Arhive etichetă: discurs

Cel dintâi printre cei mai mari

Balzac la masa de lucru

21 august 1850. La cimitirul Pere-Lachaise, la mormântul lui Balzac, Victor Hugo a ţinut un emoţionant discurs:

„Domnul de Balzac era unul dintre cei dintâi printre cei mai mari, unul dintre cei mai măreţi printre cei mai buni…

Toate cărţile sale alcătuiesc o singură carte, o carte vie, luminoasă, profundă, în care vezi plecând şi sosind, şi mergând şi mişcându-se întreaga noastră civilizaţie contemporană, carte minunată pe care poetul a intitulat-o Comedie şi pe care ar fi putut să o intituleze Istorie; care îmbracă toate formele şi toate stilurile, care îl depăşeşte pe Tacit şi ajunge până la Suetoniu, care-l străbate pe Beaumarchais şi ajunge până la Rabelais… plină de adevăruri, de sentinţe, de aspecte burgheze, de trivialităţi, de probleme materiale, şi care, pe alocuri… lasă deodată să se întrevadă cel mai sumbru şi mai tragic ideal…

Aceasta e opera pe care ne-o lasă, operă măreaţă şi trainică, robustă grămădire a unor temelii de granit, monument! operă de la înălţimea căreia îi va străluci de aici înainte faima. Oamenii de seamă îşi făuresc propriul piedestal, viitorul se îngrijeşte de statuie…

Continuă citirea →

Discursul regelui Ferdinand pe front – 22 martie 1917

Ostaşi, cu inima plină de nădejde vă salut azi pe voi, ostaşi din armata II-a care de mai multe luni aţi opus o rezistenţă nebiruită tuturor încerărilor vrăjmaşilor de a rupe liniile noastre. Voi staţi aici la un post de onoare păzitori neobosiţi ai hotarului Ţării, expuşi la atacurile unui vrăjmaş care în trufia lui crede că toţi trebuie să se închine lui, că toate drumurile, toate uşile sunt deschise lăcomiei sale de stăpânire, prin vitejia voastră bărbătească l-aţi învăţat să priceapă „pe aci nu se trece”.

Continuă citirea →

Discursul lui Mihail Kogălniceanu cu prilejul alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei, la 5 ianuarie 1859

Cu prilejul alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei, la 5 ianuarie 1859, Mihail Kogălniceanu a ţinut următorul discurs:

Continuă citirea →

Discursul susţinut de Regele Mihai, la 1 decembrie 1946, după câştigarea alegerilor trucate de către comunişti

1946 decembrie 1, Bucureşti

Mesajul Tronului, citit de regele Mihai I cu prilejul deschiderii lucrărilor Adunării Deputaţilor

Domnilor deputaţi,

Sunt fericit să mă găsesc în mijlocul reprezentanţilor ţării, întruniţi astăzi, pentru întâia oară, după o îndelungată întrerupere a vieţii parlamentare.

Primul meu gând se îndreaptă către scumpa mea armată şi către toţi acei care s-au jertfit pc câmpul de luptă, în războiul purtat împotriva Germaniei hitleriste şi aliaţilor ei, redobândind libertatea şi independenţa patriei noastre.

Continuă citirea →

Discursul regelui Mihai în Parlament

„Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Sunt mai bine de şaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară naţiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie şi cu speranţă invitaţia reprezentanţilor legitimi ai poporului.

Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toţi cei care au murit pentru independenţa şi libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.

Dar politica este o sabie cu două tăişuri. Ea garantează democraţia şi libertăţile, dacă este practicată în respectul legii şi al instituţiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetăţeanului, dacă este aplicată în dispreţul eticii, personalizând puterea şi nesocotind rostul primordial al instituţiilor Statului.

Continuă citirea →

Procesul regelui Ludovic al XVI-lea

„…Nu ne aflăm în faţa unui proces. Ludovic nu este un acuzat şi dumneavoastră nu sunteţi judecători; sunteţi, şi nu puteţi fi decât oameni de stat şi reprezentanţi ai Naţiunii. Nu trebuie să pronunţaţi o sentinţă pentru sau împotriva unui om, trebuie să luaţi o măsură în interesul salvării publice, să săvârşiţi un act de providenţă naţională.

Dilema care vă frământă se cuprinde în cuvintele următoare: Ludovic a fost detronat pentru crimele sale; Ludovic a denunţat poporul francez ca rebel; pentru a-l pedepsi, el a chemat armatele tiranilor de-o seamă cu el. Victoria şi poporul au decis că el singur a fost rebel.

Ludovic deci nu poate fi judecat, el este deja condamnat; sau este condamnat, sau republica nu este nevinovată…

Popoarele nu judecă asemeni curţilor de justiţie; ele nu împart sentinţe, ci aruncă fulgere, ele nu condamnă pe regi, ci îi nimicesc şi această justiţie valorează tot atât cât justiţia tribunalelor…”

Discursul lui Robespierre la procesul lui Ludovic al XVI-lea, 3 decembrie 1892

Un discurs istoric

Discursul rostit de deputatul Vasile Boerescu, în şedinţa Adunării Elective a Munteniei

Bucureşti, 24 ianuarie 1859

Domnilor deputaţi,

Pentru ce suntem împărţiţi în două câmpuri? Pentru ce ne numim noi şi voi? Ori nu suntem toţi români? Ori nu avem toţi aceeaşi patrie? Ori nu suntem toţi fiii aceleaşi mame? Pentru ce să zicem noi şi voi? De ce să nu zicem noi, românii? Nu avem toţi aceeaşi amoare comună? Care este cauza diviziunii noastre? Care este mărul de discordie dintre noi?

Acest măr de discordie, să nu-l ascundem, el este Domnia. Cine va fi Domnitorul? Fiecare îşi are convicţiile sale, fiecare îşi are simpatiile sale personale; fiecare din noi crede că ţara va fi mai fericită având de Domnitor pe cutare şi pe cutare. Dar discordia există; căci nu toţi cugetăm asemenea. Din astă discordie rezultă discreditul Camerei, discreditul nostru. Nimeni nu mai are credinţă la noi; anarhia nu e departe şi inamicul e la porţile noastre. Cum să respingem anarhia? Cum să oprim pe străini? Făcând să piară discordia, făcând să piară punctul care ne desparte.

Noi (partida naţională) declarăm că nu avem nici un candidat; dumneavoastră (partida conservatoare) aveţi vreunul? Se poate. Însă nici unul din noi toţi nu cred că a venit aici cu hotărârea a face să fie candidatul lui cu orice preţ. Toţi suntem români şi nimeni nu voieşte răul ţării sale, nimeni nu ar voi ca candidatul său să ajungă la Tron pe urme de sânge sau sprijinit de străini. Ar fi o ofensă pentru ţară de a crede că ea a putut trimite la Cameră asemenea oameni.

Ca să ne unim toţi asupra aceluiaşi candidat, este posibil? Cred că nu; fiindcă am zis, fiecare îşi are credinţa sa. Dar a ne uni asupra unui principiu, ne putem uni; mai cu seamă când acest principiu este cel mai mare al naţionalităţii noastre. Acest principiu este al Unirii.

Mulţi din dumneavoastră, acum un an, au reprezentat ţara în această Cameră şi au susţinut cu căldură Unirea. Prinţul Bibescu, fostul Domnitor, a fost între alţii cel mai elocvent şi ardent apărător al Unirii. S-ar putea oare estimp ca aceste persoane să se contrazică? Aceasta nu se poate crede. Să ne unim cu toţii asupra principiului de Unire, acestui mare principiu ce are să reînvieze naţionalitatea noastră! Să ne dăm mâna ca fraţii, să cugetăm că suntem muritori, că avem să mai trăim câţiva ani şi că copiii şi strănepoţii noştri au să moştenească un viitor glorios, creat de noi! A ne uni asupra principiului Unirii este a ne uni asupra persoanei ce reprezintă acest principiu. Astă persoană este Alexandru Ioan Cuza, Domnul Moldovei! Să ne unim ca fraţi asupra acestui nume şi posteritatea ne va binecuvânta, ţara ne va întinde mâinile şi conştiinţa naţională va fi împăcată că ne-am îndeplinit cu religiozitate o datorie sfântă.

Discursul lui Vasile Goldis la Alba Iulia

Din DISCURSUL LUI VASILE GOLDIS

in fata ADUNARII NATIONALE

a tuturor romanilor din Ungaria si Transilvania

Alba Iulia, 1 decembrie 1918

 

[…] Natiunile trebuiesc liberate. Intre aceste natiuni se afla si natiunea romana din Ungaria, Banat si Transilvania. Dreptul natiunii romane de a fi libera il recunoaste lumea intreaga, il recunosc acum si dusmanii nostri de veacuri. Dar odata scapata din robie, ea alearga in bratele dulcei sale mame. Nimic mai firesc in lumea aceasta.Libertatea acestei natiuni inseamna unirea cu Tara-Romaneasca.

Bucatirea poporului romanesc n-a fost urmarea vreunei legi economice, in care terminologie se ascunde minciuna. Dimpotriva, teritoriul dintre Nistru, Tisa si Dunare constituie cea mai ideala unitate economica aproape autarchie.

Bucatirea trupului romanesc a fost act de barbarie. Distrusa barbar, unirea tuturor Romanilor intr-un singur Stat, este cea mai fireasca pretentiune a civilizatiunei. (Strigate entuziaste: Asa-i).

Teritoriile locuite de Romani de la descalecarea lui Traian si pana astazi au fost teritorii romanesti. Nu exista putere de a suci logica pana acolo, ca invadarile elementelor straine dirijate pe aceste teritorii in chip artificial si prin abuzul de putere al Statului cu scopul desfiintarii noastre nationale, sa poata clatina dreptul nostru de proprietate asupra acestor teritorii (Asa-i). Asa ceva ar fi sanctionarea crimei si ar constitui o palmuire a civilizatiunii, care principial nu admite substituirea dreptului prin brutalitate.

Dupa drept si dreptate Romanii din Ungaria si Transilvania dimpreuna cu toate teritoriile locuite de dansii trebuie sa fie uniti cu Regatul Roman. (Indelungate strigate si aclamatii).

sursa: Dr. Ioan Suciu, Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, Bucuresti, Biblioteca „Astra”, 1943, p.93-94