Arhive etichetă: Israel

Iudaismul

Iudaismul, cea mai veche dintre cele trei mari religii monoteiste, furnizează fundalul istoric pentru creştinism şi islamism. O caracteristică a sa este că oferă o identitate bazată atât pe apartenenţa la o religie, cât şi la o naţiune. Acest dualism complex este evident în statul Israel, înfiinţat în 1948, în care coexistă sionismul laic şi iudaismul ortodox.

Moise vede Ţara Făgăduinţei

Legământul cu Dumnezeu.  Tradiţia iudaică spune că Dumnezeu a făcut un legământ doar cu poporul lui Israel, teză fundamentală pentru religia iudaică. Dumnezeu, creatorul lumii şi al omenirii, i-a numit pe evrei, începând cu patriarhul Avraam, poporul său ales. Conştiinţa acestui fapt era totodată o mare cinste şi o povară. Omul este chemat să asculte de poruncile lui Dumnezeu, dar şi să aibă un comportament etic responsabil şi să dea socoteală pentru păcatele sale. Relaţia cu Divinitatea este percepută ca un dialog între Dumnezeu şi neamul omenesc, El făcându-şi adesea cunoscută voinţa prin profeţi. Dintre aceştia s-a remarcat Moise, care a adus oamenilor Legea, Tora. Potrivit tradiţiei iudaice, aceasta este doctrină, lege şi cuvântul revelat întreg al lui Dumnezeu. Ea conţine 613 porunci şi interdicţii. Moise a fost cel care a făcut trecerea de la credinţa în divinitatea tribală a evreilor, „Dumnezeu Tatăl“, la credinţa într-un spirit universal, „Yahve“. La început, acesta era cel mai puternic din panteon, devenind apoi unica divinitate.

Continuă citirea →

Regatele Iuda şi Israel

Profetul Ilie ucide un preot al lui Baal

Rivalitatea pentm tron dintre succesorii lui Solomon a dus la scindarea regatului. Chiar şi după aceasta conducătorii regatelor Iuda şi Israel s-au confruntat cu o putemică opoziţie internă, în special religioasă, dar şi cu presiuni tot mai mari venite din exterior, din partea asirienilor şi a babilonienilor.

Continuă citirea →

Cine a fost primul prim-ministru al Israelului?

Întrebări şi răspunsuri de cultură generală

Întrebare: Cine a fost primul prim-ministru al Israelului?

Răspuns: David Ben Gurion (1886-1973)

Cine a fost primul rege al Israelului?

Întrebări şi răspunsuri de cultură generală

Întrebare: Cine a fost primul rege al Israelului?

Răspuns: Saul

Cine a fost primul mare preot al Israelului?

Întrebări şi răspunsuri de cultură generală

Întrebare: Cine a fost primul mare preot al Israelului?

Răspuns: Aaron

Razboaiele arabo-israeliene

Războaiele arabo-israeliene reprezintă conflicte armate care au opus statul Israel ţărilor arabe vecine.

Imigraţia ebraică în Palestina a favorizat deja din anii  ’30 confruntări sângeroase între coloni şi populaţia arabă, devenite constante după ce sioniştii au obţinut abandonarea teritoriului de către britanici şi ONU a stabilit împărţirea Palestinei în două state (1947).

Primul razboi arabo-israelian

Războiul civil s-a transformat în război deschis prin invadarea noului stat Israel, în mai 1948, de către armatele Ligii arabe (egiptene, iordaniene, irakiene, siriene şi libaneze), care, în ciuda superiorităţii numerice, au fost respinse şi invinse de armata israeliană, improvizată, dar bine motivată (1949).

Israelul şi-a lărgit graniţele prevăzute de planul ONU de împărţire înspre Galileea occidentală şi Negev, legând partea evreiască a Ieruslimului de restul teritoriului.

În urma acestui război a luat naştere şi problema refugiaţilor palestinieni (peste 500.000 de arabi au părăsit rapid Israelul), în timp ce a rămas deschis conflictul profund dintre cele două populaţii, cu o tensiune permanentă în privinţa frontierelor israeliene.

Războiul din 1956

În 1956, profitând de izolarea Egiptului (care lansase o cruciadă împotriva Israelului şi incheiase acordul cu ţările arabe care înconjurau Israelul) din cauza naţionalizării canalului de Suez, Israelul a dezlănţuit o ofensivă preventivă care, sub comanda lui M. Dayan, a dus la ocupararea temporară a Sinaiului şi a fâşiei Gaza. La acţiunea Israelului s-a adăugat intervenţia trupelor anglo-franceze din Port Fuad şi Port Said. Intervenţia ONU şi presiunile SUA şi URSS au determinat Israelul să se retragă (1957), în timp ce forţele ONU se plasau între egipteni şi israelieni.

Războiul de şase zile

În iunie 1967 o nouă tentativă de a întări solidaritatea dintre ţările arabe, făcută de Nasser şi urmată de cererea de retragere a forţelor de intervenţie ONU de la blocajul provocator al navelor israeliene din Golful Aqaba spre care se deschidea şi portul israelian Eilat, a creat motivul unui atac israelian ulterior. În ciuda amplitudinii coaliţiei arabe, armata statului evreiesc a obţinut, sub conducerea lui M. Dayan si Y. Rabin, succese rapide pe toate fronturile, obţinând în şase zile controlul Sinaiului (revenit apoi Egiptului în 1979), al „fâşiei” Gaza, Cisiordaniei şi a celorlalte înălţimi de pe Golan, înspre Siria.

Războiul de Yom-Kippur

Tensiunea permanentă, susţinută şi de superputerile SUA (care sprijinea Israelul) şi sovietică (tinzând să dobândească un rol mediteranean, înarmand unele ţări arabe), a produs în 6 octombrie 1973 un nou război, deschis de un atac egiptean de sărbătoarea ebraică a Kippurului, blocat după incertidunile iniţiale de rezistenţa israeliană eficientă, , angajată şi pe înălţimele Golanului de sirieni. Pe 22 octombrie ONU a impus încetarea focului şi a trimis căştile albastre pentru a controla o fâşie demilitarizată din Canalul de Suez. Acordul de pace cu Egiptul din 1979 a stabilit retragerea israelienilor din Sinai.

Pacea din 1993

După invazia israeliană a Libanului, în 1982, deschiderea unui front intern de luptă o dată cu Intidafa din 1987 şi rachetele lansate împotriva Israelului de către  S. Hussein în cursul războiului din Golf (1991), acordurile de pace semnate la Washington între Israel şi OEP în 1993 (urmate de cel cu Iordania în 1994 şi începerea tratativelor su Siria) au pus bazele unei concilieri privind diferitele controverse regionale.

Judecata lui Solomon

Regele Solomon a condus timp de mai mult de patruzeci de ani cel mai puternic regat in istoria Israelului. El a fost (secolul 10 i.e.n.) al treilea rege al Israelului, dupa tatal sau, regele David, si regele Saul. Era faimos pentru intelepciune si apreciat pentru a fi construit marele Templu al lui Dumnezeu, Beit Hamigdash, in Ierusalim si pentru a fi adus o perioada de pace si prosperitate fara precedent in regat.

Iata o intamplare care dovedeste intelepciunea lui Solomon.

Au venit, odata, la Regele Solomon doua femei care se certau si nimeni nu le putea face dreptate, caci nimeni nu putea afla adevarul. Iata ce se intamplase: erau doua tinere mame, care locuiau in aceeasi casa si care nascusera de curand fiecare cate un prunc. Regele Solomon a ascultat-o pe cea dintai:

Marite imparat, cer dreptate, caci pruncul acestei femei a murit azi-noapte, iar ea, vicleana, l-a luat din bratele mele pe al meu, in timp ce eu dormeam si acum, sustine ca este fiul ei si ca al meu ar fi murit. Nu e adevarat, pruncul acesta este al meu si vreau sa-mi dea copilul inapoi!

Solomon a ascultat-o si pe cea de-a doua femeie. Aceasta sustinea sus si tare ca ea este mama copilului adus cu ele si ca cealalta minte de fapt, doar ca sa-i ia copilul.

Regele asculta linistit si vazand cum galceava dintre cele doua femei nu contenea si-a dat seama cum o poate descoperi pe mincinoasa. S-a ridicat deodata cu hotarare si a strigat strajerilor:

– Aduceti-mi de indata sabia sa tai acest copil pe din doua si fiecare mama sa ia jumatate, caci altfel vad ca nu se pot impaca!

Una dintre femei a ramas muta de uimire, nestiind ce sa zica, dar cealalta a strigat sfasiata de durere si plangand:

– Nu, nu omorati pruncul! Lasati sa-l ia ea, mai bine sa-l ia ea decat sa moara copilul. Nu faceti asta, mai bine renunt eu la el, dar sa traiasca, decat sa moara…

In acea clipa regele Solomon a stiut ca aceasta e femeia care spunea adevarul. A privit-o cu bunatate si i-a zis:

– Fara nici o indoiala tu esti mama pruncului, caci dragostea ta este capabila de orice sacrificiu si numai o mama adevarata ar fi in stare de orice pentru a-i salva viata copilului. Ia-ti fiul si mergeti cu pace inapoi la casa voastra.

Vestea despre cum a stiut regele Solomon sa afle adevarul si sa imparta dreptatea s-a raspandit cu repeziciune in intreg regatul si toti oamenii multumeau lui Dumnezeu ca i-a binecuvantat cu un rege drept si bun.