O lectură necesară: „Oameni vs Tehnologie. Internetul trebuia să ne elibereze”
Am citit cu interes cartea lui Jamie Bartlett, „Oameni vs Tehnologie. Internetul trebuia să ne elibereze”, Editura Nemira, 2019, traducere Alexandra Florescu. Autorul prezintă amenințările la adresa democrației și la libertatea fiecărui cetățean și modul în care tehnologia digitală poate să distrugă ordinea politică și socială. Iată câteva fragmente din această carte care merită atenția noastră:
„La prima vedere, tehnologia e un avantaj pentru democrație. Fără îndoială, ea ameliorează și extinde sfera libertății umane și ne oferă acces la informații și idei noi. Le oferă o platformă grupurilor care până acum nu se făceau auzite deloc și creează pentru ele noi modalități de a dobândi cunoștințe și de a-și coordona acțiunile. Acestea sunt și aspectele unei societăți democratice sănătoase. Totuși, la un nivel mai profund, cele două mari sisteme, tehnologia și democrația, sunt prinse într-un conflict grav. Ele sunt produsele unor epoci complet diferite și funcționează după reguli și principii distincte.
Gânduri despre trecut, prezent și viitor
Dramatismul unei situații-limită, de proporțiile unei epidemii, a captat interesul şi a fascinat imaginația multor istorici și scriitori de înainte și de după era noastră, de la Tucidide și Procopiu din Caesarea, de la Lucretiu şi Ovidiu, până la Boccaccio, Defoe și Camus.
Pentru spațiul românesc, foarte interesante sunt însemnările lui Ion Ghica cu privire la ciuma lui Caragea: „A fost în multe rânduri ciuma în țară, dar analele României nu pomenesc de o boală mai grozavă decât ciuma lui Caragea! Niciodată acest flagel n-a făcut atâtea victime! Au murit până la 300 de oameni pe zi și se crede că numărul morţilor în toată țara a fost mai mare de 90 000. Contagiunea era aşa de primejdioasă încât cel mai mic contact cu o casă molipsită ducea moartea într-o familie întreagă și violența era așa de mare, încât un om lovit de ciumă era un om mort…”
Astăzi, interesul presei, avidă de împrejurări senzaționale, a fost stârnit mai mult decât oricând de pandemia recentă, o amenințare pentru toate statele lumii, pentru fiecare dintre noi. Emoția transmisă în rândul populației de valurile de vești cutremurătoare referitoare la victimele provocate de cea mai recentă amenințare la adresa omenirii a fost uriașă. Privită la început cu neîncredere și scepticism, pandemia a generat treptat tot mai multe îngrijorări cu privire la efectele ei imediate, dar și la consecințele economice și sociale.
Asistăm oare la prăbușirea unei lumi aflate în derivă? Suntem oare noi expuși celui mai mare pericol din ultimul secol? Greu de răspuns. Cert este că suntem martori la desfășurarea unei tragedii de ale cărei dimensiuni încă nu suntem pe deplin conștienți. Ne aflăm astăzi în fața fragilității ordinii pe care încercăm să o dăm propriei noastre vieți, suntem expuși permanentei primejdii a perturbării existenței noastre. Suntem la discreția cerințelor, urgențelor și evenimentelor exterioare. Într-un spațiu limitat tot mai mult de regulile impuse de autorități pentru a împiedica răspândirea noului virus, într-o perioadă în care comunitatea trăiește cu spaima nesiguranței, este necesar să ne cunoaștem limitele și să le acceptăm. Numai după ce înfruntăm adevărurile dureroase, putem găsi curajul și încrederea pe care le căutăm cu disperare pentru a ieși din acest impas.
Vorbe, dar mai ales fapte bune
Nici unul dintre noi nu ştie cât o să mai ţină molima asta. Sunt momente în care ne simţim aruncați în derivă, expuși de parcă am fi pe cale să fim luați de vârtej şi nu avem nimic de care să ne agăţăm. Deprimați, triști, îngrijorați, trebuie să facem un pas înapoi și să ne (re)evaluăm viața. Ne descoperim spaimele şi slăbiciunile; pe ale noastre, cu înțelegere, pe ale celorlalți cu ochi critic. Ne consolăm cu ideea că nu suntem singuri în această situație dificilă. Uităm că flăcările focului nu sunt mai puţin dureroase când ştii că ard şi alţii cu tine.
Oamenii se îmbolnăvesc mai ales atunci când se lasă bântuiţi de gânduri neplăcute şi de temeri. Pentru a scăpa de ele, pentru a găsi protecție și siguranță, mulți au venit, destui ar vrea să plece. Plecăm în aceeaşi măsură pentru a fugi de ceea ce suntem ca şi pentru a găsi ceva ce căutăm.
O viață adevărată înseamnă o viață plină de sens și de scop. Mi-e milă de cei care nu-şi dau seama că au deja ceea ce caută cu disperare: familie, dragoste, prietenie. Dar cu adevărat de compătimit sunt cei care nu au nimic.
Virusul din noi
Pandemia recentă, care modelează funcționarea statului și îi determină în mare măsură traiectoria și care a monopolizat tardiv atenția presei și a clasei politice, oferă oamenilor obișnuiți răgazul necesar introspecției. Previzibil sau nu, o angoasă globală determină o promovare fără precedent a interiorizării și a conștiinței morale, ne obligă să ne afundăm în propriile gânduri.
Obligați la autoizolare, pentru prima dată după mulţi, foarte mulți ani, ne simţim îngrozitor de singuri. Credeam că nu ne mai temem de moarte. Știam că este inevitabilă, dar până acum nu-i dădusem o formă. Acum, când acest virus cumplit vine ca un tăvălug peste noi, zărim pentru prima oară forma pe care ar fi putut-o lua moartea şi ne simţim gâtuiți de panică. Uneori, suferința ajută. Lacrimile ne limitează curiozitatea la noi înșine.
Toţi trebuie să trăim în lumea asta şi sunt tot atâtea feluri de a te descurca în viaţă câţi oameni pe pământ. Unii, dominați de superstiții și frică, au încercat sentimentul de a fi intrat într-un timp de calamități inedite, care anunță apocalipsa. Mâna lui Dumnezeu poate fi văzută în orice întâmplare de către cei hotărâţi s-o găsească acolo, dar, până la urmă, la fel şi a Diavolului. Alții au devenit vânzători de speranţe şi de promisiuni deşarte. Şi, credeţi-mă, sunt o mulţime de oameni care cumpără aşa ceva. Nu puțini s-ar simți în siguranță în biserici, pioşi, la adăpostul sfinţilor şi al rugăciunilor. Cei mai în vârstă, care văd silueta morții aplecată asupra lor, nu se mai grăbesc. Și sunt de înțeles. Când ajungi la o vârstă mai înaintată, viitorul vine spre tine cu prea multă grabă şi fără a mai alerga tu în întâmpinarea lui.
ISTORII REGĂSITE 
Comentarii recente