Yedikule… Temniţa celor şapte turnuri… Fortăreaţa transformată în închisoare de stat.
Bastilia, Turnul Londrei, Închisoarea Plumburilor din Veneţia, Spielberg, sinistra puşcărie a Imperiului Austriac, fortăreaţa Piotr şi Pavel sunt lăcaşuri de odihnă în comparaţie cu Yedikule.
Posted by Horia on ianuarie 27, 2012
http://istoriiregasite.wordpress.com/2012/01/27/yedikule-temnita-groazei/
Preşedintelui Nicolae Ceauşescu,
În momentul în care însăşi ideea de socialism, pentru care noi am luptat, este discreditată de politica dumneavoastră şi când ţara noastră este izolată în Europa, noi ne-am hotarât să luăm poziţie. Ne dăm perfect seama că facând aceasta ne riscăm libertatea şi poate chiar vieţile noastre. Dar simţim că e datoria noastră să apelăm la Dvs. pentru a schimba cursul actual înainte de a fi prea târziu.
Posted by Horia on ianuarie 27, 2012
http://istoriiregasite.wordpress.com/2012/01/27/%e2%80%9escrisoarea-celor-6-adresata-lui-nicolae-ceausescu-martie-1989/
Deşteptarea României
Voi ce staţi în adormire, voi ce staţi în nemişcare,
N-auziţi prin somnul vostru acel glas triumfător,
Ce se-nalţă pân’ la ceruri din a lumii deşteptare,
Ca o lungă salutare
Către-un falnic viitor?
Posted by Horia on ianuarie 26, 2012
http://istoriiregasite.wordpress.com/2012/01/26/desteptarea-romaniei/
Jilava, 1 iunie 1946, ultimele clipe şi cuvinte ale mareşalului Antonescu
Conducător al statului român, în perioada 6 septembrie 1940 – 23 august 1944, arestat din ordinul regelui Mihai I, preluat de sovietici, la 31 august acelaşi an, dus ]n U.R.S.S., readus în ţară, în aprilie 1946, judecat de aşa-numitul Tribunal al Poporului şi condamnat, la 17 mai 1945, de şase ori la pedeapsa cu moartea, de două ori la temniţă grea pe viaţă, de trei ori la temniţă grea timp de 20 de ani, o dată la detenţie riguroasă timp de 20 de ani şi de 14 ori la degradare civică pe timp de 10 ani – ca şi când una dintre ele, inclusiv pedeapsa capitală, nu ar fi fost de ajuns! -, mareşalul Ion Antonescu, cel care a decis, la 22 iunie 1941, angajarea României în război de partea Germaniei pentru a reintegra în trupul ţării Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, ocupate de sovietici cu un an înainte, a fost executat la 1 iunie 1946, cu o zi înainte de a împlini vîrsta de 64 de ani.
Posted by Horia on ianuarie 26, 2012
http://istoriiregasite.wordpress.com/2012/01/26/domnule-nu-m-ati-omorat/
Anul 2012 este anul alegerilor locale şi parlamentare, prilej pentru a ne reaminti de personajele lui Caragiale, eroi ai unei lumi guvernată de patimi mărunte, înveşmântate în lozinci demagogice care maimuţăresc idealurile democratice. Ca şi pe vremea lui Caragiale, şi astăzi viaţa politică românească nu pare decât o mascaradă, iar alegerile o farsă. Tipurile umane zugrăvite de marele dramaturg sunt evident valabile şi astăzi. Iată câteva dintre ele:
Posted by Horia on ianuarie 25, 2012
http://istoriiregasite.wordpress.com/2012/01/25/viata-politica-romaneasca-o-mascarada/
De numele lui Charles Darwin se leagă una din cele mai mari crize de conştiinţă ale secolului al XIX-lea. Făcând observaţii asupra evoluţiei faunei, el a formulat în lucrarea Originea speciilor ipoteza că acestea nu au fost create toate o dată, ele fiind rezultatul unui proces evolutiv bazat pe două principii fundamentale: lupta pentru existenţă şi selecţia naturală.
Posted by Horia on ianuarie 25, 2012
http://istoriiregasite.wordpress.com/2012/01/25/charles-darwin-savantul-cel-mai-contestat-si-mai-caricaturizat/
Regele Carol I n-avea deloc însuşiri artistice. Pentru muzică avea o adevărată fobie, mărturisea că nu-i place decât muzica militară, dar desigur că şi aici vorbea în el mai mult ostaşul înamorat de tot ceea ce reaminteşte armata, decât artistul capabil să preţuiască o forma de muzică mai mult decât alta.
Posted by Horia on ianuarie 25, 2012
http://istoriiregasite.wordpress.com/2012/01/25/defectele-regelui-carol-i/
Într-o ţară care n-avea noţiunea timpului, Regele Carol aducea simţul exactităţii matematice. Pentru nimic în lume nu ar fi intrat la deschiderea Parlamentului în sala de şedinţă la 12 şi un minut. Când suna 12, el şi intra pe poartă.
Posted by Horia on ianuarie 25, 2012
http://istoriiregasite.wordpress.com/2012/01/25/calitatile-regelui-carol-i/
Alexandru Ioan Cuza era “un bărbat de statură mijlocie, însă arătos, cu o înfăţişare plăcută şi ademenitoare. Manierele lui erau distinse, ceea ce nu puţin îi ajuta în izbânzile sale diplomatice”. Când îl atingeai, niciodată nu-ţi rămânea dator cu răspunsul. El era foarte sincer, şi prieten adevărat; dar şi către cine nu-i plăcea, se arăta îndată, căci el nu ştia să se prefacă. El nu iubea pompa şi arătările exterioare şi făcea foarte puţin caz de ovaţii şi de sărbătoriri, pe care, cele mai de multe ori, le ştia că sunt de comandă.
Posted by Horia on ianuarie 24, 2012
http://istoriiregasite.wordpress.com/2012/01/24/calitatile-lui-alexandru-ioan-cuza/
A. D. Xenopol, în lucrarea Istoria românilor din Dacia Traiană, vol. XIII, Domnia lui Cuza Vodă (1859-1866), scrie despre defectele lui Alexandru Ioan Cuza:
Posted by Horia on ianuarie 24, 2012
http://istoriiregasite.wordpress.com/2012/01/24/defectele-lui-alexandru-ioan-cuza/
Alexandru Ioan Cuza era descendentul unei familii de dregători, care ocupaseră funcţii importante în administraţia moldoveană. S-a născut în 1820 în familia ispravnicului Ioan din Huşi şi, asemenea multor alţi tineri ai epocii, după ce a studiat puţin la un pension francez din Iaşi, s-a îndreptat spre Paris. Întors acasă, a jucat un rol important în mişcarea revoluţionară de la 1848. A fost arestat şi dus laViena, de unde, cu ajutor britanic, a fost eliberat. Când a fost ales domnitor, ocupa funcţia de ministru de Război al Moldovei, reprezentând Galaţiul în divanul de la Iaşi.
Posted by Horia on ianuarie 23, 2012
http://istoriiregasite.wordpress.com/2012/01/23/alexandru-ioan-cuza-si-doamnele-sale/
Sfârşitul războiului Crimeii (1853 -1856), ce implicase, pe de o parte, Imperiul Rus, iar, pe de alta, Imperiul Otoman, aliat cu al Doilea Imperiu Francez, regatul Marii Britanii şi cel al Sardiniei, a oferit un context internaţional favorabil punerii în practică a unuia dintre cele mai vechi proiecte româneşti: unirea, rămasă în istorie ca “unirea mică”.
Posted by Horia on ianuarie 23, 2012
http://istoriiregasite.wordpress.com/2012/01/23/unirea-principatelor/
Între țăranii fruntași care au luat parte, împreună cu boierii, cu episcopii și cu mitropolitul țării la Divanul ad-hoc din Moldova, în 1857, era și moș Ion Roată, om cinstit și cuviincios, cum sunt mai toți țăranii români de pretutindeni. Numai atâta, că moș Ion Roată, după câte văzuse și după câte pățise el în viața sa, nu prea punea temei pe vorbele boierești și avea gâdilici la limbă, adică spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, când îl scormolea ceva la inimă. Așa e țăranul: nu prea știe multe. Și moș Ion Roată, fiind țăran, cum v-am spus, deși se-nvrednicise a fi acum printre boieri, nu avea ascunzători în sufletul său.
Posted by Horia on ianuarie 22, 2012
http://istoriiregasite.wordpress.com/2012/01/22/mos-ion-roata-si-cuza-voda/
 | necunoscuta on Deşteptarea României |
| necunoscuta on Deşteptarea României |
 | Orasanu Mihaela Roxa… on Arta de a cunoaşte oameni… |
 | Tudor on geto-daci |
 | Marius Silvesan on „Scrisoarea celor 6“ adresată … |
