Monthly Archives: Septembrie 2013

Miguel de Cervantes – Don Quijote. Repovestire pentru copii. Capitolul II

Don Quijote

CAPITOLUL II

AICI SE VEDE CUM VITEAZUL NOSTRU PLEACĂ DE ACASĂ PENTRU A SĂVÂRŞI FAPTE MARI

Astfel stând lucrurile, după o scurtă zăbavă, într-o dimineaţă călduroasă de iulie, pe la cântatul cocoşilor, amintindu-şi Don Quijote că lumea îl aşteaptă nerăbdătoare s-o mântuie de nedreptăţi şi de tirani, îmbrăcă armura de fier, îşi puse coiful strălucitor pe cap, îşi luă într-o mână scutul şi în cealaltă suliţa, încălecă pe nobilul său Rocinante şi ieşi pe nesimţite din ogradă, purtându-şi calul la pas, fără a se vesti cu trâmbiţe, ca alţi cavaleri, pentru ca nimeni să nu-i ia seama ce face şi încotro apucă.

Şi cum mergea într-o doară, cam fără ţintă, străbătând câmpia Montinel, se tot gândea în sinea lui ce vor spune oamenii despre dânsul, într-o zi, peste sute şi sute de ani, şi cum se vor minuna de faptele lui, citindu-i-le prin cărţi şi părându-li-se de necrezut.

Continue reading →

Miguel de Cervantes – Don Quijote. Repovestire pentru copii. Capitolul I

Cervantes - Don Quijote

CAPITOLUL  I
UNDE  ÎNCEPE  ISTORIA  MÂNDRULUI CAVALER DON QUIJOTE  DIN  LA MANCHA ŞI SE ARATĂ FIREA  ŞI  TRAIUL LUI

Trăia  de  mult  în  Spania,  într-un  sătuleţ  pierdut  din  ţinutul La  Mancha,  un  boiernaş  de ţară, un  hidalgo  cam  bătrâior şi ciudat  la  fire, nici  prea avut  nici  de  tot  sărac,  dar mândru  de neamul  vechi  din care  se  trăgea şi cu  capul  plin de  gărgăuni  din  cei  mari.  Îl  chema,  dacă îmi aduc  bine  aminte, Quesada sau,  mai curând Quijana,  cum  s-ar  zice  pe româneşte  Cavalerul Jalbă,  sau  altfel… Dar  numele  pe care  îl  purta nu  prea  are multă însemnătate.

Cât  era  ziulica de  lungă,  ba  adesea şi toată  noaptea,  până  la  revărsatul zorilor,  el îşi  trecea  vremea  citind  povestiri  cavalereşti.  Se prăpădea  după  vitejiile  lui Amadis  de  Gaula,  cel  tare  de  virtute, şi nu  se mai sătura  răsfoind  întâmplările  înflăcărate  ale Cavalerului  spadei şi ale  bravului  Palmerin  de Anglia. Cât priveşte  isprăvile  faimosului  Don Rodrig  de Ruy Diaz,  zis „Cidul”, el  le ştia pe  de rost,  aşa  cum  şi  faptele  lui  Roland  fără  de teamă,  cel  care  purta  iarba  fiarelor  la  dânsul,  de nici  o  spadă  nu-l  putea  atinge  sau  tăia,  toţi  oşteni  bravi,  a  căror  memorie  legendară  se  păstrase  în cântecele din  popor şi  prin cărţile  de basme  ale  vremii.

Continue reading →

Râvnitorii la domnie

Vlad Tepes

După obiceiul stricător ce se luase de la o  vreme  ca  în  scaunul  de  la  Târgovişte  şi de la Suceava să se urce mereu alţi domni, trei  fraţi  vitregi  aflaţi  prin  părţile Transilvaniei urziră tot felul de vicleşuguri, doar  or  ajunge  ei  voievozi,  în  locul  lui Ţepeş.  Pe  unul  îl  chema  Vlad  Călugărul, căci fusese o vreme călugăr, pe altul Dan, iar  pe  al  treilea  Basarab-Voievod  (chiar mai înainte de a fi… voievod!).

Vlad  Ţepeş  se  arăta  mâhnit  foarte  şi scrise  rudei  şi  sprijinitorului  său  din Transilvania,  craiul  Corvin,  de  acele uneltiri  nevrednice  ce  cătau  să  strice legământul  făcut  între  ei.  Supărarea  Domnului  se  înteţi  şi  mai  mult,  aflând  că  se ridicaseră  împotriva  lui  mulţi  saşi,  care făceau negoţ bănos în ţară şi, de asemeni, mulţi români din Amlaş, care vânau avuţie de la viitorul domn. Neprimind răspuns bun, Vlad chemă pe boieri la Divan şi le porunci scurt:

— În  două  zile  să  fiţi  la  trecătoarea Predealului  cu  toţi  călăreţii  şi  săbiile ascuţite.

În  aceeaşi  zi  prinse  pe  negustorii braşoveni, în număr de patruzeci şi unu, şi îi  arse  de  vii,  neavând  vreme  să  le  mai ascută ţepi.

Continue reading →

Niels Bohr. Viaţa şi opera

Niels Bohr

Bohr, Niels (Henrik David) (07.10.1885, Copenhaga, Danemarca – 18.11.1962, Copenhaga)

Fizician danez considerat unul dintre cei mai importanţi ai sec. XX. A fost primul care a aplicat conceptul de cuantă, ce restricţionează energia unui sistem la anumite valori discrete, la problema structurii atomice şi moleculare. Pentru activitatea sa, a primit în 1922 Premiul Nobel pentru fizică. Rolul său complex în iniţierea şi dezvoltarea fizicii cuantice reprezintă cea mai mare contribuţie a sa, însă de-a lungul lungii sale cariere implicarea lui a fost mult mai extinsă, atât în lumea fizicii, cât şi în afara ei.

Tinereţea

Bohr a fost al doilea dintre cei trei copii născuţi într-o familie de burghezi înstăriţi din Copenhaga. Mama lui, Ellen (născută Adler), era fiica unui bancher evreu important. Tatăl său, Christian, a devenit profesor de fiziologie la Universitatea din Copenhaga şi a fost nominalizat de două ori pentru Premiul Nobel.

Când s-a înscris la Universitatea din Copenhaga, în 1903, Bohr ştia că va studia fizica. Cercetarea şi educaţia în acest domeniu se desfăşurau în încăperile strâmte ale Institutului Politehnic, închiriat universităţii în acel scop. Bohr şi-a obţinut doctoratul în 1911 cu o disertaţie despre teoria electronică a metalelor.

La 1 august 1912, Bohr s-a căsătorit cu Margrethe Narlund, iar căsătoria s-a dovedit una foarte fericită. De-a lungul întregii sale vieţi, Margrethe a fost consilierul său cel mai de încredere. Au avut şase fii, dintre care al patrulea, Aage N. Bohr, a fost unul dintre cei trei laureaţi ai Premiului Nobel pentru fizică din 1975, acordat pentru modelul colectiv al nucleului atomic propus la începutul anilor 1950.

Continue reading →

Invitație la Educație

Simpozion national Buzau

În perioada 8-10 noiembrie 2013, vă invităm să participaţi la lucrările Simpozionului Național „Didactica Ariei Curriculare Om și Societate” ce va avea loc la Liceul Pedagogic „Spiru Haret” Buzău. Simpozionul se adresează cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar care doresc să prezinte experienţele şi realizările obţinute în activitatea didactică. Mai multe informaţii Aici

E greu cu copiii, nu-i aşa?

parinti si copii

A gândi, a simţi şi a declara că este greu să-ţi creşti propriii copii a devenit un model cultural extrem de prezent. Nu există zi de la Dumnezeu să nu aud: Şi vă e greu cu ei, nu-i aşa?! Cel ce formulează întrebarea, nici nu mai aşteaptă răspunsul. Ştie că te vei apuca să-i înşiri toate grijile şi lipsurile posibile şi imposibile pe care ţi le provoacă… prezenţa copiilor! Iar dacă spui Nu, nu e greu deloc. E o mare bucurie! – se uită la tine ca la un ciudat, gândindu-se că fie nu ştii ce spui, fie faci pe grozavul, fie glumeşti.

E greu cu copiii! este o lespede apăsătoare pe mintea şi inima părinţilor care gândesc aşa, precum şi pe mintea şi inima copiilor lor. Părinţii sunt veşnic nemulţumiţi, iar copiii sunt înfricoşaţi şi copleşiţi de faptul că ei reprezintă sursa nefericirii părinţilor. Şi acest E greu cu copiii! se transmite din generaţie în generaţie. Fiecare copil, când devine adult şi la rândul său părinte, simte şi el că da, e greu cu copiii.

Continue reading →

În vizită la Cioran – 1 noiembrie 1975

Sanda Stoloja, Nori peste balcoane. Jurnal din exilul parizian

Povesteşte Sanda Stolojan, nepoata scriitorului Duiliu Zamfirescu, aflată în exil la Paris:

1 noiembrie 1975  Am fost la Cioran, care m-a primit cu simplitatea şi căldura lui obişnuite. A scris unsprezece cărţi, dar sunt „cărţi subţirele”, adaugă el cu o falsă modestie. Acum nu mai este cuprins de aceeaşi „scârbă“ (foloseşte cuvîntul românesc) ca înainte, nu se mai revoltă ca altădată, ceea ce înseamnă o scădere a vitali­tăţii. Îmbătrâneşte, spune el…

Vorbim despre poezie. Lui Cioran nu-i place decât esenţialul.  De  aceea îmi  aprobă versurile.  Îl cred sincer. Mai târziu vorbim despre Kafka pe care îl găseşte supraevaluat. „Un tip (în gura lui Cioran expresia are un sens neutru, echivalent cu « cineva ») care a văzut venind catastrofa epocii noastre…” Apoi adaugă o părere surprinzătoare: „Peste cincizeci de ani n-o să se mai vorbească despre el.“ Cioran este la antipodul lui Kafka, al sensibilităţii lui bolnave. Pesimismul lui este scepticismul unui om sănătos şi salubru.

Continue reading →

Originea poreclei „Eminenţă cenuşie”

eminenta cenusie

Porecla de Eminenţă cenuşie a fost atribuită, pentru prima oară în istorie, consilierului lui Richelieu[1], Joseph[2], şi reuneşte două cuvinte întru totul revelatoare pentru condiţia pe care, în umbra prelatului francez, în robă cenuşie, în anonimat absolut, în tăcere şi sub mască, numitul Joseph a ilustrat-o de-a lungul unei întregi existenţe.

Continue reading →

În vizită la Cioran – 28 septembrie 1975

Sanda Stoloja, Nori peste balcoane. Jurnal din exilul parizian

Povesteşte Sanda Stolojan, nepoata scriitorului Duiliu Zamfirescu, aflată în exil la Paris: 

28 septembrie 1975   Am fost la Cioran. Nu-l văzusem în ultima vreme. L-am găsit preocupat de sănătatea lui, are dureri de picioare, singurul cal­mant care-i reuşeşte sunt băile călduţe. Se plânge, obosit şi scârbit,  o ceartă pe  Simone care  s-a dus  la liceu îmbrăcată cu o jachetă prea subţire. Conversaţia între noi e rituală: despre politică, România, bârfele din exil…

Continue reading →

Răpirea sabinelor

Rapirea sabinelor. The_Rape_of_the_Sabine_Women

Răpirea sabinelor. Eveniment legendar plasat de izvoarele literare romane în perioada primitivă a istoriei Romei, în timpul domniei lui Romulus.

După întemeierea cetăţii şi popularea sa cu bărbaţi, Romulus s-a văzut nevoit să găsească o soluţie pentru a atrage între zidurile Romei şi femei; a invitat atunci la celebrarea sărbătorilor Consualia poporul sabinilor, inclusiv femeile, pe care în timpul festivităţilor le-a răpit: Romulus a dat semnalul de atac ridicându-se în picioare, desfăcându-şi toga şi înfăşurând-o la loc.

Continue reading →

Puterea lacrimilor

Maria Terezia a Austriei

Când Frederic al II-lea a atacat Austria, tânăra împărăteasă Maria Terezia se afla într-o situaţie disperată. N-avea bani, n-avea armată, n-avea experienţă politică. De aceea, era de importanţă vitală să câştige de partea sa sprijinul nobilimii maghiare.

În faţa Dietei de la Pressburg (actuala Bratislavă), Maria Terezia a ţinut un discurs care n-a avut niciun efect asupra orgolioşilor aristocraţi unguri. Deznădăjduită, împărăteasa a izbucnit în plâns, ceea ce a mişcat asistenţa care a oferit habsburgilor sprijinul puternicei cavalerii maghiare. Acest fapt a salvat Casa de Austria!

Recunoştinţă

tradare

În 1683, Viena a fost salvată de pericolul turcesc de intervenţia armatei polone conduse de regele Ian Sobieski. Peste 100 de ani, Austria participa la împărţirea Poloniei, contribuind la dispariţia acesteia ca stat!

Frica păzeşte via

Vlad Tepes

Rămase  de  pomină  întâmplarea  acelui neguţător  din  Florenţa,  care  colinda adesea prin ţara noastră. Venind  el  în  Târgovişte  cu  bună  avuţie, odoare  de  aur  şi  nestemate, după  o  lipsă de trei ani, nu avea ştiinţă de cinstea care se aşezase atât de temeinic de-a lungul şi de-a  latul  ţării.  Temându-se  a  nu  păţi  ce mai  păţise  odată,  când  fusese  jefuit  de marfă şi era cât pe-aci să-şi piardă viaţa, se înfăţişă  Domnului,  cu  un  dar  preţios,  şi-l rugă  să-i  dea  o  seamă  de  ostaşi  ca  să-l ocrotească de tâlhari.

— Tâlhari,  în  ţara  mea?…  strigă  Vlad Ţepeş uluit. Află, florentinule, că pe la noi n-a mai rămas nici unul măcar de sămânţă.

Apoi  întorcându-se  către  un  boier  îl întrebă:

— Vel-spătare, ştiu că ai o vie mândră pe dealul Cotmeni. Îţi fură careva strugurii la vreme de noapte?

— Nu,  Măria  Ta,  ferit-a  sfântul,  nu  se atinge nimeni de un bob.

Continue reading →

Primele iubiri ale lui Octavian Goga

Octavian Goga

Adolescentul Octavian Goga a întâlnit-o pe Leniţa Cernea, sora colegului său de clasă Octavian Cernea, de la liceul braşovean „Andrei Şaguna”, la 18 noiembrie 1899, în sala festivă a hotelului Europa din centrul oraşului de la poalele Tâmpei, cu prilejul  „Convenirii” – „întâlnirea sărbătorească a intelectualilor români, urmată de dansurile tinerilor.” Iubirea pentru  „Leniţa-Loreley”, cum o dezmierda poetul, frumoasa lor poveste de dragoste au fost însă brutal curmate de mutarea familiei Cernea la Făgăraş, iar, cum „ochii care nu se văd se uită…”

Continue reading →

Călugărul necinstit şi alţi hoţi

calugar

Multe  întâmplări  se  povestesc  de  felul cum Vlad Ţepeş aşeză cinstea şi dreptatea în Ţara Românească. Astfel  întâlni  Vodă  Ţepeş,  în  drumul  lui un călugăr grec, gras cât un butoi de seu, mânând  din  urmă  un  măgar  care  abia ducea  samarele  grele  cu  bunătăţi  de  tot felul. Nu prea avea înfăţişare creştinească acest călugăr şi Domnul, pricepând că era un viclean care înşela pe drept-credincioşi, adunând  avuţii  pentru  sine,  îl  opri  în mijlocul satului şi întrebă pe oameni:

— Vine des acest călugăr pe aici ca să-l miluiţi? Dar prin alte sate se mai duce?

Oamenii răspunseră tot ce ştiau despre el.

— Şi ceea ce adună de la voi, împarte şi el săracilor? mai întrebă Domnul. Că altfel îl văd rotofei, iar desagii îi sunt doldora.

Continue reading →