1 aprilie – Ziua pacalelilor
Prima zi a lunii aprilie este „sărbătoarea“ internaţională a persoanelor cărora le place să pună piedici – reale, metaforice sau virtuale – colegilor, prietenilor sau duşmanilor. Cei mai mulţi găsesc amuzantă tradiţia păcălelilor – de la clasicul zahăr pus în solniţă, până la cele făcute de companii care anunţă lansarea unor produse fanteziste.
Instrument de socializare
Umorul, ca orice instrument social, funcţionează pentru că respectă reguli nescrise ale comportamentului uman şi are roluri bine definite: să creeze sau să întărească legături de prietenie, să detensioneze situaţii sau să facă acceptabile subiecte sensibile, care n-ar putea fi abordate altfel, explică sociologul Beinur Giumali.
Farsele întăresc legăturile dintre „victime” şi „complotişti”, spune sociologul, pentru că prin intermediul lor se creează o „mitologie de grup”. „Spre exemplu, farsele făcute în timpul taberelor şcolare (cu pasta de dinţi pe clanţa uşii, crema de pantofi pe nas sau sarea din lapte) creează o istorie comună care întăreşte grupul. Faptul că mulţi oameni povestesc despre aceste farse după ani şi ani, la întâlnirile cu vechii colegi, demonstrează importanţa pe care o au aceste farse în consolidarea relaţiilor de grup”, adaugă Giumali. Continuă citirea →
Enigmele navelor disparute
Unele ambarcaţiuni au dispărut în condiţii misterioase sau au fost bântuite de fantome. Acestea sunt doar câteva din enigmele care nu au putut fi descifrate nici până în zilele de azi. Iată câteva dintre ele!
Mary Celeste
Ce s-a întâmplat cu vasul Mary Celeste este unul din cele mai mari mistere ale navigaţiei. Iniţial, nava s-a numit Amazon şi a fost lansată la apă în anul 1860. Se spune că barca a fost blestemată încă din timpul construcţiei ei. La sfârşitul anului 1872, vasul Mary Celeste a fost observat în largul coastelor portugheze de echipajul navei americane Dei Grantia, condusă de căpitanul David Morehouse. În mod normal, nava trebuia să aibă la bord echipajul, pasagerii şi 1701 de butoaie cu alcool. În mod suspect însă, nava nu a răspuns la nici un semnal de salut. Morehouse a început să-şi facă griji din cauza navei, mai ales că Benjamin Briggs, căpitanul de pe Mary Celeste, îi era prieten bun, iar în acel moment pe navă trebuia să se afle şi soţia şi fiica acestuia. S-a observat că nava Mary Celeste era părăsită, iar lucrurile de pe vas erau în dezordine ca şi când membrii echipajului ar fi plecat demult. A fost exclusă orice ipoteză de jaf sau piraterie deoarece încărcătura vasului a fost găsită. Nu au fost găsite însă cronometrul marin şi nici barca de salvare şi jurnalul căpitanului Briggs. Totul arăta de parcă nava a fost părăsită în grabă, însă niciodată nu au fost aflate motivele acestui lucru. Una dintre ipotezele dispariţiilor de la bordul navei este producerea unui cutremur sub apă, în urma căruia s-ar fi revărsat o parte din alcool. Membrii echipajului ar fi avut halucinaţii din cauza aburilor de alcool şi ar fi părăsit vasul cu bărcile de salvare. Este doar o presupunere, ca atâtea altele! Misterul nu a fost dezlegat.
De cand este moderna Europa?
Au trecut câteva decenii bune de când conceptul de „modernitate” – cu rezonanţe diferite în sfera istoriografiei și în cea a criticii literare sau de artă – a fost cercetat îndeaproape și, în parte cel puţin, lămurit pentru istorici. După conferinţele sale londoneze la King`s College, istoricul francez Henri Hauser publica la Paris, în anul imediat următor, cunoscuta-i carte La modernité du XVI-ème siècle. Acolo, veacul scurs între 1500 și 1600 apărea, în mod limpede, ca o „prefigurare a timpului nostru” – idee pe care Fernand Braudel avea să o reia după două decenii –, arătând că apariţia statelor moderne, a sentimentelor naţionale, triumful limbilor „vulgare” asupra latinei – mai ales prin traducerea în vernaculară a Bibliei, din Anglia și din Cehia până în Franţa și Germania – fiind acele elemente de politică și spiritualitate care omologhează depășirea evului mediu.
Colonizarea greaca
Pentru înţelegerea fenomenului marii colonizări greceşti este necesar să se pornească de la menţionarea principalelor tipuri de colonii, întrucât această operaţie face posibilă identificarea, mai sigură, a cauzelor care au provocat un asemenea transfer de populaţie. De asemenea, oferă indicii cu privire la motivele care au determinat alegerea unui loc sau altul.
Analizând colonizarea greacă în Occident, G. Vallet distinge două tipuri de colonii:
1. Colonii-aşezări sau de populaţie care sunt definite prin transferul important de populaţie şi preocuparea pentru punerea în valoare a teritoriului agricol. Acest tip de colonii se particularizează prin tendinţa de a întemeia subcolonii, deci de a extinde teritoriul rural. Exemple de asemenea colonii agrare rămân Megara Hyblaea, Siracuza, Gela, Leontinoi, Metapont etc.
Legea secularizarii averilor manastiresti (1863)
Legea secularizării averilor mânăstireşti (1863)
Art. 1 — Toate averile mânăstireşti din România sunt şi rămân averi ale statului.
Art. 2 — Veniturile acestor averi se înscriu între veniturile ordinare ale bugetului statului.
Art. 3 — O sumă se afectează locurilor sfinte către care erau închinate unele din mănăstirile pământene, şi aceasta numai sub titlul de ajutor. […]
Art.6 — Guvernul va lua înapoi de la egumenii greci, ornamentele cărţile şi vasele, cu care pietatea strămoşilor noştri înzestrase aceste aşezăminte, precum şi documentele ce au fost încredinţate zişilor egumeni, şi aceasta conform cu inventariile ce se găsesc în arhivele ţării.
Ares – zeul razboiului
Ares al grecilor, căruia la romani îi corespunde Marte, este zeul războiului şi unul dintre olimpieni. Fiul lui Zeus şi al Herei, instruit de Priap la dans şi în artele războiului, este înfăţişat ca adevăratul stăpîn al bătăliilor, duelurilor şi distrugerilor de cetăţi. Caracterul său feroce şi sîngeros îl face nesuferit în ochii celorlalţi zei, inclusiv ai celor ce i-au dat viaţă. Expresia „urît de zei şi de oameni” apare în Iliada.
Dintre numeroasele dueluri şi ciocniri armate în care a fost implicat în mod nemijlocit, este cunoscută cea cu Diomede, care l-a rănit cu ajutorul Atenei; căderea lui a fost însoţită de zgomotul pe care l-ar fi făcut zece mii de războinici. Da asemenea, a fost învins de uriaşii şi puternicii Aloizi, care l-au ţinut prizonier vreme de 13 luni, pînă cînd Hermes l-a eliberat. A fost înfrînt şi de Heracle, împotriva căruia a luptat în locul fiului său, Cicnos, fiind silit în cele din urmă să se întoarcă în Olimp.
Despre starea de spirit din interiorul Mişcării Legionare după aflarea rezultatelor alegerilor din 1937
Nota nr. 15754 din 22 decembrie 1937 emisă de Corpul Detectivilor cu privire la stare de spirit din interiorul Mişcării Legionare după aflarea rezultatelor alegerilor.
Legionarii sunt foarte entuziasmaţi de rezultatul alegerilor fiind convinşi că la următoarele , Garda ar obţine cel mai mare număr de voturi. Entuziasmul nu trebuie să umbrească acţiunea de organizare a Legiunii , pentru a fi capabilă să conducă ţara.
Rezultatul alegerilor de până acum a produs în sânul legionarilor cel mai mare entuziasm, şi Codreanu vrea să profite de acest rezultat, spre a exploata atmosfera favorabilă, fiind acum pe deplin convins că numărul mare de voturi se datoreşte simpatizanţilor mişcărei sale.
Grigore Manoilescu a adus la sediul Legiunei o maşină de calculat rezultatele alegerilor din ţară, fiind instalată într-o cameră alăturată de a lui Codreanu, la care a lucrat numai Grigore Manoilescu. Din socotelile făcute, reese că guvernul ar fi obţinut numai 38% din totalul voturilor.
Codreanu a ţinut să arate că la a doua alegere ce s-ar face, Garda de Fer va obţine cel mai mare număr de voturi, fiind convins că nici un partid, nici cel care ar fi însărcinat cu noul guvern, nu va putea întrece numărul votanţilor Gărzii de Fer.
Părerea şefului Legiunei este că acestea sunt ultimele alegeri pentru Cameră şi Senat, făcute în favoarea partidelor vechi şi că de acum înainte victoria este asigurată pentru Legiune, de aceia trebuie ca acţiunea să fie canalizată foarte bine, ca nu cumva din cauza entuziasmului prea mare al legionarilor să se uite partea a doua, adică a organizării Legiunei pentru a corespunde momentului oportun, când ea va fi chemată să conducă.
Codreanu crede a şti că actualul guvern este ultimul guvern de partid, şi că de acum înainte i se deschide Legiunei o nouă perspectivă pentru a putea pune mâna pe frânele ţării.
Codreanu e mulţumit de acţiunea studenţilor dela Politehnica din Timişoara, cari prin propaganda necontenită ce au făcut în judeţele Timiş-Torontal şi Arad, au recoltat cel mai mare număr de voturi.
ANIC, fond Casa Regală, dosar 36/1937, f. 197
Revoluţia de la 1848 în Principate — avortată în Moldova, victorioasă timp de trei luni în Muntenia. Rolul francmasoneriei
Iată-ne ajunşi la revoluţia de la 1848. Trebuie spus mai întâi că în toată Europa, după căderea lui Napoleon, între 1815 şi 1848 se petrec modificări adânci în ordinea economică şi socială. Industria ia avânt la început în Anglia, iar Franţa urmează, la rândul ei, modelul englez. (Deschid aici o paranteză pentru a veni în întâmpinarea celor ce se simt umiliţi că facem apel la străini pentru dezvoltarea ţării noastre — născându-se astfel un complex de inferioritate, în Franţa, marea Franţă care avea o întârziere de câteva zeci de ani faţă de Anglia în privinţa dezvoltării industriale, statisticile arată că în 1848, momentul izbucnirii revoluţiei, se aflau 60 000 de „cooperanţi” englezi! Francezii au avut nevoie de aceşti ingineri şi muncitori englezi ca să înceapă să se industrializeze la rândul lor, să construiască uzine, căi ferate ş.a.m.d. Vedem deci că nu e o înjosire ca, pe măsură ce adopţi metode şi tehnici noi, să fii pentru un timp ucenicul unui străin.) Dezvoltarea industrială creează noi probleme grave în toate statele occidentale, în 1848 se răscoală populaţia pariziană împotriva regelui burghez, cum i s-a zis lui Ludovic Filip, care nu ştiuse să facă din vreme reforme mai democratice şi lăsase puterea capitaliştilor, de data asta de origine mai mult burgheză decât aristocratică.
Octavian Paler şi definiţia cuvântului
Nimic nu pare a fi mai tulburător decât cuvântul. Fie el rostit sau scris, cuvântul are acea putere de a sădi suferinţa în suflet sau de a o curma, de a deschide inimile sau de a le îngropa şi mai mult în adâncul fiinţei. A defini cuvântul, a-i identifica substanţa este, fără îndoială, încercarea cea mai anevoioasă şi tentaţia supremă a oricărui scriitor. Fără să-şi fi propus vreodată acest lucru ( el însuşi mărturisea într-una din cărţile sale: „Nu ştiu pentru cine scriu, dar ştiu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o o dată: în ochii copilului care am fost”), Octavian Paler a reuşit să demonstreze , prin tot ceea ce ne-a lăsat (cărţi, articole, interviuri, emisiuni de radio sau televizate ) că arta cuvântului constă în însăşi capacitatea sa de a se întipări în memorie şi de a te determina să te meditezi la propria-ţi existenţă .
Constituţia din 1866
Despre teritoriul României
Art. 1 — Principatele-Unite-Române constituie un singur stat indivizibil, sub denumirea de România.
Art. 2 — Teritoriul României este nealineabil.
Limitele Statului nu pot fi schimbate sau rectificate decât în virtutea unei legi. […]
Art. 4 — Teritoriul este împărţit în judeţe, judeţele în plăşi, plăşile în comune.
Legenda crivatului
Crivăţul ieşi odată la plimbare; dar era nebunatec, Doamne fereşte! Pe unde trecea, făcea o mulţime de neorânduieli.
Întâi intră într-o grădiniţă şi cum intră, se apucă să scuture trandafirii cei frumoşi, să ofilească florile, să frângă crinii cu dulce miros. Rostogoli pe jos merele, prunele şi rupse în dreapta şi ]n stânga crengile pomilor încărcaţi cu frunze şi cu fructe.
La câmp făcu şi mai multe rele. Ici culcă la pământ grâul şi-i zdrobi spicele, de-şi risipi toate boabele, colo doborî clăile de fân şi le luă vârtej pe sus. Dar ce e şi mai groaznic, dezrădăcină în pădure câţiva copaci bătrâni şi-i răsturnă cu rădăcinile în sus. Apoi, dând peste o turmă de oi ce păştea în tihnă, le împrăştie în toate părţile şi le ameţi, învârtindu-le. În câteva ceasuri stricase totul pe unde trecuse. Oamenii se jeluiră de toate relele ce le-a făcut Crivăţul pe pământ, numai într-o zi.
— E un vânt pustiitor, strigară unii.
— Dacă va sufla mereu, are să ne lase săraci şi flămânzi! Ne-a stricat tot!
Îndată împăratul vânturilor chemă Crivăţul de faţă şi-l întrebă să răspundă, dacă e adevărat zvonul ce se aude în lume despre năzdrăvăniile lui.
Crivăţul nu putu să zică ba, căci firea toată îl da de gol. Dar el se apără zicând numai:
— Eu, vai de mine, n-am avut de gând să fac rău nimănui; am vrut numai să mă joc cu florile, holdele şi cu oile. Vina e a lor că nu ştiu de glumă!
— Aşa glumă trece măsura, fătul meu! îi răspunse împăratul vânturilor. Să faci rău altuia, nici în glumă nu este iertat, căci, deşi e glumă, nu e bună! Ca să te înveţi minte, eu nu ţi-oi mai da drumul vara. Numai iarna vei ieşi de la închisoare. Atunci ai să te poţi juca cu gheaţa şi cu zăpada, căci lor n-ai ce stricăciuni să le faci.
De atunci, Crivăţul nu mai suflă decât iarna, pe pământul înţepenit de ger, bătut de viscol şi înăbuşit sub troiene de zăpadă. După dânsul aleargă lupii urlând şi zboară corbii flămânzi. El vine la noi dinspre miazănoapte şi răsărit, trecând peste câmpuri pustii şi peste mări furtunoase.
Despre ostilitatea dintre Corneliu Codreanu si Nicolae Titulescu
Raport al Corpului Detectivilor din 5 decembrie 1937 privind reticenţa lui Codreanu faţă de o eventuală conciliere cu Nicolae Titulescu.
În legătură cu atitudinea GĂRZII DE FIER şi mai ales a lui Codreanu faţă de dl. Titulescu, din cercurile apropiate şefului legionarilor s-a aflat că acţiunea de ostilitate întreprinsă este foarte pronunţată şi nimeni nu mai poate influenţa pentru atenuare, Codreanu neadmiţând ca dl. Titulescu să se mai amestece în politica internă a ţării.
Aceste cercuri mai susţin că orice intervenţie s-ar face de dl. Maniu, pe lângă Codreanu în chestia Titulescu, i se va răspunde categoric că nu renunţă la distrugerea fostului ministru de externe.
Corneliu Codreanu a cules informaţiuni verificate, că în disolvarea GĂRZII DE FIER în 1933, înainte de plecarea sa în străinătate, dl. Titulescu a cerut decedatului Duca, să disolve Garda de Fier, obiectând că nu pleacă în străinătate în misiunea ce avea, până nu se îndeplineşte acest act, deoarece cercurile străine nu vor sta de vorbă cu el, decît cu dizolvarea în buzunar. Duca a trebuit să cedeze, situaţia externă fiind atunci gravă, şi consecinţele se cunosc, Titulescu servind exclusiv interesele masoneriei internaţionale.
„Chiar dacă va fi să mor”, a spus Codreanu colaboratorilor săi, „nici atunci să nu renunţaţi la distrugerea acestui mason”, făcînd aluzie la Titulescu. „Nu vreau nici să văd hoitul lui”, manifestându-se astfel, faţă de încercarea lui Titulescu, de a sta de vorbă cu Codreanu.
Codreanu nu va ierta niciodată pe Titulescu, amintindu-şi că acesta a contribuit la Lausanne, la arestarea lui Moţa, eliberat mai târziu, numai pe baza stăruinţelor delegaţilor italieni, la congresul ţinut acolo.
Intervenţia lui Gerota pe lângă Codreanu, în urma sugestiei lui Maniu, pentru o conciliere între Codreanu şi Titulescu, nu a avut nici un efect.
ANIC, fond Casa Regală, dosar 36/1937, f. 162.
Informare asupra ratificării pactului electoral semnat de către Maniu, Codreanu şi Gh. Brătianu din 27 noiembrie 1937
SECŢIA I-a a Corpului Detectivilor
Informare asupra ratificării pactului electoral semnat de către Maniu, Codreanu şi Gh. Brătianu din 27 noiembrie 1937-4631- sursă serioasă –nr.14282
Partidul Totul pentru Ţară a ratificat acordul încheiat de Corneliu Codreanu cu dl. Maniu.
În dimineaţa zilei de 26 noembrie a.c., a avut loc la sediul central al partidului Totul pentru Ţară o adunare a fruntaşilor legionari, din aşa zisul stat major al conducerei centrale.
S-a dat explicaţii asupra acordului încheiat de Corneliu Codreanu cu dl. Maniu, precizându-se că el nu priveşte decât garantarea libertăţei alegerilor, şi ca o consecinţă a acestui acord, cele trei partide şi-au luat angajamentul reciproc de a nu se ataca nici verbal, nici în scris între ele.
Adunarea a ratificat acordul încheiat de Corneliu Codreanu cu d-nii Maniu şi George Brătianu, în care sens vor fi înştiinţate toate organizaţiile judeţene şi formaţiunile legionare ale partidului Totul pentru Ţară.
ANIC, fond Casa Regală, dosar 36/1937,f. 149.
Biblioteca din Alexandria, tezaur spiritual al antichitatii greco-latine si al lumii
Simbol de civilizaţie, altar al ştiinţei, edificiu în care incunabulele, manuscrisele, tipizatele, documentele, hărţile şi cărţile sunt adăpostite, conservate, clasificate şi puse la dispoziţia cititorilor, biblioteca reprezintă imaginea prestigiului intelectual, iar Biblioteca din Alexandria nu face excepţie.
Ceea ce scoate în evidenţă Biblioteca din Alexandria este renumele ei, care a făcut-o să fie prima bibliotecă publică din lume. Francezul Marc Sauvalle o numeşte „Străbunul bibliotecilor noastre publice […] celebră în Antichitate pentru farul său, construit pe insula Pharos, căreia i-a dat şi numele“. „Acest far – notează Sauvalle în continuare – servea drept ghid pentru marinarii care se îndreptau către oraşul construit de Alexandru cel Mare. Alexandria avea de asemenea şi un al doilea «far». Acesta îi călăuzea pe savanţii şi filosofii epocii spre oraşul egiptean. E vorba despre «Museion-ul» din Alexandria, templul Muzelor. De la Museion provine şi cuvântul «muzeu». Dar acesta era mult mai mult decât un muzeu în sensul pe care i-l atribuim în general. Era mai mult decât un loc de expunere a unor obiecte eteroclite, cuprindea şi o universitate a cărei bibliotecă era o bijuterie.
ISTORII REGĂSITE 
Comentarii recente