Arhive categorie: Anecdote istorice

O scenă de-a dreptul delicioasă

asimovPovestește Isaac Asimov:

„Credeți-mă, sunt acrofob. Am ştiut-o cu adevărat de prima dată când am fost supus unui test. În 1939, când am vizitat Expoziția Mondială de la New York, împreună cu iubita mea din laboratorul de chimie, m-am gândit să ne suim într-un montagne-russe. Judecând după ceea ce văzusem în filme, mi se părea că fata avea să țipe şi să se agațe de gâtul meu, într-o scenă de-a dreptul delicioasă.

Continuă citirea →

Anunțuri

Frate, ești nebun?!

elevDoi elevi discutau la Bacalaureat:

-Ce-ai scris la română?

-Nimic, am dat foaia albă…

-Frate, ești nebun?! Or să zică ăștia că am copiat unul de la altul! 🙂

Dreptatea (anecdotă)

dreptateGeneralul bur Kruger se așeza în fiecare zi sub un arbore mare și împărțea dreptatea.

Odată, doi frați s-au înfățișat înaintea lui, deoarece nu se înțelegeau asupra moștenirii. I-au arătat o hartă a terenului pe care-l primiseră.

Kruger i-a zis unuia:

Continuă citirea →

Pericolul mașinii (anecdotă)

Lao-TsePe când Tsu-Gung călătorea prin regiunile de la nord de fluviul Han, a văzut un bătrân lucrând în grădina lui de zarzavaturi. Săpase un șanț de irigație. Omul cobora în fântână ținând în brațe un vas, apoi se întorcea și răsturna apa cărată în șanț. Cu tot efortul lui teribil, rezultatele se dovedeau foarte proaste.

– Există o cale să umpli o sută de șanțuri într-o singură zi, să faci mult cu efort puțin. N-ai vrea s-o auzi? spuse Tsu-Gung.

Atunci grădinarul se ridică, îl măsură cu privirea și-i răspunse:

-Și care ar fi calea aceea?

Continuă citirea →

Dumas, scriitorul cu o energie inepuizabilă

dumasCoborând din tren, la ora 10 seara, după opt ore de călătorie, Alexandre Dumas îşi rugă fiul să-l conducă la Neuilly, la prietenul său, poetul Theophile Gautier.

– Dar, tată, e târziu şi vii dintr-o călătorie!

– Eu? Sunt proaspăt ca un trandafir.

Îl găsiră pe Gautier dormind. Dumas-tatăl începu să strige. Bunul Theo ieşi la fereastră şi protestă:

– Ne-am culcat cu toţii!

– Leneşilor! Ce, eu dorm?

Pălăvrăgiră până la orele patru dimineaţa, apoi Dumas-fiul, obosit peste măsură, reuşi să-l conducă pe jos până acasă, în Champs-Elysees, pe tatăl său, care vorbi pe tot parcursul bulevardelor Neuilly şi Grande-Armee. Ajunseră la ora şase dimineaţa. Imediat ceru să i se aducă o lampă.

Continuă citirea →

O anecdotă cu Paul Verlaine

verlainePovestește Paul Verlaine:

„Având la mine o cheie de la apartamentul din Batignolles, unde eu şi mama am continuat să vieţuim după moartea tatei, profitam să mă întorc noaptea la orice oră voiam, născocind minciuni gogonate, de care mama nu se îndoia… sau avea îndoieli, dar asupra cărora închidea ochii cu greu… şi, mă tem, vai, de-abia acum, cu durere!

Unde-mi petreceam nopţile? Nu totdeauna în locuri recomandabile. Vagi „frumuseţi“ mă înlănţuiau adesea cu „cătuşe de flori“ sau mă duceam pur şi simplu cu alţi amici să mă-nfund în cabaretele de noapte unde absintul curgea în valuri.

Astfel, într-o bună zi, ori mai degrabă rea, întorcându-mă după obicei pe furiş în camera mea, separată printr-un vestibul de cea a mamei, mă dezbrăcasem în linişte, apoi mă culcasem, ca să gust o oră-două de odihnă… nemeritată, cu toate că, cu milosârdie spus, meritată; dormeam buştean când, spre ora nouă – ora la care trebuia să mă pregătesc de plecare la birou, să-mi fac toaleta, să iau ceaiul sau şocolata -, mama a intrat în camera mea să mă trezească.

Când m-a văzut, a scos un strigăt de mirare, în care se simţea totuşi pofta de a izbucni în râs şi zise (scârţâitul uşii deschizându-se, apoi exclamaţia mamei mă treziseră):

Doamne, Paul, cum mai arăţi! Aseară iar te-ai ameţit.

Acest „iar“ mă răni. Răspunsei acru:

Continuă citirea →

Inteligenţa câinelui său se dezvolta mai repede decât a fiului

caineDiscreția l-a făcut pe Anatole France să evite mărturisirea directă și să-și împrumute amintirile unui personaj, Pierre Noziere. În cartea „Micul Pierre”ironistul France s-a manifestat savuros în retrăirea propriului său trecut.

„La naşterea mea, împrejurarea care mi s-a părut cea mai deosebită este că Puck, numit apoi Caire, veni pe lume în acelaşi timp cu mine, în odaia de alături, pe un covor vechi. De soi prost, Finette, maică-sa, era foarte deşteaptă.

Continuă citirea →

Pierderea inocenței

coehloBelem [orașul bunicilor din partea tatălui] – o vacanță acolo i-a dat ocazia micuțului Paulo Coelho să-și lămurească o întrebare care-l neliniștise: în fond și la urma urmei, cum se nășteau copiii?

Înainte de asta, Paulo își făcuse curaj și i-a pus întrebarea lui Rui, un prieten puțin mai mare, dar răspunsul, dat cu o impolitețe supărătoare, l-a scos din pepeni:

– E foarte simplu: bărbatul își introduce penisul în vaginul femeii și, în momentul plăcerii, lasă o sămânță în burta ei. Această sămânță crește și devine om.

Lui Paulo nu i-a venit să creadă. Nu-i trecea prin minte că tatăl său ar fi fost în stare să practice o perversiune ca aceea cu mama sa.

Continuă citirea →

Borges nu a profitat de ofertă

borgesÎntr-o seară din luna august 1944, Jorge Luis Borges a fost prezentat unei tinere pe nume Estela Canto, la o petrecere dată de Bioy Casares şi Silvina Ocampo. Zveltă, brunetă, drăguţă, Estela avea ochi scrutători şi un zâmbet discret care îi dădeau un aer de inteligenţă impetuoasă. La 28 de ani, era cu 18 ani mai tânără decât Borges şi se abătuse de la tradiţia argentinienelor preferând să nu se căsătorească şi să-şi croiască o carieră în jurnalism şi literatură.

Prima ei întâlnire cu Borges nu a fost deloc promiţătoare: îi citise Moartea şi busola în Sur, o povestire care o bulversase, dar nu era deloc impresionată de înfăţişarea autorului – deşi i se spusese că nu este foarte arătos, Borges arăta chiar mai rău decât se aşteptase: era dolofan, destul de înalt, cu faţa palidă, cărnoasă, şi cu picioarele extrem de mici.

Continuă citirea →

Fără băutură și fără… modestie

asimovPovestește scriitorul Isaac Asimov:

Este bine ştiută nesiguranța creatorului. Nu cumva textele lui sunt slabe? Chiar dacă este un autor popular, care nu-şi pune problema publicării, el îşi poate face griji în privința calității. Am impresia că o combinare între singurătate şi nesiguranță (la care se adaugă, în unele cazuri, apropierea inexorabilă a termenului de predare) duce uşor la căutarea alinării în băutură. Şi cunosc destui scriitori de science-fiction care sunt băutori înveterați.

Continuă citirea →

Părinții lui Isaac Asimov

asimovPovestește Isaac Asimov: „Tata nu m-a pedepsit niciodată fizic, a lăsat asta pe seama mamei, care era foarte pricepută în materie. 🙂

Traiul greu îi tocise mamei nervii, de aceea se descărca în principal asupra mea. E drept că și eu i-am dat suficiente motive, dar mă bătea adesea și nu avea deloc mâna ușoară. Asta nu însemna însă că nu mă iubea din tot sufletul. Regret doar că nu avea și alte modalități de a mi-o dovedi. 🙂

Continuă citirea →

Să nu-ți mai atingi corpul!

isabel allende scriitoarePovestește scriitoarea Isabel Allende: „La șapte ani măicuțele m-au pregătit pentru prima comuniune. Înainte de a primi ostia trebuia să ne spovedim. Am fost dusă la biserică, am îngenuncheat tremurând toată într-un confesional sepulcral, despărțită de preot printr-o perdea neagră plină de praf, și-am încercat să-mi amintesc lista de păcate. Ca să nu comit erezia de a primi împărtășania uitând cumva vreo vină, trecusem pe listă tot ce figura în decalogul păcatelor posibile, de la furt și ură până la râvnitul la bunurile altora, numai că eram atât de speriată, că n-am putut scoate niciun cuvânt.

Preotul a așteptat cât a așteptat, după care a luat inițiativa. În întunericul care mirosea a tămâie s-a auzit un glas cu accent din Galicia.

– Ți-ai atins corpul cu mâinile?

Continuă citirea →

Exmatriculată la cinci ani pentru indecență!

isabel allendePovestește scriitoarea Isabel Allende: „Viața mea sexuală a început devreme, cam pe la cinci ani, în grădinița călugărițelor ursuline din Santiago de Chile. Presupun că până atunci adăstasem în limbul inocenței, dar nu păstrez amintiri din frageda mea vârstă care să fie legate de curiozitatea mea sexuală.

Prima mea experiență a constat în înghițirea întâmplătoare a unei păpușici de bachielită, din cele care se puneau pe torturile de aniversare. “O să-ți crească în burtă, o să te faci rotundă și-apoi o să naști un bebeluș”, mi-a explicat prietena mea cea mai bună, care tocmai primise un frățior.

Un copil! Ultimul lucru pe care mi-l doream. Au urmat niște zile groaznice, am făcut febră, mi-am pierdut pofta de mâncare și vomitam ascunsă în baie. În cele din urmă o măicuță m-a silit să mărturisesc adevărul și am recunoscut cu sughițuri că eram gravidă. 🙂

Continuă citirea →

Fără familiarități! (anecdotă istorică)

alexandre dumas fiulAlexandre Dumas-fiul nu avea familiaritatea tatălui.

Ia ascultă, dragă prietene, i se adresează într-o zi un intim al casei, îl tutuiesc pe autorul lui Antony, iar dumitale-ţi zic dumneavoastră! E ridicol! Va trebui să stabilim o regulă.

– Într-adevăr, răspunse tânărul Dumas. Va trebui să-i spuneţi tatei dumneavoastră! 🙂

Generozitate (Anecdotă istorică)

dumasAlexandre Dumas câştiga mult, dar cheltuia şi mai mult. “N-am refuzat nimănui bani, zicea el, doar creditorilor.”

Odată, cerându-i-se douăzeci de franci, cu prilejul unei subscripţii pentru asigurarea înmormântării decente a unui portărel mort în sărăcie:

Vă dau patruzeci de franci. Înmormântaţi doi portărei! 🙂