Arhive etichetă: Penelopa

Legenda Penelopei

penelopa

Penelopa. Probabil veche divinitate tesalică, fiica lui Icarios şi a Peribeei, de origine spartană, îşi datorează faima faptului de a fi fost soţia lui Ulise, care a făcut-o regină în Itaca.

Iniţial, potrivit tradiţiei, numele său era Arneea sau Arnacia; aruncată în mare din ordinul lui Icarios, fusese salvată de un cârd de raţe care au dus-o, ţinând-o la suprafaţă, până la ţărmul cel mai apropiat. După miraculoasa întâmplare, părinţii, revenind asupra deciziei lor, au rebotezat-o Penelopa, care înseamnă „raţă”.

Tatăl Penelopei a promis mâna fiicei sale eroului care va repurta victoria într-o cursă de alergare, dar când Ulise a ieşit învingător a încercat în toate chipurile s-o convingă pe fiica sa să rămână cu el. Ulise i-a îngăduit acesteia să facă ce dorea; Penelopa şi-a acoperit faţa cu un văl, arătând prin acest gest că voia să-şi urmeze soţul.

Continuă citirea →

Cine a fost Telemah?

Telemah, fiul lui Ulise

Telemah. Fiul lui Ulise şi al Penelopei. Când Ulise a plecat în războiul troian, Telemah, copil încă, a rămas în Itaca împreună cu mama sa. După douăzeci de ani de la plecarea lui Ulise, a plecat să afle veşti despre soarta tatălui său, ajungând la Pilos şi apoi la Sparta; la Pilos a fost întâmpinat cu bunăvoinţă de Nestor, care l-a încredinţat fiului său, dându-i acestuia sarcina să-l însoţească pe Telemah în Sparta, în căutare de alte veşti. Şi Menelaos l-a primit binevoitor, spunându-i că s-a întors la rândul lui de puţină vreme în patrie, după o călătorie pe mare ce durase opt ani, şi relatându-i profeţia lui Proteu în legătură cu Ulise.

Părăsind Sparta, Telemah a revenit în Itaca (pe alt drum decât cel de la plecare, pentru că, după cum îl avertizase Atena, peţitorii Penelopei îi întinseseră o cursă, cu intenţia de a-l ucide), unde şi-a regăsit tatăl, întors între timp, şi l-a ajutat să scape de pretendenţii la mâna Penelopei şi la tronul Itacăi.

Continuă citirea →

Povestea lui Ulise

Odiseu - Ulise

Ulise Numit de greci Odiseu (în traducere „cel urât”, după cum se explică în Odiseea), a fost unul dintre cei mai celebri eroi ai războiului troian. Era fiul lui Laerte şi al Anticleei sau, potrivit unei tradiţii mai târzii, al lui Sisif şi al Anticleei; a fost rege în Itaca şi soţul Penelopei, fiica lui Icarios, cu care a avut un fiu, Telemah. Viclenia şi acţiunile întreprinse în timpul războiului troian justifică interpretarea numelui său.

Continuă citirea →

Aroganţa lui Antinous

Antinous a fost unul din nepoftiţii care invadaseră casa Penelopei, credincioasa soţie a lui Ulise (Odiseu), în cei 10 ani în care acesta rătăcea pe mări. Antinous era o persoană arogantă, orgolioasă, trufaşă, meschină. Se adresează jignitor lui Telemac şi celorlalţi, incită la complot pentru a-l ucide pe fiul celei pe care o peţea.

Continuă citirea →

Căsătoria în mitologie

Penelopa aşteptându-l pe Ulise

Căsătoria prezentată în miturile clasice este de obicei monogamă, deşi există şi excepţii (de pildă, la Troia), iar cazurile de concubinaj sînt foarte frecvente. Tipul de soţie credincioasă este reprezentat de Penelopa, care în Odiseea aşteaptă, într-o alternanţă de speranţă şi nerăbdare îngrijorată, întoarcerea lui Ulise şi rezistă presiunilor peţitorilor; nu mai puţin emoţionant este modelul de dragoste conjugală reprezentat de Alcesta, gata să moară pentru soţul său Admetos, într-un elan de generozitate de care nici măcar părinţii lui Admetos, deşi sunt bătrâni şi se apropie de sfârşitul vieţii, nu sunt capabili.

Continuă citirea →