Absolutism – dicţionar de termeni istorici

Absolutism – doctrină şi practică politică, având o autoritate centralizată nelimitată şi o suveranitate absolută, atribuită mai ales unui monarh. În esenţă, puterea aflată la conducere nu este controlată sau contestată de niciun organ judiciar, legislativ, religios, economic sau electoral.

Deşi a fost întâlnit de multe ori de-a lungul istoriei, forma de absolutism care s-a dezvoltat la începuturile Europei moderne (sec. XVI-XVIII) a devenit prototip; Ludovic XIV este considerat arhetipul absolutismului european.

Monarhul îşi asumă atât autoritatea religioasă, devenind capul bisericii, cât şi pe cea statală, pe temeiul dreptului divin de a conduce.

*****

sursa: Enciclopedia Universală Britannica, Ed. Litera, Bucureşti, 2010

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: