Scrisoarea-memoriu pe care doamna Adela Călinescu, văduva preşedintelui Consiliului de Miniştri al României, Armand Călinescu, o adresa conducătorului statului, generalul Ion Antonescu

În Magazin istoric (1997) am găsit un document de autentică importanţă pentru un moment de istorie românească: scrisoarea-memoriu pe care doamna Adela Călinescu, văduva preşedintelui Consiliului de Miniştri al României, Armand Călinescu, o adresa conducătorului statului, generalul Ion Antonescu, protestând faţă de percheziţia efectuată şi ridicarea tuturor documentelor aflate în casă, inclusiv toate actele personale şi de proprietate ale defunctului.

Domnule general,

Aştept şi eu, şi câţi aşteaptă ca mine!

După câte promisiuni de dreptate şi cuvinte de onoare aţi împărţit, aştept să-mi înapoiaţi memoriile soţului meu, încredinţate de mine d-lui ministru Rioşanu pentru dv. Când mi-au fost cerute am avut asigurarea verbală şi scrisă că toate aceste însemnări politice îmi vor fi restituite în trei zile; au trecut de atunci, domnule general, exact două luni.

Acele memorii îmi aparţin mie şi copilului meu, şi nu sunt destinate nici publicităţii şi nici acelor ce n-au făcut de la venirea lor în fruntea ţării decât să profaneze memoria şi să insulte pe acel ce a fost Armand Călinescu. Memoriile lui Ar. Călinescu nu pot fi înţelese de minoritatea care l-a suprimat, dar ar putea fi înţelese de marea majoritate care a fost lovită în inimă de suprimarea omului fără prihană.

Nici nu mai este nevoie de perspectiva istoriei pentru a fi judecat, se vede de pe acum cine l-a suprimat. Şi vede toată lumea, toată omenirea de bună credinţă cu drag de ţară şi de ordine. E tragic de simplu!

Acum vă rog, domnule general, să-mi daţi voie să vă enumăr şirul de vexaţiuni la care am fost expusă din ziua venirii la cârma ţării a celor care vor să conducă acest popor în numele religiei şi a credinţei strămoşeşti. Aflându-mă la ţară în ziua de 9 octombrie, au sosit agenţi de la Siguranţă şi legionari care mi-au făcut o percheziţie extrem de severă. Negăsindu-se absolut nimic m-au adus ca pe o hoată, cu maşina, la Bucureşti, pentru a le deschide casa de aicea. Timp de 4 ore, 10 persoane au scotocit din pivniţă până în pod hârtie cu hârtie. M-au supus la tot felul de vexaţiuni şi am constatat cu durere că poliţia îmi ridica lucruri ce nu prezentau nici un interes pentru justiţie, iar pentru mine şi fiul meu atâtea amintiri duioase. Astfel mi s-au luat scrisori particulare de acum 20 ani, filme cu scene din viaţa soţului meu, paşaportul meu, al soţului meu, un revolver vechi de campanie al socrului meu, din 1890, cu care a făcut 2 războaie şi pe care l-a lăsat fiului meu etc., etc. A doua zi, nemulţumiţi cu ce au găsit la mine, au repetat aceleaşi scene, vexaţiuni, insulte la biata mama mea (femeie de 70 ani). Toată casa i-a fost răscolită.

Nu ştiu dacă ştiţi de asemenea, domnule general, că mi s-a luat pensia ce primeam de la stat la care am drept şi care nu este o favoare.

Eu vă mulţumesc călduros, d-le general, că prin vexaţiunile care mi le-aţi impus mă solidarizaţi cu marele meu soţ. Nu mă puteaţi onora mai mult pe mine şi copilul meu decât solidarizându-mă cu el.

Nu ştiu dacă veţi aproba ca aceste lupte ce normal se duc între bărbaţi să fie purtate contra mea, o femeie văduvă. Oare doamna, soţia dv., o indicaţi de pe acum, în faţa celor ce vor urma după dv., ca solidară cu actele dv., politice şi de conducere, pentru a împărtăşi gloria sau poate răspunderile dv.!!

Nu ştiu dacă pot spera ceva, d-le general, de la dv. Ştiu că aţi urât pe soţul meu, nici în faţa morţii atât de tragice nu aţi uitat-o. V-aţi închipuit că el a fost vinovatul în chestia dv., ce mare greşeală. Cât a trăit, el a luptat să nu fiţi închis măcar o oră.

Vă rog să primiţi, domnule general, expresiunea înduratelor mele sentimente.

Adela Armand Călinescu
Bucureşti, 5 decembrie 1940

3 răspunsuri

  1. Din nefericire, moartea acestui lacheu al sceleratului Carol al II-lea, numit în epocă „Chioru'”(parcă mai cunoaştem unul în prezent) sau „Monocles”, a dus la asasinarea elitei legionare la Râmnicu Sărat în septembrie 1939.

    1. armand calinescu a fost un exseptional om de stat, genul de care avem nevoie si azi. bandele lui horia sima,un criminal dovedit s-au manifestat asa cum au putut, prin asasinat. asta era nivelul lor. vedem azi, pe noul horia sima, ce-si zice mihai neamtu, adoptand aceeasi atitudine. cand vei cunoaste istorie, vei intelege ca armand calinescu si maresalul antonescu au fost singurii oameni capabil sa conduca romania in acele vremuri grele.

  2. Pe cind o sa avem si noi Sfintul ” Armand „

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: