La începutul anului 2024, ceea ce ne așteaptă pe scena mondială poate părea mai nesigur decât a fost în ultimii ani. Pentru a vă ajuta să înțelegeți mai bine, iată câteva teme-cheie de urmărit.
1.Războiul dintre Israel și Hamas amenință să se extindă pe termen lung
Noul an începe cu o continuare a ofensivei Israelului în Fâșia Gaza, ca răspuns la atacurile Hamas din 7 octombrie. Presiunea internațională se intensifică asupra Israelului pentru a limita durata și intensitatea războiului său, pe fondul protestelor mondiale față de faptul că locuitorii din Gaza sunt prinși în pericol de moarte, fără provizii esențiale sau acces la asistență medicală, în timp ce bolile se răspândesc în taberele umanitare aglomerate. În ciuda acestui fapt, Israelul și-a dublat eforturile și a declarat că războiul său împotriva Hamas va dura multe luni.
Riscul unui conflict mai amplu în Orientul Mijlociu se intensifică. La granița dintre Liban și Israel au loc tot mai multe schimburi de focuri între gruparea paramilitară islamistă Hezbollah, susținută de Iran, și Forțele de Apărare Israeliene (FDI). Atacurile facțiunilor susținute de Iran în Irak – cum ar fi atacul recent asupra ambasadei SUA din Bagdad – devin mai îndrăznețe și mai frecvente. Iar noi atacuri ale rebelilor Houthi din Yemen, susținuți de Iran, asupra rutelor de transport maritim global prin Marea Roșie și Canalul Suez ar putea face ca prețurile energiei să crească vertiginos. Există, de asemenea, riscul ca alte grupuri extremiste din regiune să fie impulsionate de oportunism și nemulțumiri.
Este de la sine înțeles că orice normalizare formală a legăturilor dintre Israel și Arabia Saudită, o înțelegere care părea foarte apropiată înainte de 7 octombrie, este acum exclusă din discuție.
Sprijinul timpuriu și neechivoc al Statelor Unite pentru atacurile israeliene asupra Gaza a afectat imaginea pe care o proiectează ca garant al drepturilor omului și al dreptului internațional – o lovitură de reputație din care Washingtonul este puțin probabil să își revină pe termen scurt.
2. Impasul în care conflictul dintre Rusia și Ucraina intră în al treilea an
În februarie, invazia lui Vladimir Putin în Ucraina va intra în al treilea an. Nici Rusia, nici Ucraina nu dau semne de victorie sau de dorință de a face un compromis în privința obiectivelor lor incompatibile. Ucraina luptă pentru supraviețuirea, integritatea teritorială și suveranitatea sa, în timp ce Rusia urmărește ceea ce numește „denazificarea” și demilitarizarea Ucrainei, precum și împiedicarea aspirației sale de a adera la NATO și la alte organisme occidentale. Încadrarea de către Rusia a invaziei sale neprovocate drept „denazificare” a fost respinsă de istorici și observatori politici.
Putin începe anul cu mai multă încredere decât a făcut-o în anul precedent. Contraofensiva ucraineană din 2023, mult așteptată, nu a reușit să redobândească forța pe care Kievul o avusese până la sfârșitul lui 2022. Arsenalul de război ale Rusiei este refăcut atât de Iran, cât și de Coreea de Nord. În plus, cea mai mare țară din lume ca suprafață are întotdeauna avantajul său numeric pe care să se bazeze în ceea ce privește trupele, spre deosebire de Ucraina, care va suferi tot mai mult din cauza unui deficit de efective anul viitor.
Europa este limitată în ceea ce privește muniția și echipamentele militare pe care le poate furniza Ucrainei, propriile sale stocuri fiind epuizate. Cele mai mari temeri ale președintelui ucrainean Volodymyr Zelensky cu privire la fisurile din unitatea occidentală s-au materializat, de asemenea,: Diviziunile politice din SUA și Europa obstrucționează acum furnizarea de ajutor militar și economic. Călătoria din decembrie a lui Zelensky la Washington s-a soldat cu 200 de milioane de dolari – în loc de 61 de miliarde de dolari, cât dorea – pentru noi muniții, din cauza opoziției republicanilor din Congres. Câteva zile mai târziu, Ungaria a blocat un pachet de ajutor al Uniunii Europene de 50 de miliarde de euro pentru Ucraina.
Această situație va continua probabil să blocheze eforturile militare ale Ucrainei și anul viitor, deoarece atât SUA, cât și UE vor acorda prioritate problemelor interne înaintea campaniilor lor electorale. Ucraina s-ar putea concentra atunci pe o abordare defensivă, pe pregătirea de noi recrutări și pe producția de apărare. Crimeea, anexată ilegal de Rusia în 2014, va continua să fie premiul strategic pe care Ucraina încearcă să îl atingă și să conteste dominația Rusiei la Marea Neagră.
Deși Ucraina se află acum în mod oficial pe calea aderării la UE , este probabil că susținerea retorică și instituțională din partea aliaților va continua să contrasteze, uneori, cu sprijinul lor militar și financiar real.
În mod firesc, viitorul acestui conflict depinde în mare parte de cine se află la conducerea celei mai mari surse de ajutor financiar și militar al Ucrainei – Statele Unite. Moscova este în favoarea unei reveniri a candidatului republican Donald Trump în această toamnă.
3. Alegeri, certitudini și incertitudini
Alegerile sunt întotdeauna importante, dar niciodată mai mult decât atunci când atât de mulți actori cheie se află pe buletinele de vot într-un moment de instabilitate globală. În 2024, 2 miliarde de oameni se vor prezenta la urne, într-un an electoral de excepție.
Alegerile din Statele Unite din 5 noiembrie ar putea să îl vadă pe Trump revenind la Casa Albă. Trump are un avans covârșitor față de rivalii săi republicani pentru nominalizarea partidului lor, dar hotărârea Curții Supreme din Colorado, care a decis că nu poate candida în acest stat din cauza procesului privind insurecția din 2021, urmată de o decizie similară în Maine, ar putea prefigura obstacolele cu care se va confrunta. Nu există niciun precedent pentru un candidat care să se prezinte sub acuzație. Este puțin probabil ca impactul mobilizator pe care afirmațiile lui Trump privind o „vânătoare de vrăjitoare” juridică l-a avut asupra susținătorilor săi să se transpună în electoratul mai larg. Cu toate acestea, președintele Joe Biden nu îi motivează pe democrați – sondajele de opinie sugerează că majoritatea alegătorilor consideră că octogenarul este prea bătrân pentru a fi reales, iar gradul său de popularitate este scăzut. Ca întotdeauna, locurile de urmărit sunt statele oscilante.
India va organiza cele mai mari alegeri democratice din lume pe parcursul lunilor aprilie și mai. Premierul în exercițiu Narendra Modi, alături de partidul său naționalist hindus, este de așteptat să obțină un al treilea mandat cu o politică populară, dar care provoacă diviziuni religioase. În ciuda problemelor legate de inflație și de puterea de cumpărare, Modi se bucură de un sprijin larg în rândul majorității hinduse din India, bazat pe patriotism și pe o politică externă prudentă. Criticii afirmă că valorile fondatoare ale Indiei, cândva seculare și democratice, sunt în curs de dispariție și că minoritățile nu se simt în siguranță.
Rusia merge la urne pe 17 martie. Cu liderul proeminent al opoziției, Alexey Navalny, încarcerat într-o colonie penitenciară siberiană îndepărtată și cu o suprimare completă a mass-mediei independente, nu vor fi surprize aici. Cu toate acestea, nivelul de participare la vot va fi revelator. Dacă alegerile din Rusia oferă indicații limitate privind popularitatea guvernului, o prezență scăzută la vot ar putea spori presiunea asupra Kremlinului și a invaziei sale în Ucraina, care stagnează. Alte autocrații, precum Belarus și Iran, organizează, de asemenea, alegeri.
Va exista un punct fierbinte al alegerilor în momentul în care, în mai puțin de două săptămâni, Taiwanul va vota, stabilind tonul cu China pentru următorii patru ani. Dacă învingătorul va fi Lai Ching-te din partea Partidului Democrat Progresist, care anterior a fost un susținător dur al independenței Taiwanului, se așteaptă ca relațiile cu Beijingul să se deterioreze sau să rămână înghețate. Candidații concurenți ai Kuomintang (KMT) și ai Partidului Popular din Taiwan promit să creeze mai puține fricțiuni cu China, deși toate cele trei partide se opun principiului „o țară, două sisteme” adoptat de Beijing.
Pe de altă parte, pentru prima dată de la venirea sa la putere în urmă cu trei decenii, Congresul Național African (ANC) din Africa de Sud se confruntă cu un risc real de a-și pierde majoritatea parlamentară la alegerile din 2024. Șomajul, o economie instabilă și criminalitatea au frânt dominația ANC. Liderul partidului și președintele Cyril Ramaphosa, care a preluat funcția în 2018 după ce predecesorul său Jacob Zuma, afectat de scandaluri, a fost îndepărtat din funcție, s-a confruntat ulterior el însuși cu întrebări privind presupuse fapte de corupție, pe care le-a negat.
4. Dispute teritoriale
După cum arată războaiele din Europa de Est și din Orientul Mijlociu, ne aflăm într-un punct de răscruce în geopolitică. Înclinația spre autoritarism și fisurarea de mult timp preconizată a hegemoniei occidentale au ajuns, în cele din urmă, o realitate. A avut loc o îndepărtare clară de unipolaritatea americană, iar China și Rusia au profitat de această schimbare. Axele geopolitice ale puterii se realiniază în mod deschis, cu SUA și UE pe de o parte și o axă anti-americană formată din China, Iran, Rusia și Coreea de Nord pe de altă parte. Acest lucru duce la acțiuni mai îndrăznețe, mai puțin previzibile și la un mediu global mai periculos și mai nesigur.
Disputele teritoriale și revanșismul sunt în creștere. Preluarea fulgerătoare de către Azerbaidjan a regiunii îndelung disputate Nagorno-Karabah este doar un exemplu.
India și China continuă să se lupte și să militarizeze cea mai lungă frontieră disputată din lume, care le separă.
Puterile mai mici pot profita de dezangajarea occidentală și de faptul că marile puteri în ascensiune vor închide ochii la ambițiile lor expansioniste.
În tot acest timp, utilizarea sporită a dreptului de veto în cadrul Consiliului de Securitate al ONU este paralizantă și inspiră puțină încredere în capacitatea instituțiilor supranaționale de a reacționa eficient în contextul unei lumi care se confruntă cu cel mai mare conflict de la cel de-al doilea război mondial încoace.
5. Inteligența Artificială ajunge la maturitate
În 2024 se anunță o situație tensionată între creșterea exponențială a inteligenței artificiale (AI) și încercările de a o reglementa, din partea unor instituții guvernamentale care, în mod evident, sunt lipsite de cunoștințe tehnice.
Inteligența artificială creativă – care produce date noi, cum ar fi texte, imagini sau desene, învățând din datele existente – datează din anii 1950. Dar abia acum asistăm cu adevărat la o schimbare de paradigmă, deoarece tehnologia inteligenței artificiale este disponibilă pe scară largă și are un impact asupra tuturor aspectelor vieții noastre.
Ce înseamnă asta în practică? Progrese uriașe în generarea de imagini, design, traducere și robotizare. Ascensiunea asistenților de inteligență artificială și personalizarea interacțiunilor tehnologice. În loc ca modelele de text, modelele de generare de imagini și modelele de vorbire să fie separate, acestea vor fi combinate pentru o interfață mai cuprinzătoare.
După cum știm, progresul rapid al inteligenței artificiale aduce și noi provocări etice. Pe măsură ce sistemele de inteligență artificială devin tot mai avansate, întrebările legate de confidențialitate, imparțialitate și responsabilitate devin din ce în ce mai pertinente. Cum ne asigurăm că sistemele de inteligență artificială respectă drepturile și libertățile omului? Cum monitorizăm și prevenim interferența inteligenței artificiale în procesele democratice? Cum atenuăm riscul de distorsiune în procesul decizional al inteligenței artificiale? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările cu care trebuie să se confrunte factorii de decizie politică, cercetătorii și societatea în general.
https://edition.cnn.com/2024/01/01/world/2024-predictions-trump-israel-ukraine-intl/index.html
ISTORII REGĂSITE 