Arhive etichetă: condamnare

Viața lui Dostoievski (II) Primele opere. Condamnarea la moarte

dostoievskiPrimele opere

Prima operă publicată a lui Dostoievski a fost mai degrabă o traducere liberă şi excesiv de emoţională a romanului Eugénie Grandet de Honoré de Balzac; iar opera scriitorului francez avea să exercite o mare influenţă asupra literaturii sale. Dostoievski nu avea să rămână mult timp necunoscut. Imediat ce a scris primul microroman, Oameni sărmani (1846), şi-a câştigat faima de nou talent al literaturii ruse, cu acreditarea celui mai influent critic al vremii sale, „furiosul” Visarion Belinski. Trei decenii mai târziu, în Jurnalul unui scriitor, Dostoievski a rememorat povestea „descoperirii” sale.

După ce a terminat Oameni sărmani, scriitorul a dat un exemplar prietenului său Dmitri Grigorovici, care i-a dus-o poetului Nikolai Nekrasov. Citind cu voce tare manuscrisul lui Dostoievski, aceşti doi scriitori au fost uimiţi de investigaţia psihologică a operei şi de talentul scriitorului de a mânui emoţiile. Chiar dacă era ora 4 dimineaţa, au mers direct la Dostoievski să îi spună că primul roman al său este o capodoperă. Mai târziu în aceeaşi zi, Nekrasov a dus Oameni sărmani lui Belinski. „A apărut un nou Gogol!”, a spus Nekrasov, la care Belinski a răspuns, „Cu tine, răsar Gogoli la fel ca ciupercile!” Belinski i-a comunicat imediat lui Dostoievski entuziasmul său: „Înţelegi? înţelegi tu ce înseamnă ce ai scris?” În Jurnalul unui scriitor, Dostoievski şi-a reamintit acest eveniment drept cel mai fericit moment al vieţii.

Oameni sărmani, lucrare a cărei valoare a fost umbrită de scrierile ulterioare, este scris în forma deja anacronică a romanului epistolar. Makar Devuşkin, un funcţionar sărac care îşi permite să trăiască doar într-un colţ al unei bucătării murdare, schimbă scrisori cu o tânără săracă, Varvara Dobrosiolova. Scrisorile acesteia destăinuie că fusese predestinată unui om bogat şi lipsit de valoare cu care, la sfârşitul romanului, este de acord să se căsătorească. Romanul se remarcă pentru descrierile efectelor psihologice (mai degrabă decât materiale) ale sărăciei. Dostoievski a transformat tehnicile folosite de Nikolai Gogol în Mantaua, renumita poveste despre un copist sărac. Dacă eroul comic al lui Gogol este lipsit de conştiinţă de sine, eroul conştient al lui Dostoievski suferă agonia umilinţei. Într-o scenă faimoasă, Devuşin citeşte povestirea lui Gogol şi se simte jignit.

Continuă citirea →

Sir Walter Raleigh – prăbuşirea unui favorit

Apărut la Curte în 1581, chipeşul războinic a intrat curând în graţiile reginei Angliei, Elisabeta I. Dar mai târziu Sir Walter Raleigh a avut un diferend cu regina, iar în timpul domniei succesorului ei, a fost acuzat de trădare. Pedeapsa a fost moartea.

Continuă citirea →

Cazul Pătrăşcanu. Reabilitarea de către Plenara C.C. al P.C.R. din 22-25 aprilie 1968

Hotărârea Comitetului Central al Partidului Comunist cu privire la reabilitarea unor activişti de partid

[…] Pornind dela necesitatea de a se clarifica situatia politică a unor activişti ai partidului care, cu mulţi ani în urmă, au fost arestaţi sau condamnaţi, Comitetul Executiv al Comitetului Central a hotărât să se analizeze cazurile acestora, iar concluziile să fie supuse dezbaterii Comitetului Central al Partidului Comunist Român. În acest scop, a fost constituită o comisie de partid alcătuită din tovarăşii Gheorghe Stoica, membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R, Vasile Patilineţ, secretar al C.C. al P.C.R., Nicolae Guină şi Ion Popescu-Puţuri, membri al C.C. al P.C.R. Ca urmare a acestei hotărâri, comisia a cercetat, începând din luna noiembrie 1965, învinuirile pe baza cărora a fost condamnat şi executat Lucreţiu Pătrăşcanu.

Continuă citirea →

Cazul Pătrăşcanu. Comunicatul oficial al Tribunalului Suprem al R.P.R. — 18 aprilie 1954

De la Tribunalul Suprem al R. P. R.

Comunicat

Între 6–14 aprilie 1954, Colegiul Militar al Tribunalului Suprem al Republicii Populare Române, compus din colonelul Ilie Moisescu, preşedinte, colonel Demeter Alexandru şi colonel Ciulei Ion, asesori populari, procurori fiind colonel Aurel Ardeleanu, colonel Rudolf Rosman, colonel Grigore Râpeanu şi maior Ion Pahonţu, a judecat procesul grupului de spioni şi complotişti în frunte cu L. Pătrăşcanu […]

Continuă citirea →

La câţi ani de închisoare a fost condamnat Hitler după tentativa de puci din anul 1923 de la Munchen?

Întrebări şi răspunsuri de cultură generală

Întrebare: La câţi ani de închisoare a fost condamnat Hitler după tentativa de puci din anul 1923 de la Munchen?

Răspuns: 5 ani

Dostoievski – Intre viata si moarte

 În ziua de 23 aprilie 1849 F. M. Dostoievski este arestat sub acuzaţia de a fi complotat împotriva regimului ţarist. De fapt, singura vină a scriitorului fusese participarea la întrunirile unui cerc de tineri intelectuali liberali (condus de Mihail Petraşevski), în cadrul cărora se purtau discuţii considerate de autorităţi subversive. Toţi membrii grupului au fost arestaţi, judecaţi şi condamnaţi la moarte prin împuşcare pentru săvârşirea infracţiunii de rebeliune contra legilor statului şi a ordinii de drept.

La trei zile după pronunţarea sentinţei de condamnare şi fără vreun demers din partea celor osândiţi, preşedintele instanţei militare a propus ţarului comutarea pedepsei, invocând în favoarea inculpaţilor existenţa unor circumstanţe atenuante ca: recunoaşterea faptelor săvârşite şi căinţa unora dintre inculpaţi, tinereţea acestora, anihilarea urmărilor complotului prin măsurile luate la timp de către autorităţi. Pentru Dostoievski s-a propus comutarea pedepsei cu moartea în opt ani muncă silnică în fortăreaţă. Documentul de comutare a pedepsei aplicate scriitorului poartă următoarea rezoluţie scrisă de mâna ţarului Nicolae I: „la patru ani, apoi în armată, ca soldat”.

Continuă citirea →