Arhive etichetă: 23 august 1944

De la Regatul României la Republica Populară Română: tranziţia către totalitarism şi semnificaţia ei (prima parte)

Regele Mihai si Petru Groza

În economia anatomiei regimului comunist din România, o analiză instituţională şi politică a intervalului ce urmează loviturii de stat regale din 23 august 1944 este esenţială, acest interludiu fals democratic fiind, în multe privinţe, un laborator la nivelul căruia Partidul Comunist din România şi autoritatea de ocupaţie sovietică experimentează aplicarea unui scenariu al ingineriei totalitare. Este vorba despre un scenariu ale cărui articulaţii sunt identificabile în toate ţările din centrul şi estul Europei, confruntate la finele lui 1944 cu realitatea intrării în sfera de dominaţie sovietică.

Între lovitura de stat din 23 august 1944, care intenţiona să ralieze Regatul României Naţiunilor Unite, restabilind regimul de democraţie parlamentară, şi proclamarea unei Republici Populare odată cu forţarea abdicării regelui Mihai I, pe 30 decembrie 1947, tranziţia este una de la monarhia constituţională la formula stalinistă: în traseul evocat, un punct capital e reprezentat de momentul alegerilor din 19 noiembrie 1946, a căror falsificare legitimează instalarea eşafodajului totalitar.

Continuă citirea →

Actul de la 23 august 1944

Actul de la 23 august 1944 – Serie de evenimente, în timpul celui de-al doilea război mondial, care au marcat ieşirea României din alianţa cu Puterile Axei şi alăturarea la Puterile aliate.

Contextul politic intern şi internaţional din prima parte a lui 1944 a deschis drumul pentru aceste evenimente. Pe frontul de est, trupele germane se aflau în retragere, iar în martie 1944 războiul se purta direct pe teritoriul României. Epuizată de pierderile de ordin militar, România îşi intensificase activităţile diplomatice secrete, tatonând ieşirea din război, guvernul lui Ion Antonescu înmulţind contactele directe cu reprezentanţii Naţiunilor Unite şi cu unele state neutre. După bombardamentul masiv al aviaţiei americane asupra Bucureştiului şi zonei Prahova, Uniunea Sovietică a impus României încheierea unui armistiţiu unilateral (aprilie 1944), dar propunerea a fost respinsă, opinia publică din România privind cu temere o ocupaţie unilaterală sovietică.

Continuă citirea →

Sovietizarea României

La 23 august 1944, în România avea loc o lovitură de stat în urma căreia mareşalul Ion Antonescu şi ceilalţi membri ai guvernului au fost arestaţi. Era o acţiune organizată de reprezentanţii Palatului, în frunte cu regele Mihai, şi reprezentanţi ai partidelor politice cuprinşi în Blocul Naţional Democrat.

Continuă citirea →

23 august 1944. Proclamaţia Regelui Mihai I către ţară

Proclamaţia Regelui Mihai I către ţară

Români,

În ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, în deplină înţelegere cu poporul meu, că nu este decât o singură cale, pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală:  ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite.

Continuă citirea →

23 august 1944. Relatarea generalului Constantin Sănătescu

Mai toată noaptea m-am zbătut cu ştirile proaste ce soseau de pe front; este cert că la această oră frontul nostru este destrămat şi trupele în derută. Peste măsură de obosit, am aţipit despre ziuă. La ora 9 am intrat în biroul meu destul de abătut. Aflu că Mareşalul Antonescu a venit de pe front şi a convocat un consiliu de miniştri la Snagov, unde probabil va lua o ultimă hotărâre; de-ar fi hotărârea cea bună, adică cererea armistiţiului şi încheierea ostilităţilor […]

Continuă citirea →

23 august 1944 – O speranta de o saptamana

23 august

Erau zile de teroare. Din cer, cadeau bombele, rusii ocupasera deja nordul Moldovei, de pe front veneau zilnic vestile sutelor de fii, tati, frati, cazuti sau disparuti. In rest, liniste: nici curent electric, nici radio, nici ziare, nici macar apa.

Cine apuca sa stea toata noaptea la coada era fericit sa apuce, dimineata, o galeata, de la fantana.

S-a facut pace!

In zorii zilei de 24 august, un zvon nu tocmai clar s-a raspandit rapid in toata capitala si, mai departe, in toata tara: s-a facut pace. Cineva ascultase la un aparat de radio cu baterii.

S-a terminat cel de al Doilea Razboi Mondial. Cine cu cine s-a impacat nu era clar, dar lumea a inteles ca nu vor mai cadea bombe, nu vor mai fi morti pe front, nu va mai fi foame.

Ramanea fara raspuns intrebarea cruciala, de pe buzele tuturor: ce urmeaza? Vin rusii sau vin americanii?

Intre timp, stirile au inceput sa se confrunte cu zvonurile: tanarul rege a facut pacea de unul singur, doar cu curtenii din jur. Peste noapte, a ordonat incetarea focului. Asta tot? Tanarul rege si cu curtenii lui? Nu e cam prea putin?

Bucurestiul arde din temelii

Fara curent electric, fara radio, fara ziare nu stiam mai mult, dar in jurul Capitalei se auzeau focuri si explozii. Era clar: grupuri germane opuneau rezistenta. Cerul Capitalei s-a intunecat sub amenintarea aviatiei germane. In cateva ore, Bucurestiul era in flacari.

Cartierul din jurul Palatului Regal – fala orasului – era scrum. Pe locul respectiv, astazi sunt blocuri si se inalta o sala de spectacole. Acolo, fusesera biserici, conace, palate, Teatrul National.

Palalaia incepuse sa se extinda spre cartiere. Nu stiam nimic de rege, nimic de armata, nu stiam cine cu cine lupta, de ce arde Teatrul National, cine pe cine va invinge si nici ce va urma.

Priveam un incendiu devastator, de care nu se apropia nici macar un pompier.

Singura nadejde: sa vina rusii

Noi, populatia civila, copiii, batranii, bolnavii, aveam o singura nadejde: sa vina rusii. Sa vina rusii cat mai repede, pana nu ne-au nimicit nemtii de tot, pana n-a ars tot Bucurestiul, pana n-am ramas goi, flamanzi si morti.

Nadejdea a durat fix o saptamana.

Rusilor, ca sa vina, le-a trebuit o saptamana. Ca sa plece, le-au trebuit mai multi ani. In urma lor, ramaneau goi, flamanzi si morti romanii care pusesera umarul la pace. Pacea noastra si pacea lor.

Singura consolare era ca s-a terminat oroarea celui de al Doilea Razboi Mondial. Nimeni nu-si inchipuia ca incepe oroarea celui de al Treilea razboi, al nostru.

sursa: ziare.com