Moartea lui Goya, un mister

Francisco de Goya


Cauza morţii – atac cerebral, după ce a suferit o afecţiune virală stranie sau intoxicaţie gravă cu plumb

Locul de odihnă – înhumat într-un singur sicriu împreună cu rămăşiţele pământeşti ale unui prieten, deşi s-a descoperit un singut craniu; biserica San Antonio de la Florida, Madrid

Pe când Goya avea 46 de ani – şi era un pictor talentat, plin de succes şi absolut convenţional – a suferit chinuri groaznice de pe urma unei boli misterioase, ce era la un pas să-i curme viaţa şi care i-a modificat definitiv personalitatea şi arta – aparent, insuflându-i măreţie.

Tablourile sale fuseseră iscusite, fermecătoare, unele excesiv de pitoreşti. Însă acel Goya ce a reapărut după boală, surd şi parţial orb, era un suflet chinuit cu o nouă perspectivă: lucrările sale erau acum, ca într-un coşmar, pline de disperare, vicioase şi crude – toate fiind prezentate într-o manieră originală şi genială. Boala, a cărei natură i-a făcut pe biografii lui să se contrazică, a marcat sfârşitul pictorului convenţional şi debutul unuia revoluţionar.

Declanşarea bolii sale a fost bruscă, lovind spre sfârşitul anului 1792. Pictorul a fost îngrozit de aspectul bizar al simptomelor: ameţeală, greaţă, dezechilibru, confuzie, halucinaţii, convulsii, semipareză pe partea dreaptă, auz şi vorbire diminuate, un ţiuit permanent în urechi şi, faptul cel mai temut pentru un artist plastic, orbirea parţială.

Toţi biografii lui Goya au jucat intuitiv al bioistoricilor. Sifilisul pe care pictorul îl contractase în tinereţe putea justifica anumite simptome, dar nu şi recuperarea sa aproape miraculoasă.

O presupunere recenta şi probabilă, exprimată în anul 1962, de către virusologul britanic dr. Terence Cawthorne, este cea a unei infecţii virale rare, Vogt-Koyanagi, numită după cei doi medici care au identificat-o în anul 1906, A. Vogt şi V. Koyanagi. Însuşi Cawthorne a tratat cinci persoane ce prezentau simptome asemănătoare celor ale lui Goya. El şi-a dat seama că boala debutează, în general, printr-o inflamare temporară a suprafeţei uveei (strat pigmentat al irisului), şi continuă prin surzenie, crize de ameţeală, şi adesea orbire. Unele simptome dispar, în vreme ce altele se permanetizează.

Însă o teorie şi mai recentă a fost avansată în anul 1972. Dr. William Niederland a argumentat că pictorul a suferit o intoxicaţie gravă cu plumb – şi posibil cu mercur – , acestea provocând leziuni cerebrale. Niederland dezvăluie faptul că artistul folosea cinabru – un compus mercuric -, iar cele mai multe tablouri ale sale erau realizate peste grunduri din alb de plumb preparate de el. „Amestecarea acestui compus toxic pentru obţinerea unei vopseli este extrem de riscantă – scrie Niederland – deoarece facilitează inhalarea şi ingestia prin mânuire directă”.

Niderland s-a întrebat de ce Goya ar fi suferit atât de puternic de intoxicare cu plumb când mulţi alţi pictori din vremea sa nu prezentau simptome. Răspunsul a fost găsit în detaliile referitoare la tehnica artistică utilizată de Goya. În primul rând, Goya folosea din abundenţă alb de plumb, mai mult decât orice altă nuanţă, pentru a obţine celebra sa luminozitate sidefie. În al doilea rând, Goya era extraordinar de prolific şi, probabil, cel mai rapid mare portretist din istorie, reuşind uneori să termine un tablou în una sau două şedinţe de pozat. Niederland a calculat că din plumbul ingerat în organism, cantitatea absorbită de intestine şi eliberată în fluxul sangvin este mai mică de zece procente, în timp ce restul este excretat digestiv. Însă plumbul inhalat sub formă de pulbere este cu mult mai periculos; organismul reţine până la 60 de procente. Doar prin inhalare, fără a pune la socoteală contactul cu pielea şi cu buzele, Goya a absorbit probabil, în urma utilizării intensive a vopselii albe, o cantitate de trei ori mai mare de plumb decât cei mai mulţi pictori ce au suferit simptome minore de intoxicare cu plumb.

Niederland a dovedit, de asemenea, şi faptul că Goya a suferit o serie întreagă de atacuri ce l-au incapacitat temporar, primul pe când avea 32 de ani, cel mai grav la 46 de ani, iar ultimul cu doi ani înainte de a muri.

Cât despre schimbarea bruscă a stilului de pictat al lui Goya produsă după atacul aproape fatal de la vârsta de 46 de ani, surzenia, orbirea parţială şi depresia cronică rămase de pe urma bolii pot justifica uşor modificarea personalităţii şi a perspectivei artistice a pictorului.

În ciuda acestor atacuri, Goya a prosperat în calitate  de pictor al Curţii Spaniei. Până şi tablourile sale senzuale „Maja” au reuşit să scape de furia Inchiziţiei, deşi împotriva lui au fost lansate acuze de obscenitate. Atunci când, în anul 1824, autocratul Ferdinand VII a iniţiat o serie de măsuri punitive împotriva liberalilor, ameninţând siguranţa lui Goya, bătrânul pictor s-a refugiat în oraşul francez Bordeaux, unde a locuit şi a lucrat într-un exil autoimpus.

Pe data de 16 aprilie 1828, el a murit ca urmare a unui atac cerebral şi a fost înmormântat în cimitirul Chartreuse din Bordeaux. În anul 1899, la deschiderea mormântului pentru mutarea cadavrului în locul său de odihnă permanent din Madrid, s-a descoperit că osemintele lui Goya erau amestecate cu cele ale unui prieten al său, Martin Goscoechea, cu care a împărţit mormântul. Sicriul conţinea două schelete, însă un singur craniu. Fiind nesigure care oseminte aparţin pictorului, autorităţile au transferat tot conţinutul sicriului la Madrid.

Din perspectiva măreţiei artistice, dacă pictorul şi-ar fi încheiat cariera artistică înaintea bolii grave din 1792, el ar fi fost amintit de istoria artei doar în treacăt, ca un artist talentat, popular în vremea sa, dar ar fi rămas departe de graniţa grandorii.

Un răspuns

  1. Goya era basc, normal ca e un „mister”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: