Absolutism – doctrină şi practică politică, având o autoritate centralizată nelimitată şi o suveranitate absolută, atribuită mai ales unui monarh. În esenţă, puterea aflată la conducere nu este controlată sau contestată de niciun organ judiciar, legislativ, religios, economic sau electoral.
Deşi a fost întâlnit de multe ori de-a lungul istoriei, forma de absolutism care s-a dezvoltat la începuturile Europei moderne (sec. XVI-XVIII) a devenit prototip; Ludovic XIV este considerat arhetipul absolutismului european.
Monarhul îşi asumă atât autoritatea religioasă, devenind capul bisericii, cât şi pe cea statală, pe temeiul dreptului divin de a conduce.
*****
sursa: Enciclopedia Universală Britannica, Ed. Litera, Bucureşti, 2010
ISTORII REGĂSITE 