Răzbunarea cere din nou răzbunare
Citind amintirile lui Grigore Gafencu intitulate Însemnări politice, am găsit un fragment despre moartea violentă a lui Armand Călinescu. Demn de subliniat este apelul lui Gafencu pentru ca moartea primului ministru să nu ofere pretextul unei răzbunări sângeroase.
„Am găsit pe Armand [Călinescu] întins pe stradă, cu faţa acoperită de un ziar plin de sânge… În jurul lui, pe Splaiul Dâmboviţei, forfotea zăpăcită o lume care-şi pierduse cu desăvârşire capul: ofiţeri, poliţişti, femei şi bărbaţi din apropiere. Trupul primului ministru era lăsat cu praful însângerat al şoselei ca cel al victimei unui fapt divers, până la sosirea procurorului.
Am cerut, chiar în acea noapte, să văd pe Urdăreanu la Cotroceni. Am trecut să-i declar că deşi sunt cel mai apropiat prieten al celui care ne-a fost ucis azi, totuşi sfătuiesc să nu se facă fapte de sângeroasă răzbunare. Să nu se mai verse sânge între rege şi ţară. Răzbunarea cere din nou răzbunare şi alunecăm astfel pe calea unui măcel între români. Statul nu poate face decât dreptate.”
Descălecatul lui Negru Vodă
„Iar când au fost cursul anilor de la Adam 6798 [1290-1291] fiind în Ţara Românească un voievod ce l-au chemat Radu Negrul voievod, mare herţeg pre Amlaş şi spre Făgăraş ridicatu-s-au de acolo cu toată casa lui şi cu mulţime de noroade: români, papistaşi [catolici], saşi de tot felul, oameni pogorându-se pe apa Dâmboviţei, început-au a face ţară noao.
Întâi au făcut oraşul ce-i zic Câmpulung. Acolo au fost şi o biserică mare şi frumoasă şi înaltă.
Iar noroadele ce pogorâse cu dânsul, unii s-au dat pe sub podgorie ajungând până în apa Siretului şi până la Brăila. Atuncea şi Basarabeştii cu toată boierimea ce era mai înainte peste Olt s-au sculat cu toţii de au venit la Radu-Vodă, închinându-se să fie supt porunca lui şi numai el să fie peste toţi. ” (fragment din Letopiseţul cantacuzinesc)
Scrisoarea-memoriu pe care doamna Adela Călinescu, văduva preşedintelui Consiliului de Miniştri al României, Armand Călinescu, o adresa conducătorului statului, generalul Ion Antonescu
În Magazin istoric (1997) am găsit un document de autentică importanţă pentru un moment de istorie românească: scrisoarea-memoriu pe care doamna Adela Călinescu, văduva preşedintelui Consiliului de Miniştri al României, Armand Călinescu, o adresa conducătorului statului, generalul Ion Antonescu, protestând faţă de percheziţia efectuată şi ridicarea tuturor documentelor aflate în casă, inclusiv toate actele personale şi de proprietate ale defunctului.
Domnule general,
Aştept şi eu, şi câţi aşteaptă ca mine!
După câte promisiuni de dreptate şi cuvinte de onoare aţi împărţit, aştept să-mi înapoiaţi memoriile soţului meu, încredinţate de mine d-lui ministru Rioşanu pentru dv. Când mi-au fost cerute am avut asigurarea verbală şi scrisă că toate aceste însemnări politice îmi vor fi restituite în trei zile; au trecut de atunci, domnule general, exact două luni.
Dictatul de la Viena (30 august 1940) – documente istorice
Dictatul de la Viena a fost un act internațional încheiat la 30 august 1940, prin care România a fost silită să cedeze aproape jumătate (43.492 km²) din teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei. Acest act a fost impus de Germania Nazistă și Italia fascistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sub titlul de „arbitraj”.
Iată trei documente istorice care fac referire la acest eveniment tragic din istoria românilor.
A. Textul arbitrajului
Iată textul sentinţei, după comunicatul oficial:
1. Traseul definitiv al liniei de frontieră, care desparte România de Ungaria, va corespunde aceluia marcat de harta geografică aici anexată. O comisie româno-ungară va determina detaliile traseului la faţa locului.
2. Teritoriul român atribuit Ungariei va fi evacuat de trupele româneşti într-un termen de 15 zile şi remis în bună ordine acesteia. Diferitele faze ale evacuării şi ale ocupării, precum şi modalităţile lor vor fi fixate în termen de o comisie româno-ungară. Guvernele ungar şi român vor veghea ca evacuarea şi ocuparea să se desfăşoare în ordine completă.
„Scrisoarea celor 6“ adresată lui Nicolae Ceauşescu (martie 1989)
Preşedintelui Nicolae Ceauşescu,
În momentul în care însăşi ideea de socialism, pentru care noi am luptat, este discreditată de politica dumneavoastră şi când ţara noastră este izolată în Europa, noi ne-am hotarât să luăm poziţie. Ne dăm perfect seama că facând aceasta ne riscăm libertatea şi poate chiar vieţile noastre. Dar simţim că e datoria noastră să apelăm la Dvs. pentru a schimba cursul actual înainte de a fi prea târziu.
Discursul lui Mihail Kogălniceanu cu prilejul alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei, la 5 ianuarie 1859
Cu prilejul alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei, la 5 ianuarie 1859, Mihail Kogălniceanu a ţinut următorul discurs:
Jurământul lui Cuza
La 5 ianuarie 1859 colonelul Alexandru Ioan Cuza a fost ales Domn al Moldovei. După alegere făcu înaintea Adunării următorul jurământ:
Cazul Pătrăşcanu. Reabilitarea de către Plenara C.C. al P.C.R. din 22-25 aprilie 1968
Hotărârea Comitetului Central al Partidului Comunist cu privire la reabilitarea unor activişti de partid
[…] Pornind dela necesitatea de a se clarifica situatia politică a unor activişti ai partidului care, cu mulţi ani în urmă, au fost arestaţi sau condamnaţi, Comitetul Executiv al Comitetului Central a hotărât să se analizeze cazurile acestora, iar concluziile să fie supuse dezbaterii Comitetului Central al Partidului Comunist Român. În acest scop, a fost constituită o comisie de partid alcătuită din tovarăşii Gheorghe Stoica, membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R, Vasile Patilineţ, secretar al C.C. al P.C.R., Nicolae Guină şi Ion Popescu-Puţuri, membri al C.C. al P.C.R. Ca urmare a acestei hotărâri, comisia a cercetat, începând din luna noiembrie 1965, învinuirile pe baza cărora a fost condamnat şi executat Lucreţiu Pătrăşcanu.
Cazul Pătrăşcanu. Comunicatul oficial al Tribunalului Suprem al R.P.R. — 18 aprilie 1954
De la Tribunalul Suprem al R. P. R.
Comunicat
Între 6–14 aprilie 1954, Colegiul Militar al Tribunalului Suprem al Republicii Populare Române, compus din colonelul Ilie Moisescu, preşedinte, colonel Demeter Alexandru şi colonel Ciulei Ion, asesori populari, procurori fiind colonel Aurel Ardeleanu, colonel Rudolf Rosman, colonel Grigore Râpeanu şi maior Ion Pahonţu, a judecat procesul grupului de spioni şi complotişti în frunte cu L. Pătrăşcanu […]
Metode de tortură folosite de Securitate în închisorile comuniste
Înjurăturile cele mai abjecte, care puteau ieşi numai din gura unor indivizi primitivi şi sadici; nu cred să fi scăpat vreun deţinut politic să nu fie înjurat şi ameninţat în timpul anchetelor la care a fost supus.
Loviturile aşa-zise „libere“: cu palma, cu pumnul sau piciorul (încălţat cu cizmă) distribuite absolut la întâmplare şi la „inspiraţie“: peste obraz, gât (la venele jugulare), în abdomen, lovituri cu cizma în spate. […]
30 decembrie 1947. Înlăturarea monarhiei — relatarea Regelui Mihai
[Pe 30 decembrie 1947] Am ajuns la casa din Şoseaua Kiseleff. N-am aşteptat mult şi Groza s-a arătat însoţit de Gheorghiu-Dej. […] Am intrat în salon, ne-am aşezat şi fără să aştepte mult timp, Groza, pe buze cu un zâmbet jovial, a spus: „Am venit să discutăm despre un divorţ amiabil“. Noi n-am înţeles ce vrea să zică. „Despre ce divorţ este vorba?“ l-am întrebat.
Actul de abdicare a regelui Mihai — 30 decembrie 1947
Mihai Iiu
Prin grația lui Dumnezeu și voința națională
Rege al României
În viața Statului român s’au produs în ultimii ani adânci prefaceri politice, economice și sociale, cari au creiat noi raporturi între principalii factori ai vieții de Stat.
Aceste raporturi nu mai corespund astăzi condițiunilor stabilite de Pactul fundamental — Constituția Țării — ele cerând o grabnică și fundamentală schimbare.
23 august 1944. Proclamaţia Regelui Mihai I către ţară
Proclamaţia Regelui Mihai I către ţară
Români,
În ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, în deplină înţelegere cu poporul meu, că nu este decât o singură cale, pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite.
23 august 1944. Relatarea generalului Constantin Sănătescu
Mai toată noaptea m-am zbătut cu ştirile proaste ce soseau de pe front; este cert că la această oră frontul nostru este destrămat şi trupele în derută. Peste măsură de obosit, am aţipit despre ziuă. La ora 9 am intrat în biroul meu destul de abătut. Aflu că Mareşalul Antonescu a venit de pe front şi a convocat un consiliu de miniştri la Snagov, unde probabil va lua o ultimă hotărâre; de-ar fi hotărârea cea bună, adică cererea armistiţiului şi încheierea ostilităţilor […]
Legenda lui Dragoş – Întemeierea Moldovei
„… şi noi aflăm că Moldova s-au descălecat mai pe urmă, iar muntenii mai dentâi, măcar că s-au tras de la izvor, de păstori nemerit. Ca îmblând păstorii de la Ardeal, ce se cheamă Maramureş, în munţi cu dobitoacele, au dat de o fiară ce se chiamă bour şi după multă goană ce au gonit pren munţi cu dulăi, o au scos la şăsul apei Moldovei.
ISTORII REGĂSITE 
Comentarii recente