Arhive etichetă: Michelangelo

Renaşterea artistică

Michelangelo - Crearea lui Adam, capela Sixtina

Pentru uzul comun, Renaşterea este perioada unei extraordinare performanţe artistice. O întreagă direcţie istoriografică valorizează în primul rând componenta artistică, marea eflorescenţă a picturii, sculpturii şi arhitecturii produse îndeosebi în spaţiul italic.

Renaşterea a însemnat între altele şi o modificare a conceptelor artistice. Dacă pentru omul medieval lumea, dincolo de aspectele imediate, are o componentă transcendentă – ea este lumea lui Dumnezeu, lumea de dincolo – pentru omul renascentist universul este plural. Spiritul divin se manifestă în lume, lumea însăşi fiind o formă a divinităţii. Pentru omul Renaşterii, lumea se manifestă aşadar şi în latura ei vizibilă. Universul renascentist beneficiază de o ordine vizuală. Aceasta constituie corespondentul ordinii exclusiv spirituale, specifice Evului Mediu. Pentru omul Renaşterii, lumea are o formă, pentru că Dumnezeu creează lumea dându-i formă. Michelangelo a ilustrat în pictura executată pe plafonul Capelei Sixtine de la Vatican constituirea formei umane: Dumnezeu îi transmite suflul viu lui Adam, pe care îl modelase din lut, dându-i formă după chipul şi asemănarea sa.

Continuă citirea →

Anunțuri

Temperamentul lui Michelangelo

„Nu te poţi înţelege cu el!” – aşa se plângea Iulius al II-lea, considerându-l pe Michelangelo un om foarte dificil, irascibil, necioplit, orgolios, iritabil şi intransigent.

Continuă citirea →

Întâlnirea lui Michelangelo cu Lorenzo de Medici în grădina San Marco

Când, în jurul anului 1489, Michelangelo este condus în Grădina San Marco de către amicul Francesco Granacci, tovarăşul său de ucenicie din atelierul fraţilor Ghirlandaio, acesta avea aproximativ 14 ani. Acolo a găsit alţi băieţi care, datorită talentelor lor, au fost admişi, ca şi el, în atelierul care găzduia prestigioasa echipă a familiei de Medici. Printre aceştia, sculptorii Pietro Torrigiano, Giovanni Francesco Rustici, Baccio da Montelupo, Andrea Sansovino şi pictorii Niccolo Soggi, Lorenzo di Credi şi Giuliano Bugiardini. În această grădină, Michelangelo îşi descoperă adevărata vocaţie de sculptor. Tot aici are loc, pentru tânărul Buonarroti, şi întâlnirea cu destinul, primind „lovitura de graţie” a norocului, care-l va aduce pe tânărul geniu sub directa protecţie a Magnificului.

Continuă citirea →

Familia, ucenicia şi copilăria lui Michelangelo

Viaţa lui Michelangelo este descrisă amănunţit în cele două biografii concepute în timpul existenţei maestrului: biografia lui Giorgio Vasari, care datează din 1550 (reluată apoi în a doua ediţie din anul 1568), şi biografia scrisă de Ascanio Condivi, datată 1553. Biografia acestuia din urmă, discipol al lui Buonarroti, este cea mai verosimilă, fiind scrisă la indicaţiile directe ale artistului. Alte informaţii despre viaţa acestuia se deduc din scrisorile către familia sa, cu care a menţinut întotdeauna raporturi strânse.

Continuă citirea →

Despre iubire

Iubirea! Este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului pentru a urca la el. Michelangelo Buonarotti

Michelangelo în preajma morţii

„Viaţa a fost bună cu mine. Dumnezeu nu m-a creat ca să mă abandoneze. Am iubit marmura, da, dar şi pictura. Am iubit arhitectura şi poezia. Mi-am iubit familia şi prietenii. L-am iubit pe Dumnezeu, formele pământului şi ale paradisului, dar şi oamenii. Am iubit viaţa din plin şi acum iubesc moartea ca o terminaţie naturală a acesteia. Il Magnifico ar fi fericit: în ce mă priveşte, forţele distrugerii nu mi-au umbrit niciodată creativitatea”.

 

sursa: Irving Stone – Agonie şi extaz