Instaurarea comunismului în România

comunismElaborați, în aproximativ două pagini, un eseu despre instaurarea comunismului în România, având în vedere:

– precizarea unui factor extern și a unui factor intern ce au favorizat instaurarea comunismului

– menționarea etapelor preluării puterii de către comuniști

– menționarea a două practici folosite de comuniști pe scena politică

– prezentarea unui fapt istoric ce a contribuit la revenirea la democrație în România

– formularea unui punct de vedere asupra consecințelor instalării regimurilor totalitare în Europa de Est și susținerea acestuia printr-un argument istoric

Instaurarea comunismului în România

Perioada de după al Doilea Război Mondial a fost perioada instaurării comunismului în întreaga Europă de Est, deci și în spațiul românesc.

Instaurarea regimului comunist în România debutează după lovitura de stat de la 23 august 1944, prin staționarea trupelor sovietice pe teritoriul țării. Acestea au fost instrumentul cu ajutorul căruia rușii și-au asigurat implementarea totalitarismului de tip stalinist în țara noastră. Un aport semnificativ în impunerea comunismului în România de către URSS l-a avut și înțelegerea de la Yalta, din 1945, care a lăsat drum liber manevrelor sovieticilor în România.

Comunismul s-a impus în România treptat. Primul pas în acest sens a fost făcut la 6 martie 1945 prin numirea primului guvern procomunist, prezidat de Petru Groza, un trimis al sovieticilor. Din acest guvern nu făcea parte, însă, niciun reprezentant al partidelor tradiționale democratice, PNL și PNȚ, lucru care a stârnit nemulțumirea regelui Mihai.

Următorul pas pentru acapararea puterii politice de către comuniști a fost falsificarea alegerilor din noiembrie 1946, când comuniștii și aliații lor din Blocul Partidelor Democratice au manevrat rezultatul alegerilor în favoarea lor, deși PNL și PNȚ erau adevăratele câștigătoare ale scrutinului. Această mare fraudă electorală, realizată cu concursul URSS, a certificat faptul că democrația nu mai era o opțiune în România, iar comuniștii erau adevărații stăpâni ai țării.

De la falsificarea alegerilor și până la înlăturarea tuturor adversarilor politici nu a mai fost decât un pas, care s-a finalizat la 30 decembrie 1947, când regele Mihai a fost silit să abdice, monarhia constituțională a fost abolită, iar România a devenit republică populară.

Procesul de stalinizare a presupus apariția partidului unic, și anume Partidul Muncitoresc Român, creat în februarie 1948. Conducătorul PMR era Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel care a și condus România în perioada 1948-1965. Dej a fost cel care a instaurat regimul comunist de tip stalinist în România, consolidat prin adoptarea celor două constituții comuniste din 1948 și 1952. Prin aceste constituții, PMR devenea forța conducătoare unică, acesta hotărând folosirea mijloacelor și metodelor sovietice în organizarea și conducerea țării. Astfel, începând cu 1948, se trece la naționalizarea băncilor, fabricilor, impunerea cenzurii, a controlului asupra culturii și asupra Bisericii, iar între 1949-1962 are loc colectivizarea în agricultură.

Conducătorul României, începând cu 1965, a fost Nicolae Ceaușescu (1965-1989). Dacă într-o primă etapă a guvernării sale, România a cunoscut o perioadă de liberalizare, după 1974 are loc înrăutățirea situației economice și sociale. În decembrie 1989 existau deja semne că românii nu mai suportau lipsa alimentelor, a medicamentelor, încălcarea drepturilor și libertăților omului, în condițiile în care apropiații lui Ceaușescu trăiau în belșug.

Prăbușirea comunismului în România a avut loc în anul 1989. Revolta românilor a început pe 16 decembrie, la Timișoara, și s-a extins apoi în toată țara. În zilele de 21-22 decembrie 1989, revoluția a izbucnit și la București, soldându-se cu înlăturarea clanului Ceaușescu de la conducerea țării. Soții Ceaușescu au fost, ulterior, judecați și executați la Târgoviște, pe 25 decembrie 1989. În urma acestor evenimente, România a revenit la democrație, iar organele de conducere create au fost Consiliul Frontului Salvării Naționale, înființat în seara zilei de 22 decembrie 1989, precum și guvernul democratic, instaurat, oficial, după primele alegeri libere din 20 mai 1990.

România a cunoscut, din păcate, consecințele instalării regimurilor totalitare în Europa de Est, după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial. Regimul comunist a provocat schimbări negative în societatea românească, a însemnat o gravă încălcare a drepturilor și libertăților cetățenești. De exemplu, în România anilor 1948-1964, în închisorile comuniste au murit o serie de personalități ale politicii și culturii interbelice, printre care se numără Gheorghe I. Brătianu, Ion Mihalache, Iuliu Maniu etc. Astfel, regimul totalitar considera că epurarea politică este un instrument de control al societății, menit să-i asigure întreaga autoritate.

Înlăturarea regimului comunist, prin revoluția decembristă, a făcut ca România să redevină un stat democratic, ce a urmărit în perioada imediat următoare: integrarea sa în structuri internaționale precum NATO, dar și în familia statelor europene – Uniunea Europeană.


sursa: Ramona Popovici, Camil-Gabriel Ionescu, Istorie: Bacalaureat: teste, București, Booklet, 2015

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: