Arhive etichetă: Teoria roesleriana

Teoria roesleriană – Dicţionar de termeni istorici

istorie

Teoria roesleriană – Teorie neştiinţifică, privind etnogeneza românească, elaborată din motive politice, al cărei nume provine de la cel al istoricului austriac Robert Roesler. Acesta a reluat şi îmbogăţit idei mai vechi ale unor precursori (Istvan Szamoskozy, Fr. Joseph Sulzer, Joseph C. Eder, I. Christian Engel) care negau originea latină a poporului român şi a limbii sale, publicându-le în lucrarea Romanische Studien (Studii româneşti) apărută la Vena, în 1871.

Teoria roesleriană susţine că, la stabilirea lor în Transilvania, ungurii au găsit o „terra deserta”, iar românii ar fi imigrat (teorie imigraţionistă) din Peninsula Balcanică (unde s-au format ca popor) în Transilvania numai în secolele al IX-lea – al XIII-lea, motiv pentru care au devenit „toleraţi” şi, prin urmare, lipsiţi de drepturi.

Netemeinicia acestor afirmaţii a fost combătută de corifeii Şcolii Ardelene, de Bogdan Petriceicu Hasdeu, Alexandru D. Xenopol, iar mai târziu de istoricul Gheorghe I. Brătianu în lucrarea O enigmă şi un miracol – poporul român.

sursa: Mariana Gavrilă, Mariana Maximescu (coord.), Dicţionar şcolar de termeni şi expresii istorice, Piteşti, Paralela 45, 2009

Teoria roesleriană şi netemeinicia ei

În secolul al XVIII-lea, în condiţiile procesului de formare a naţiunilor şi a statelor naţionale, ideea de continuitate s-a transformat în problemă politică (cu ceea ce presupune ea – ipoteze, argumente, afirmaţii).

Continuă citirea →