a interpretat rolul de mamă; fata ei era să moară din cauza asta.

Continue reading →

Despre nebunia lui Van Gogh

Doctorul Gachet  era de părere că Van Gogh a suferit probabil de o intoxicaţie pricinuită de terebentină şi de soarele din Sud, prea puternic pentru un nordic. Diagnosticul acesta se deosebeşte simţitor de cel pus de internul Rey, şi, după acesta, de doctorul Peyron, care socoteau boala lui Vincent un fel de epilepsie. De atunci încoace, mulţi doctori s-au ocupat de cazul lui Van Gogh. Unii au vorbit de „meningoencefalită difuză”, alţii de schizofrenie (a fost şi părerea lui Karl Jaspers), unii de „degenerare mentală şi psihopatie constituţională”, alţii, în sfârşit, s-au alăturat iar tezei epilepsiei. Psihiatri şi psihanalişti au propus de asemenea diverse explicaţii.

Continue reading →

Politica reformatoare a domnitorului Alexandru Ioan Cuza

Dubla alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, la 5 ianuarie 1859 în Moldova şi la 24 ianuarie 1859 în Ţara Românească, atesta uniunea personală care trebuia recunoscută de Marile Puteri. În condiţiile existenţei a două guverne şi a două adunări legiuitoare, obiectivele principale ale domnitorului erau: recunoaşterea dublei alegeri, realizarea unirii politice şi administrative depline şi recunoaşterea ei, crearea unui plan de reforme care să modernizeze societatea românească.

Continue reading →

Bacalaureat 2012 – subiectele la istorie, sesiunea olimpicilor

Examenul de bacalaureat 2012
Proba E. c)
Proba scrisă la Istorie

· Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.
· Timpul de lucru efectiv este de 3 ore.

SUBIECTUL I (30 de puncte)

Citiţi cu atenţie sursele de mai jos:
A. „Basarab era încă vasalul regelui maghiar Carol-Robert, care-l numeşte <voievodul  nostru>, dar nici creşterea puterii sale, nici politica externă activă pe care o ducea pe cont propriu în sud şi în răsărit nu puteau fi pe placul Ungariei. De aceea, în 1330 […] luând drept pretext ocuparea de către Basarab a unor teritorii socotite ca aparţinând coroanei, Carol-Robert porneşte o expediţie împotriva acelui pe care-l numeşte în mai multe rânduri <răzvrătit>, <nesupus>, <necredincios>. După reocuparea Severinului şi respingerea cererilor de pace ale voievodului, care se oferea să recunoscă suveranitatea regelui şi care promitea pe deasupra un tribut anual […] Carol-Robert pătrunde în Ţara Românească, ajunge până la Argeş, dar este obligat să se retragă spre Transilvania fără a fi reuşit să angajeze o luptă decisivă cu oastea românilor […].”
(V. Georgescu, Istoria românilor de la origini până în zilele noastre)

Continue reading →

Viaţa amoroasă a lui Charlie Chaplin

Chaplin şi-a făcut debutul la Hollywood la vârsta de 24 de ani. Era împătimit de muncă, dar viaţa sa particulară era cât se poate de „liberă şi neîngrădită”. Alter-ego-ul lui, Charlie, era un personaj naiv şi solitar, dar adevăratul Charles Chaplin era complet diferit de imaginea sa de pe ecran. Se întâlnea cu femei superbe şi a fost căsătorit de patru ori.

Continue reading →

Absolutism – dicţionar de termeni istorici

Absolutism – doctrină şi practică politică, având o autoritate centralizată nelimitată şi o suveranitate absolută, atribuită mai ales unui monarh. În esenţă, puterea aflată la conducere nu este controlată sau contestată de niciun organ judiciar, legislativ, religios, economic sau electoral.

Continue reading →

Arthur şi Cavalerii mesei rotunde

Arthur – rege legendar al celţilor din Britania. A luptat împotriva cuceritorilor anglo-saxoni. Ocupă un loc central în ciclul de romane cavalereşti din secolele XII-XIII, cunoscut sub numele de  „Ciclul mesei rotunde”.

Continue reading →

Firul Ariadnei

Ariadna – fiica lui Minos, regele Cretei. Cînd Tezeu a sosit în Creta pentru a se lupta cu Minotaurul, Ariadna, care se îndrăgostise de erou, l-a ajutat să iasă din coridoarele întortocheate ale labirintului călăuzindu-se după un fir care i-a arătat calea de întoarcere.

Continue reading →

Ochi de Argus

Argus – Monstru fabulos cu o sută de ochi (sau o mie de ochi), din care, atunci când dormea, se închideau doar o parte, ceilalţi rămânând deschişi. A fost pus de Hera s-o păzească pe Io, care fusese metamorfozată în vacă. Ca să-şi scape iubita, Zeus l-a trimis pe Hermes să-l ucidă pe temutul ei paznic. După o legendă, Argus ar fi fost omorît de o piatră aruncată de la distanţă de Hermes; după alta, i s-ar fi tăiat capul, după ce zeul l-a adormit mai înainte cântându-i cu fluierul lui Pan. După moarte, se spune că Hera a semănat cei o sută de ochi ai lui Argus pe coada păunului.

Continue reading →

Aroganţa lui Antinous

Antinous a fost unul din nepoftiţii care invadaseră casa Penelopei, credincioasa soţie a lui Ulise (Odiseu), în cei 10 ani în care acesta rătăcea pe mări. Antinous era o persoană arogantă, orgolioasă, trufaşă, meschină. Se adresează jignitor lui Telemac şi celorlalţi, incită la complot pentru a-l ucide pe fiul celei pe care o peţea.

Continue reading →

Teoria roesleriană şi netemeinicia ei

În secolul al XVIII-lea, în condiţiile procesului de formare a naţiunilor şi a statelor naţionale, ideea de continuitate s-a transformat în problemă politică (cu ceea ce presupune ea – ipoteze, argumente, afirmaţii).

Continue reading →

Dreptatea lui Nastratin Hogea

Într-o vreme, Nastratin ajunsese cadiu. Avea îndatorirea să împartă dreptate celor păgubiţi, vătămaţi ori nedreptăţiţi în vreun fel, dar treaba nu era deloc uşoară. Zilnic i se înfăţişau fel de fel de oameni, de se mira şi el cât de mare era grădina lui Allah şi câţi oameni suciţi se află în ea.

Continue reading →

Curiozităţi istorice – Vinovat sau nevinovat?

În secolele XII-XIII, în unele ţări europene, vinovăţia sau nevinovăţia unei persoane puteau fi stabilite prin arderea cu fierul înroşit în foc.

Continue reading →

Curiozităţi istorice – Procesul şobolanilor

În Evul Mediu animalele puteau fi chemate în instanţă, în calitate de pârâţi, pentru a da socoteală de nenorocirile abătute asupra oamenilor: epidemii, secetă, inundaţii sau incendii.

Continue reading →

Aboliţionism – dicţionar de termeni istorici

Aboliţionism – mişcare pentru stoparea comerţului cu sclavi şi emanciparea sclavilor în Europa de Vest şi în cele două Americi.

Continue reading →