Arhive categorie: Anecdote istorice

Fără familiarități! (anecdotă istorică)

alexandre dumas fiulAlexandre Dumas-fiul nu avea familiaritatea tatălui.

Ia ascultă, dragă prietene, i se adresează într-o zi un intim al casei, îl tutuiesc pe autorul lui Antony, iar dumitale-ţi zic dumneavoastră! E ridicol! Va trebui să stabilim o regulă.

– Într-adevăr, răspunse tânărul Dumas. Va trebui să-i spuneţi tatei dumneavoastră! 🙂

Generozitate (Anecdotă istorică)

dumasAlexandre Dumas câştiga mult, dar cheltuia şi mai mult. “N-am refuzat nimănui bani, zicea el, doar creditorilor.”

Odată, cerându-i-se douăzeci de franci, cu prilejul unei subscripţii pentru asigurarea înmormântării decente a unui portărel mort în sărăcie:

Vă dau patruzeci de franci. Înmormântaţi doi portărei! 🙂

Cel mai celebru pumn din istoria Americii Latine

marquez dupa pumnul primit de la llosaPe 12 februarie 1976 Gabriel Garcia Marquez a apărut la premiera versiunii cinematografice a Supravieţuitorilor din Anzi, în Ciudad de Mexisco. Când a sosit la cinema, l-a văzut pe Mario Vargas Llosa, aflat în oraş pentru eveniment – ca autor al scenariului – stând în foaier. Gabo şi-a desfăcut larg braţele, exclamând: „Frate!”. Fără nicio vorbă, Mario, un talentat boxer amator, l-a pus la pământ cu un singur croşeu puternic direct în figură. În timp ce Marquez, care se lovise la cap în cădere, era lugit, semiconştient, la pământ, Llosa i-ar fi strigat: ”Asta-i pentru ce i-ai zis Patriciei!” sau, conform altor surse: „Asta-i pentru ce i-ai făcut Patriciei!” Acesta avea să devină cel mai celebru pumn din istoria Americii Latine, subiect al unor aprige speculaţii chiar şi în ziua de azi. Au existat numeroşi martori oculari şi tot atâtea versiuni ale celor întâmplate şi ale motivelor care duseseră la acest deznodământ.

Continuă citirea →

S-a înșelat!

neroÎmpăratul Nero, temându-se de moarte, a consultat Oracolul din Delphi, de la care a primit următorul răspuns: Așteaptă-te la ce e mai rău de la 73.

Încurajat, a crezut că va trăi până la 73 de ani. Dar a fost dat jos de pe tron și obligat să se sinucidă la 31 de ani. S-a dovedit că 73 era vârsta succesorului său, Galba!

Setea lui Strindberg

august-strindbergScriitorul suedez August Strindberg (1849-1912) se afla cu un prieten într-un restaurant parizian. După ce a băut mai multe sticle de vin, Strindberg și-a scos portofelul, privindu-i atent interiorul.

Ce studiezi acolo? l-a întrebat prietenul.

Să văd dacă mai poate să-mi fie sete! a răspuns scriitorul. 🙂

Căsătorie cu scântei

sinclair lewisCăsătoria dintre laureatul Nobel Sinclair Lewis și corespondenta pentru știri externe Dorothy Thompson a fost cu scântei de la bun început. Dorothy se înșelase crezând că l-ar putea transforma pe alcoolicul notoriu, în timp ce instabilul autor al romanelor Babbitt și Strada Mare era gelos pe influența politică a soției sale. (Odată, când erau împreună în pat, pe Dorothy a sunat-o președintele Roosevelt!)

După mai mult de un deceniu de mariaj, Lewis a plecat furios, pretinzând că succesul soției îl văduvise de creativitate! 🙂

Continuă citirea →

În flagrant delict

hugoO amantă nu era destul pentru Victor Hugo, al cărui apetit sexual neostoit i-a atras și o arestare după ce a fost prins cu Leonie Biard, soția unui pictor. Mituit de soțul gelos al lui Leonie, un detectiv a descoperit perechea de amorezi în flagrant delict, într-un cuibușor parizian pe care Hugo îl păstra special pentru astfel de scopuri. Dacă scriitorul a fost, în cele din urmă, eliberat grație sistemului juridic francez sexist, în schimb Leonie a fost trimisă la închisoare.

Soția lui Hugo a îmbrățișat cauza femeii făcute de rușine, în realitate fiind încântată că Juliette Drouet, adorata lui amantă de mult timp, avea, în sfârșit, o rivală! 🙂

Continuă citirea →

Ultimul lucru pe care l-aș face

Lord PalmerstonCând doctorul îl preveni că starea lui era foarte gravă, Lordul Palmerston (1784-1865), care nu se vedea deloc în postura de muribund, răspunse neîncrezător:

Să mor? Doctore dragă! Dar e ultimul lucru pe care l-aș face!” 🙂

O anecdotă cu Émile Zola și Cezanne

zola si cezanneElevul Émile Zola făcea parte din fanfara colegiului, unde cânta la clarinet. Fals. Paul Cézanne, prietenul său, la trompeta cu pistoane. Fals.

Împreună cu Cézanne, Zola cânta serenade la “două domnișorele”. Una din ele avea un papagal. Acesta se supăra. Părinții, exasperați de cacofonia instrumentelor și a păsării, au turnat apă în capul adoratorilor melodioși.

“Pe vremea aceea, avea să mărturisească Zola, nu prea aveam ureche muzicală”. O modestie insuficientă. 🙂

Continuă citirea →

O anecdotă povestită de Dostoievski

dostoievski„Discutând odată cu răposatul Herzen, i-am lăudat din plin una din lucrările sale — De pe malul celălalt. Cartea e scrisă sub formă de dialog între Herzen şi oponentul său.

— Ceea ce-mi place cu precădere, i-am spus eu printre altele, e că oponentul dumitale e un om inteligent. Cred că eşti de acord că nu o dată te strânge cu uşa.

— Asta e totul, a râs Herzen. O să-ţi spun o anecdotă. Pe vremuri, când eram la Petersburg, m-a dus odată Bielinski la el şi m-a pus să ascult un articol pe care-l scria cu pasiune : Convorbirea dintre domnul A. şi domnul B. În articolul ăsta dl. A., adică Bielinski însuşi, apare ca un om foarte deştept, iar oponentul său, dl. B. e mai simpluţ. După ce a terminat, m-a întrebat teribil de nerăbdător:

Continuă citirea →

Sultanul Soliman și negustorul

sultanul solimanSultanul Soliman, după ce a cucerit Belgradul, se întorcea spre Constantinopol. La intrarea în capitală, din marea mulțime care aștepta să aclame pe sultanul glorios, ieși disperat un bătrân, care s-a aruncat în genunchi înaintea lui Soliman, strigând să i se facă dreptate. Sultanul, văzându-l, îl întrebă cu blândețe:

– Cine ești?

– Sunt un bătrân negustor și hoții mi-au jefuit toată averea.

– Unde ai fost, pe când hoții te jefuiau?

– Dormeam.

– Și de ce dormeai? strigă sultanul mânios.

Continuă citirea →

O anecdotă cu Sigmund Freud

freud si grimaldiUn gentleman, trecând prin Viena, pe la începutul secolului XX, se simțea extrem de deprimat, ba chiar încercat de gânduri sinucigaşe – de aceea s-a dus la Sigmund Freud.

Freud l-a ascultat timp de o oră, apoi a spus:

– Starea dumneavoastră este atât profundă, cât şi serioasă. Ea nu poate fi tratată într-o singură şedinţă. Trebuie să beneficiați de tratament adecvat, care poate dura câțiva ani. Între timp, totuşi, ar fi bine să încercați să vă destindeți. În Viena tocmai a sosit marele Grimaldi, clovnul, şi spectatorii se tăvălesc de râs la glumele lui. Mergeți la un spectacol de-al său. Timp de două ore, vă veți distra, cu siguranță, şi asta poate avea un efect benefic pentru mai multe zile.

– Îmi pare rău, a răspuns gentlemanul deprimat, dar îmi este imposibil.

– De ce? a întrebat Freud.

Continuă citirea →

Am și eu mândria mea!

isaac asimovPovestește scriitorul Isaac Asimov: „În 1949, fratele meu Stan era la colegiu. Când l-am vizitat pe tata, acesta mi-a mărturisit că avea probleme în privința taxelor școlare. Ei bine, chiar dacă treburile nu-mi mergeau grozav, nu eram sărac lipit pământului; nu voiam ca tata să se omoare muncind pentru bani, și nici ca Stan să-și întrerupă studiile. În consecință, i-am spus:

– Nu-i nimic, tată, o să-i achit eu taxele.

Tata mi-a replicat cu severitate:

Continuă citirea →

Regele, poetul și pastrama

antagorasÎn ajunul unei lupte, poetul Antagoras găsi cu cale să-și frigă pastramă pe câmpul de luptă. Pe când mânca în liniște, iată că regele Antigonos trece din întâmplare pe lângă Antagoras.

– Ce crezi tu, Antagoras, zise regele, că Homer, când a descris vestitele lupte ale lui Agamemnon, și-a pierdut vremea frigând pastramă?

– Dar tu, răspunse Antagoras, crezi că Agamemnon a câștigat toate luptele lui pierzându-și timpul să vadă dacă frige cineva pastramă pe câmpul de luptă? 🙂

Continuă citirea →

Vai de ea!

amantaCompetiția pentru atenția regelui putea fi feroce. Nell Gwynne, amanta lui Carol al II-lea, regele Angliei între 1660 și 1685, și-a invitat odată rivala, pe Moll Davis, să împartă un platou de delicatese, peste care Nell presărase un laxativ. În noaptea aceea, când Moll era încătușată în îmbrățișarea amoroasă a lui Carol al II-lea, natura își spuse cuvântul brusc și imperios. Vai de Moll! Regele n-a suportat șocul și a renunțat la ea! 🙂

Continuă citirea →