Arhive etichetă: istorice

Personalități istorice. Lucius Cornelius Sulla

SullaAvând ochii cenuşii şi părul auriu-roşcat, Sulla a fost generalul şi dictatorul a cărui domnie sângeroasă a însemnat sfârşitul Republicii Romane. Comandant militar şi politician conservator înzestrat, dar nemilos, el şi-a anihilat rivalii, câştigându-şi reputaţia de a fi jumătate vulpoi, jumătate leu. Deşi se autointitula „protectorul Constituţiei”, ambiţia nemăsurată a lui Sulla avea să îi aducă în cele din urmă sfârşitul.

Lucius Cornelius Sulla (138-78 î.Hr.) a pătruns târziu în lumea necruţătoare a politicii romane. Deşi de origine nobilă, moartea tatălui său l-a lăsat aproape fără bani. Potrivit istoricului roman Plutarh, în adolescenţă şi tinereţe, „îşi petrecea timpul printre actori şi bufoni şi ducea viaţa destrăbălată a acestora”. Aceste experienţe l-au ajutat pe Sulla să-şi dezvolte capacitatea de a se purta simplu – lucru esenţial pentru orice politician populist ambiţios.

Ambiţia lui Sulla a sporit după ce a devenit amantul unei văduve bogate, care i-a lăsat toată averea când a murit. Pe baza acestui noroc neaşteptat, a putut să demareze cursus honorum – procesul prin care politicienii începători urcau treptele vieţii publice în Republica Romană. Avea pe atunci 30 de ani. Şi cum mulţi dintre rivalii lui îşi începuseră carierele la puţin timp după împlinirea vârstei de 20 de ani, încă de la început Sulla a fost un om grăbit.

În 107 î.Hr., Sulla a devenit chestor şi s-a distins într-o campanie militară victorioasă împotriva regelui numidian Iugurta, luptând sub comanda consulului Gaius Marius. Cu aproape 20 de ani mai vârstnic decât Sulla, Marius îi va deveni, din mentor, cel mai aprig rival. Între 104 şi 101 î.Hr. Sulla a luptat din nou sub conducerea lui Marius şi a revenit la Roma cu o reputaţie de neegalat şi având perspective sclipitoare.

Continuă citirea →

Personalități istorice în lectură medicală: președintele Roosevelt

roosevelt presedinteDupă cum se știe, în perioada întâlnirii istorice de la Ialta (februarie 1945), președintele Roosevelt era grav bolnav, fapt greu de admis pentru partizanii și admiratorii săi. Doar câțiva medici apropiați cunoșteau situația reală. Medicul personal al premierului britanic, lord Moran, îl informa pe Churchill: ,,Președintele apare ca un om grav bolnav. Are simptome avansate de arterioscleroză cerebrală. Îi mai dau doar câteva luni de viață. Dar când oamenii nu vor să vadă ceva, se lasă orbiți. Fiica sa nu crede că este realmente bolnav, iar dr. Ross McIntire o susține”.

Alt medic englez ·a fost și mai dur în aprecieri: „Era evident că președintele Roosevelt se afla în stadiul terminal al maladiei sale. Am fost șocați să vedem sosind un muribund. În starea precară de sănătate în care se afla, decizia de a-și asuma responsabilitatea întrunirii de la Ialta a fost o hotărâre eronată, atribuită doar curajului de neînvins al lui Roosevelt și puterii sale de sacrificiu pentru îndeplinirea unor înalte responsabilități”.

Medicul personal al președintelui Roosevelt nu era cel mai calificat în tratarea bolii acestuia, pentru simplul motiv că era specialist… otorinolaringolog! El se îngrijea în special de răcelile și de sinuzita președintelui, iar unele simptome clasice ale hipertensiunii (cefaleele) le punea pe seama sinuzitei. Decât să-i măsoare tensiunea și să-i asculte cordul, îi venea mai la îndemână să găsească o explicație anodină gravelor tulburări respiratorii, datorate, de fapt, unei insuficiențe de cord stâng. Din cartea de memorii pe care a scris-o dr. McIntire, 12 ani la Casa Albă, reiese că, în realitate, niciodată nu-l preocupase în mod serios sănătatea președintelui. Singurul lui merit este că în 1944, în luna martie, a apelat la ajutorul unui cardiolog experimentat, dr. H.G. Bruenn. În urma consultației, dr. Bruenn notează: hipertensiune instalată din 1937, cu valori ale tensiunii arteriale de 186/106 mm, modificări patologice ale electrocardiogramei, o mărire de volum a ventricolului stâng. El indică președintelui tratament cardiotonic cu digitală, regim fără sare, repaus la pat și injecții cu diuretice.

Continuă citirea →

Leul Babilonului

nabucodonosor IINabucodonosor al II-lea (cca 630–562 î.Hr.)

Atunci Nabucodonosor s-a umplut de mânie… Şi a poruncit  celor mai puternici oameni din oştirea lui să lege pe Şadrac,  Meşac şi Abed-Nego şi să-i arunce în cuptorul cel cu foc arzător. (Daniel 3:19-20)

Nabucodonosor a fost Leul Babilonului şi Pierzătorul Popoarelor. Conducător al  Regatului Noului Babilon din 605 până în 562 î.Hr., el a fost întruchiparea regelui- războinic. Biblia spune că Nabucodonosor era instrumentul răzbunării lui Dumnezeu împotriva poporului rătăcitor al Iudeii – destin pe care se pare că el l-a acceptat bucuros. Aceeaşi relatare biblică spune că, mai târziu, Dumnezeu a vrut să îl pedepsească pe Nabucodonosor pentru trufia lui, făcându-l să se poarte ca un  nebun timp de şapte ani.

Continuă citirea →

Curiozităţi istorice – Vinovat sau nevinovat?

În secolele XII-XIII, în unele ţări europene, vinovăţia sau nevinovăţia unei persoane puteau fi stabilite prin arderea cu fierul înroşit în foc.

Continuă citirea →

Curiozităţi istorice – Procesul şobolanilor

În Evul Mediu animalele puteau fi chemate în instanţă, în calitate de pârâţi, pentru a da socoteală de nenorocirile abătute asupra oamenilor: epidemii, secetă, inundaţii sau incendii.

Continuă citirea →

Curiozităţi istorice – Cum se naşte un filosof

Naşterea filosofului grec Gorgias a fost una ieşită din comun.

Continuă citirea →

Curiozităţi istorice – Orgii în Grecia antică

În Grecia antică vinul nu se bea niciodată sec. Cel mai frecvent, la o cantitate de vin se adăuga triplul cantităţii de apă. În proporţie de 1:1 era consumat foarte rar şi numai în cazul orgiilor!

Curiozităţi istorice – Homar pentru sclavi

În secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea homarul nu era considerat bun de mâncat şi era servit numai la masa sclavilor şi a prizonierilor!

Continuă citirea →

Curiozităţi istorice – Van Gogh îndrăgostit de o prostituată

În 1882 pictorul  Van Gogh o cunoaşte pe Sien, o prostituată mai în vârstă decât el, însărcinată și deja mamă a unei fetițe. Ea îi devine lui Vincent prietenă și model. Decide să se căsătorească cu ea.

Continuă citirea →

Curiozităţi istorice – Cezar răpit de piraţi

În timp ce călătorea spre insula greacă Rodos, în anul 75 î.Hr., Iulius Cezar a fost răpit de piraţi care au cerut pentru el o răscumpărare de 20 de talanţi. Intrigat, Cezar le-a spus răpitorilor că valorează mult mai mult şi i-a sfătuit să ceară 50 de talanţi în schimbul său, ceea ce aceştia au şi făcut.

Continuă citirea →

Curiozităţi istorice – spionul Alexandru cel Mare

Alexandru cel Mare a rămas în istorie pentru nenumăratele fapte de arme. Puţini ştiu că el este, în acelaşi timp, inventatorul unei metode eficace de spionaj.

Continuă citirea →

Curiozităţi istorice – Sfântul Simeon Stâlpnicul

Sfântul Simeon Stâlpnicul (390-459) este sărbătorit de Biserica Ortodoxă pe 1 septembrie şi de Biserica Romano-Catolică pe 5 ianuarie. Este primul sfânt care a devenit faimos atât pentru minunile înfăptuite, cât şi pentru modul inedit prin care a ales să-şi trăiască o mare parte a vieţii.

Continuă citirea →