Care sculptor a realizat Statuia Libertăţii?
Întrebări şi răspunsuri de cultură generală
Întrebare: Care sculptor a realizat Statuia Libertăţii?
Mortul încerca să fugă
În 1913, în timpul campaniei realizată de armata română în Bulgaria, epidemia de holeră a provocat multe victime. În acest context tragic a avut loc următoarea întâmplare povestită de Constantin Argetoianu în Memoriile sale.
Unde se află cel mai mare tablou pe pânză din lume?
Întrebări şi răspunsuri de cultură generală
Întrebare: Unde se află cel mai mare tablou pe pânză din lume?
Reprezentări ale evreilor în Evul Mediu (II)
Ilustrativă pentru ambiguitatea esenţială a condiţiei evreieşti este piesa lui Shakespeare, Neguţătorul din Veneţia, care prezintă toate stereotipurile referitoare la cămătarul evreu, dar şi tragismul existenţei acestuia. Shyolck le este necesar tuturor celor care au nevoie de bani, dar care îl dispreţuiesc pentru că le dă împrumuturi. În condiţiile în care, în vremea lui Shakespeare, părinţii deţineau controlul asupra căsătoriei copiilor lor, căsătoriile contractate fără acordul parental fiind aproape imposibile, Shylock nu-şi poate recupera fiica, fugită cu un creştin. Iar când cere în justiţie dreptate împotriva datornicului care nu i-a plătit la timp, este pe punctul de a fi, tot el, condamnat.
Reprezentări ale evreilor în Evul Mediu (I)
În Evul Mediu, dominat de creştinism, există o condamnare teologică a evreilor, din punctul de vedere al religiei, care nu ţine seama de trăsăturile reale ale acestora, rămase necunoscute majorităţii populaţiei, ci de stereotipuri elaborate în timp. De exemplu, indiferent de aspectul fizic, foarte variat în realitate, al evreilor, aceştia sunt reprezentaţi în miniaturi, şi mai târziu în gravuri ca urâţi, murdari, cu faţă alungită, nas coroiat, punând o pelerină cu glugă.
Nicolae Iorga – portret subiectiv
„Cu Iorga se putea înţelege oricine foarte uşor, numai să-i fi spus de trei ori pe zi că era genial, că era cel mai mare istoric, cel mai mare poet, cel mai de seamă autor dramatic, cel mai iscusit om de stat, şi în general orice, precedat de un superlativ. În realitate era un dement.
Să nu mi se vorbească de ceva lipsit de măreţie!
Ne aflăm în iunie 1665, la începutul şederii în Franţa a napolitanului Bernini (1598–1680), maestru al barocului monumental şi decorativ, autorul porticului de la catedrala Sfântul Petru din Roma, al fântânii Tritonului şi al fântânii Celor patru fluvii, tot din Roma. Invitat prin mijlocirea lui Colbert, marele artist este primit în audienţă, la Saint-Germain, de Ludovic al XIV-lea. Regele dorea de la el să întregească şi să înfrumuseţeze partea de răsărit a Luvrului.
Istanbul – reşedinţa împăraţilor şi sultanilor
Cândva era un cătun pescăresc care, odată cu trecerea timpului, s-a transformat într-o metropolă internaţională. Timp de şaisprezece secole, a reprezentat capitala imperiilor şi centrul lumii civilizate. La început a fost reşedinţa împăraţilor bizantini, apoi a sultanilor osmani. Când, în anul 330, împăratul Constantin I cel Mare a mutat aici capitala imperiului de la Roma, oraşul era cunoscut sub numele de Constantinopol (devenind ulterior capitala Imperiului Bizantin). Apoi, după cucerirea lui în anul 1453 de către sultanul turc Mehmed al II-lea, numit şi Cuceritorul, a devenit Istanbul şi a rămas aşa până astăzi.
Începutul vieţii amoroase a lui Carol al II-lea
„Generalul Perticari, fostul guvernator al Prinţului, mi-a povestit debuturile amoroase ale Alteţei Sale. Regele Carol I socotind că vârsta lui nepotu-său cerea anumite iniţieri, se sfătuise cu Perticari asupra modalităţilor de executare, şi amândoi căzuseră de acord asupra lui Alexandru Davila (cumnatul lui Perticari) ca procurist şi specialist. Davila a pus la dispoziţia Prinţului apartamentul său şi o fetişcană curăţică, aleasă printre nenumăratele prietene ale celui mai popular din Don Juanii noştri.
România în perioada războiului rece
Divizarea Europei. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, confruntarea dintre Marile Puteri a continuat sub o altă formă – Războiul Rece – având ca principali protagonişti S.U.A. şi U.R.S.S. Reprezentând sisteme politice opuse – democraţia occidentală, respectiv totalitarismul stalinist – cele două superputeri au intrat în conflict deschis la scurt timp după încheierea păcii.
Ivan cel Groaznic – despotul pocăit
Ivan cel Groaznic - ţarul Rusiei
Din cauza războaielor pe care le-a purtat, a terorismului politic şi a păcatelor proprii – inclusiv faptul că şi-a ucis un fiu – primul ţar al Rusiei este cunoscut sub numele de Ivan cel Groaznic. Şi-a început domnia hotărât să facă din Moscova „a treia Romă“ şi a murit înălţând rugăciuni pentru victimele lui.
Daniel Defoe – Povestea fascinantă a vieţii şi a operei (II)
Robinson Crusoe este o carte de aventuri în cel mai bun sens al cuvântului — întrucât se bazează nu atât pe imaginaţie, cât pe realitatea epocii. Una din sursele de inspiraţie ale romanului a fost relatarea navigatorului Alexander Selkirk, care a stat singur din 1704 până în 1709 pe o insulă pustie din arhipelagul Juan Fernandez, în largul coastei chiliene.
Daniel Defoe – Povestea fascinantă a vieţii şi a operei (I)
Istoria literaturii engleze pomeneşte o întâmplare cu totul neobişnuită care s-a petrecut în primii ani ai secolului al XVIII-lea: unul din cei mai mari scriitori ai timpului, pus la stâlpul infamiei şi ţinut legat timp de trei zile într-o piaţă publică din Londra pentru a fi batjocorit şi scuipat de trecători, a fost aclamat de aceştia, care i-au împodobit cu ghirlande locul supliciului. A devenit astfel un erou popular cel ce fusese declarat — cum s-ar spune în secolul nostru — „inamicul public numărul unu”.
Movila lui Şoiman al lui Burcel
Într-o zi de sărbătoare, domnul Ştefan cel vestit, domnul cel nebiruit, umbla prin ţară să vadă cum trăiesc oamenii. Pe un deal a întâlnit un om: ara, cu un plug tras de un singur bou. Mirat, vodă s-a apropiat de dânsul şi l-a întrebat:
Platon – Apărarea lui Socrate
Platon a scris Apărarea lui Socrate sub impresia indignării pe care şi-o exprimă în Scrisoarea a VII-a. Procesul şi condamnarea lui Socrate, în 399, au decis într-adevăr convertirea lui Platon la filosofie.
ISTORII REGĂSITE 
Comentarii recente