Arhive etichetă: citate celebre

A trece prin furcile caudine. Semnificaţia expresiei

???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????Furcile caudine (lat.) – Caudine vine de la numele unui vechi orăşel din Italia: Caudium, în apropierea căruia era un defileu muntos, pe care romanii îl botezaseră Caudinae Furcae (Furcile caudine), sau Caudinae Fauces (Strâmtoarea caudină), azi: valea Arpaia. Dar numele acestor chei muntoase ar fi rămas desigur necunoscut dacă Pontius Herennius, generalul unui popor foarte mândru – samniţii – n-ar fi aplicat romanilor, cu care se războiau de mult, tratamentul cel mai ruşinos din toată istoria lor militară. Faptele s-au petrecut în anul 321 (î.e.n.) şi sunt povestite de Titus Livius în Curtea IX De la fondarea Romei.

Samniţii, vlăguiţi de atâtea bătălii, au restituit romanilor toată prada luată de la ei timp de 20 de ani, le-au trimis şi toţi prizonierii înapoi şi le-au cerut pace. Romanii au acceptat ploconul, dar le-au refuzat pacea. Mânios faţă de această lipsă de mărinimie, Pontius Herennius a atras, printr-un şiretlic, oştile romane în defileul numit „Furcile caudine“ şi nu le-a îngăduit să iasă din această capcană decât după ce au depus armele şi veşmintele şi după ce au trecut sub un jug, în strigătele de ocară ale trupelor samnite.

Continuă citirea →

Despre conducatori

Prima metodă prin care estimezi inteligenţa unui conducător este aceea de a vedea ce fel de oameni îl înconjoară.

Niccolo Machiavelli

Despre politica

În politică nu se poate clădi nimic pe recunoştinţă, care aparţine trecutului, ci numai pe făgăduinţi şi aspiraţii, care propulsează viitorul.

Mihail Manoilescu

Despre aristocrati

 

Sunt trei aristocraţii: a naşterii şi a rangului, a banilor, a spiritului. Cea din urmă, drept vorbind, este cea mai însemnată şi se recunoaşte astfel, dacă i se dă timpul.

Schopenhauer

Despre iubire

Iubirea! Este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului pentru a urca la el. Michelangelo Buonarotti

Sfaturile lui Solon

Solon (n. 640/638 î.Hr. – d. 560/558 î.Hr.) a fost un om de stat atenian, legislator și poet. A fost considerat printre cei „Șapte Înțelepți” ai Greciei antice. Reformele sale au oprit declinul economic și moral al Atenei și au pus bazele democrației ateniene.

Încrede-te în nobleţea de caracter mai mult decât în jurământ.

Nu minţi niciodată.

Urmăreşte scopuri demne.

Nu lega uşor prietenii şi pe cele vechi nu le renega.

Învaţă întâi s-asculţi şi după aceea să comanzi.

Când dai un sfat cuiva, caută să-i fii cât mai folositor, nu cât mai plăcut.

Ia-ţi drept călăuză raţiunea.

Nu te întovărăşi cu cei răi.

Cinsteşte pe zei, respectă pe părinţi.

Despre dragoste

Dragostea şi bunurile ei


1. De aş grăi in limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;

9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.

10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.

11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.

12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, fata către fată; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.

 

13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

 

Întâia epistolă către corinteni a Sfântului Apostol Pavel

Despre politicieni – Winston Churchill

A fi politician înseamnă să fii capabil să spui dinainte ce-o să se întâmple mâine, săptămâna viitoare, luna viitoare, anul viitor. Iar apoi să poţi explica de ce nimic din toate astea nu s-a
întâmplat!

Lascăr Catargiu – Majestate, aiasta nu se poate!

În vara anului 1891, a izbucnit scandalul legat de logodna prinţului Ferdinand cu Elena Văcărescu. Regele Carol I, consultându-se cu guvernul, primeşte un răspuns ferm din partea lui Lascăr Catargiu: „Majestate, aiasta nu se poate”! sau, dacă se căsătoreşte, pierde calitatea de moştenitor şi „rămâne simplu particuler”.

Regele decide să nu permită căsătoria, cu toată insistenţa reginei Elisabeta, care nu a avut alt rezultat decât exilarea acesteia în străinătate, pentru aproape doi ani. La rândul său, Ferdinand a fost trimis la Sigmaringen, unde se va căsători cu principesa Maria, iar Elena Văcărescu va pleca la Paris, unde va rămâne până la sfârşitul vieţii.

Pe aici nu se trece!

Dintre toate cuvintele memorabile care au răsunat vreodată pe pământul românesc, deviza „Pe aici nu se trece!” s-a bucurat de cea mai mare popularitate.

Născute pe câmpul de luptă al Mărăşeştilor, aceste cuvinte au intrat în conştiinţa neamului românesc prin jertfa a peste 27 000 de români. Ele au fost lansate de generalul Eremia Grigorescu (1863-1919), comandantul Armatei 1 române, în momentul în care a trecut de pe frontul de la Oituz pe acela al Mărăşeştilor (august 1917).

Ne batem, blestem pe noi dacă nu ne batem!

Ne batem, blestem pe noi dacă nu ne batem!

Interpelarea dramatică aparţine lui Nicolae Iorga, în şedinţa Consiliului de Coroană din 27 iunie 1940, ţinută ca urmare a Ultimatumului sovietic, din noaptea de 26-27 iunie, prin care Moscova cerea României să părăsească Basarabia şi nordul Bucovinei.

Strigătul lui Iorga n-a fost auzit! Astfel, nenorocirea s-a abătut asupra românilor.

La 28 iunie, orele 11.00, Gheorghe Davidescu avea să-i comunice lui Molotov, ministrul de externe sovietic:

Guvernul român, pentru a evita gravele urmări ce le-ar avea recurgerea la forţă şi deschiderea ostilităţilor în această parte a Europei, se vede silit să primească condiţiile de evacuare specificate în răspunsul sovietic.”

Nenorociţilor, vă daţi seama ce faceţi?

Din ordinul Regelui Mihai, mareşalul Ion Antonescu este arestat la 23 august 1944. Preluat de o echipă de subofiţeri, mareşalul este închis într-un seif din Palatul Regal. În timp ce subofiţerii îl conduceau spre locul destinat detenţiei, Antonescu avea să-i apostrofeze cu duritate:

Nenorociţilor, vă daţi seama ce faceţi? Distrugeţi ţara şi o daţi pe mâna comuniştilor!”

Mareşalul avea dreptate!

Ce-ai facut?

Dacă nici de armată nu te-ai ocupat de aproape, ce-ai făcut timp de 45 de ani?

Autorul acestei interpelări violente este P.P.Carp.

Înainte de a părăsi ministerul şi consiliul, şi a lăsa locul lui Titu Maiorescu, într-o violentă explicaţie cu regele Carol I, care afirma că armata română nu avea cele trebuincioase pentru a intra în război, P.P. Carp l-a interpelat pe suveran cu aceste vorbe de o îndrăzneală neobişnuită.

A fost singurul om politic care a avut curajul să spună regelui cu duritate, în faţă, ceea ce s-ar fi putut spune cu diplomaţie.

Sunt de părere să sară în aer generalul!…

În timpul luptelor din Dobrogea în războiul de întregire a neamului generalul Alexandru Socec, considerat de mulţi drept o mediocritate militară, a înaintat generalului Alexandru Averescu un raport prin care cerea aprobarea să arunce în aer podul de peste Dunăre, de la Cernavodă, pentru a împiedica înaintarea forţelor inamice.

Averescu a pus pe raport următoarea rezoluţie:

Sunt de părere să sară în aer generalul, dar podul nu!”

Regele şi dorobanţul român!

La 29 noiembrie 1886, P.P. Carp a rostit un discurs împotriva celor care atribuiau lui I.C. Brătianu meritul de a fi creat România modernă.

După noi – spuse P.P.Carp – toate acestea (realizările României) au fost făcute de doi alţi oameni, din care unul e cheia de boltă şi celălalt temelia suveranităţii naţionale. Aceştia doi se numesc: regele Carol şi dorobanţul român!”

Aşa s-a născut expresia “regele şi dorobanţul român”, care avea să se bucure de o mare popularitate în epocă.