Arhive etichetă: istorii regasite

„Istorii regăsite” împlineşte 7 ani!

la-multi-ani-istorii-regasiteAstăzi, 24 februarie 2017, istoriiregasite.wordpress.com împlineşte 7 ani de la apariţia sa în blogosfera românească!

Având peste 4.400 de articole și 5.000 de vizitatori zilnici, blogul își îndeplinește scopul, acela de a facilita accesul spre informația istorică.

Mulțumesc cititorilor pentru interesul constant pe care îl manifestă față de „Istorii regăsite”.

„Istorii regăsite” împlineşte 6 ani!

horia opreaAstăzi, 24 februarie 2016, istoriiregasite.wordpress.com împlineşte 6 ani de la apariţia sa în blogosfera românească! Având peste 4.200 de articole și 5.000 de vizitatori pe zi, blogul își îndeplinește scopul, acela de a facilita accesul spre informația istorică. Mulțumesc cititorilor pentru interesul constant pe care îl manifestă față de „Istorii regăsite”.

Mesaj pentru Historia

???????????????????

Mă bucur că Historia.ro apreciază https://istoriiregasite.wordpress.com. Sutele de articole preluate de publicaţia d-voastră de pe blogul meu o dovedesc din plin. Surprinzător, până acum n-am primit niciun semn de mulţumire pentru această „colaborare”.  Mereu avem câte ceva de învăţat în munca noastră şi este bine să ştim să o facem. Oricum, constat că blogul meu se doveşte o sursa de informaţii utilă pentru toţi cei care, preocupaţi de istorie, n-au timp să citească o carte.

Istorii regăsite împlineşte 3 ani!

istorii regasite

EVENIMENT  IMPORTANT!

Astăzi, 24 februarie 2013, istoriiregasite.wordpress.com împlineşte 3 ani de la apariţia sa în blogosfera românească! La cât mai multe articole citite! 🙂

Marea Ciumă şi spaima din sufletele oamenilor

„Însă pe lângă faptul că oamenii se ocoleau, că n-ai fi aflat vecin să aibă grijă de celălalt, că înseşi rubedeniile se cercetau rareori sau deloc, izbeliştea vârâse atâta spaimă în sufletele oamenilor încât se părăseau frate pe frate, unchi pe nepot, soră pe frate şi adeseori nevasta îşi părăsea bărbatul, dar ceea ce-i mai groaznic, ba chiar de necrezut, părinţii înşişi se fereau să mai poarte de grijă copiilor şi să-i slujească în neputinţă, de parcă n-ar fi fost ai lor…

Şi foarte mulţi îşi dădeau duhul şi zi şi noapte chiar pe stradă, iar alţii, chiar dacă apucau să moară în casele lor proprii, numai cu duhoarea leşurilor ajungeau să dea de ştire vecinilor că-s morţi…”

sursa: Boccaccio, Decameronul

Eveniment! Mare eveniment!

17 iunie 2011 reprezintă o zi importantă pentru mine. Este ziua în care a apărut a treia mea carte: Personalităţi. Istorii regăsite!

INTRODUCERE

 Am fost fascinat dintotdeauna de marile figuri ale istoriei. Îmi amintesc şi acum cu plăcere momentul în care, copil fiind, am descoperit în casa bunicilor o carte. Părea o carte ca oricare alta, avea chiar câteva pagini rupte, dar imaginea lui Napoleon, trecând Alpii pe un cal alb, mi-a atras atenţia. De-abia ştiam să citesc, dar am luat cartea în mână şi nu am mai lăsat-o până nu am aflat cine era personajul ce mă captivase. Curiozitatea mea nu s-a oprit aici. Simţeam că trebuie să aflu mai multe. O lume pe care nu o bănuisem tocmai mi se deschidea, iar eu eram grăbit să o descopăr. Am continuat să caut şi să citesc mai ales acele cărţi care prezentau viaţa personalităţilor care făcuseră istorie, adevăraţi eroi pentru mine.

 A fost începutul unei pasiuni ce mi-a influenţat profund viaţa.  Mai târziu am devenit profesor de istorie şi am încercat să le insuflu elevilor mei dorinţa de a porni în căutarea trecutului cu multă îndrăzneală, promiţându-le că vor afla multe lucruri captivante şi atractive.

 M-am lovit însă de două obstacole. Primul dintre ele este lipsa apetenţei pentru lectură. Trist este că numărul celor care nu simt nevoia de a citi, de a răsfoi măcar o carte este din ce în ce mai mare.  Orice carte aşezată într-un raft de bibliotecă nu este decât un obiect atâta vreme cât nimeni nu o deschide. Fiecare volum prinde viaţă abia atunci când este luat în mână şi citit, dar soarta actuală a cărţilor nu este aceea de a fi vii, ci mai degrabă de a rămâne în stadiul de obiecte. Câţi dintre cei care au trecut prin băncile şcolii ar putea spune, precum Iorga, …”o, sfintele mele cărţi…pe care soarta prielnică mi le-a scos înainte, cât vă datorez că sunt om adevărat“? Puţini, foarte puţini!

 Al doilea obstacol era reprezentat chiar de unele cărţi de istorie, mai ales manualele şcolare. Cititorii, atâţia câţi sunt, par dezamăgiţi şi nemulţumiţi. Ei se plâng că nu se vede în asemenea istorii palpitând sufletul oamenilor, bucuriile, suferinţele şi nădejdile lor.

 Ştiam însă că un bun povestitor poate încânta şi poate chiar deschide apetitul pentru lectură. Ştiam şi faptul că un bun profesor trebuie să convingă şi să atragă elevul în zona de interes educaţional, să facă, aşadar, istoria interesantă şi atractivă. M-am hotărât deci să cuprind în paginile unei cărţi o mare parte din ceea ce descoperisem la rândul meu studiindu-i pe acei istorici care, cu talent şi dăruire, făceau posibilă o altfel de istorie.

 Cu respectul indiscutabil faţă de munca autorilor consultaţi, cărora le recunosc prioritatea, pe care îi asigur pe această cale de întreaga gratitudine şi recunoştinţă pentru originalitatea muncii lor, ofer cititorilor o carte care este de fapt o încercare de a împăca exigenţele istoriei cu cele ale cititorilor.

 Multe cărţi păcătuiesc prin menirea evidentă de a ridica statui, de a crea eroi intangibili. Dar latura personală a fiinţei umane, viaţa ei privată, intimă, a constituit mereu unul din agenţii principali ai dinamicii istoriei. Este un element care nu poate fi neglijat, fără a eluda realitatea. În spatele aparenţelor se ascunde mereu ceva necunoscut, dar care merită descoperit.

 Paginile acestei cărţi  dezvăluie personalitatea marilor nume ale istoriei în detalii savuroase. Veţi descoperi latura umană a unor figuri istorice, le veţi cunoaşte pasiunile, slăbiciunile, ambiţiile şi moralitatea uneori îndoielnică. Copilării violente şi nefericite, portrete neconvenţionale, poveşti de iubire şi conflicte puternice, toate se regăsesc aici.

 Cartea poate fi şi un răspuns la ”istoriile” tot mai dezumanizate, structuralizate ori problematizate, în care este pus în umbră tocmai personajul cel mai important: omul. OMUL este în centrul acestei cărţi. Acel om care, prin trăsături morale sau intelectuale, a exercitat o influenţă puternică asupra evenimentelor istorice, dar care, uneori, poate să ofere un contrast izbitor între imaginea publică şi cea privată, aducându-ne aminte că este o fiinţă ca oricare alta, imperfectă, cu bucurii şi tristeţi cotidiene, împliniri şi dezamăgiri.

Omul excepţional, în diferitele lui ipostaze, pragmatic sau sentimental, victorios uneori, dar cunoscând şi suferinţa şi eşecul, este, sper, prin intermediul acestei cărţi, mai aproape de înţelegerea noastră.

 Autorul