Cazul Pătrăşcanu. Comunicatul oficial al Tribunalului Suprem al R.P.R. — 18 aprilie 1954

De la Tribunalul Suprem al R. P. R.

Comunicat

Între 6–14 aprilie 1954, Colegiul Militar al Tribunalului Suprem al Republicii Populare Române, compus din colonelul Ilie Moisescu, preşedinte, colonel Demeter Alexandru şi colonel Ciulei Ion, asesori populari, procurori fiind colonel Aurel Ardeleanu, colonel Rudolf Rosman, colonel Grigore Râpeanu şi maior Ion Pahonţu, a judecat procesul grupului de spioni şi complotişti în frunte cu L. Pătrăşcanu […]

Cercetările au dovedit că încă din 1940 Pătrăşcanu a întreţinut legătura cu directorul general al Siguranţei legionare, Al. Ghica. El a de venit unul din cei mai mârşavi agenţi ai Siguranţei şi ulterior unul din principalii agenţi ai serviciilor de spionaj ale unor puteri imperialiste.

În timpul războiului criminal antisovietic, aceşti provocatori şi spioni au dat pe mâna Siguranţei un mare număr de luptători patrioţi antifascişti, dintre care mulţi au fost executaţi de autorităţile fasciste.

În anul 1943, L. Pătrăşcanu şi-a aranjat cu ajutorul subsecretarului de stat la Interne în guvernul fascist, generalul Piki Vasiliu, o internare de câteva luni în lagărul de la Tg. Jiu pentru a-şi acoperi astfel legăturile cu Siguranţa fascistă şi pentru a desfăşura acolo acţiuni provocatoare împotriva internaţilor antifascişti.

Acţionând ca duşman al poporului român, L. Pătrăşcanu s-a întâlnit, în iulie 1944, cu Ion Antonescu şi a căutat prin felurite mijloace să întârzie răsturnarea clicii fasciste de către forţele patriotice.

După eliberarea ţării noastre de către forţele armate ale Uniunii Sovietice, când forţele patriotice au reuşit să doboare dictatura fascistă şi să aresteze căpeteniile antonesciene, L. Pătrăşcanu primeşte din partea serviciilor de spionaj ale unor puteri imperialiste directiva de a păstra cu orice preţ funcţia înaltă în care se strecurase, în vederea intensificării activităţii criminale împotriva statului şi poporului român. El are în acest scop o serie de întrevederi secrete cu agenţi ai serviciilor de spionaj ale S.U.A. Folosind situaţia sa în guvern, Pătrăşcanu organizează un grup complotist antistatal, având agenţi atât în aparatul exterior al ministerului de Externe, cât şi în Ministerul Justiţiei, Institutul de statistică şi în alte instituţii de stat.

În preajma lui 24 februarie 1945, Pătrăşcanu transmite lui Rădescu, prin spionul american L. Madison, asentimentul său pentru organizarea unei lovituri militaro-fasciste. […]

Tribunalul a stabilit, de asemenea, o serie de fapte care arată totala descompunere morală a lui Pătrăşcanu şi a complicilor săi.

În cursul dezbaterilor procesului, a fost dovedită pe deplin vinovăţia acuzaţiilor prin documente originale descoperite de organele de cercetări, prin corespondenţa personală a acuzaţilor, precum şi prin depoziţiile unui număr de 89 martori.

În faţa probelor incontestabile, acuzaţii au confirmat în instanţă declaraţiile făcute la cercetări, recunoscându-şi vina pentru crimele săvârşite.

Tribunalul Suprem al R.P.R. a stabilit că acuzatul L. Pătrăşcanu se face vinovat de trădare de patrie, de acţiunea de paralizare a luptei forţelor patriotice împotriva fascismului, de organizarea unui grup complotist contrarevoluţionar şi antistatal, în scopul acaparării puterii şi restabilirii regimului burghezo-moşieresc şi a dominaţiei imperialiste asupra României. […]

Tribunalul Suprem al R.P.R. hotărăşte:

Condamnă pe L. Pătrăşcanu şi R. Koffler la pedeapsa cu moartea; […]

Sentinţa este definitivă.

Sentinţa Tribunalului Suprem de condamnare la moarte a lui L. Pătrăşcanu şi R. Koffler a fost executată.

*****

„Scânteia“, nr. 2950, din 18 aprilie 1954, p. 3

Informaţia a fost preluată din Istoria României în texte, autor Bogdan Murgescu, Ed. Corint, Bucureşti, 2001

Un răspuns

  1. Gheorghita Ionescu Eugeniu | Răspunde

    Patologia comunismului este identică cu aceea a oricărei dictaturi. Numai unul poate conduce, ceilalţi se vor face obedienţi. Dacă nu….justiţia e o cheie care se potriveşte la toate lăcatele. Poate că Pătrăşcanu şi-a meritat soarta. Dacă ar fi rămas el în frunte am fi avut încă de pe atunci „un Ceauşescu” şcolit şi poate mai periculos decât tatăl Licăi Gheorghiu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: