Istoria Academiei Române (II)
De-a lungul existenţei, pe măsura diversificării preocupărilor ei, instituţia a căutat să-şi definească adecvat rolul şi locul în societatea românească. Odată cu dezvoltarea spectaculoasă a ştiinţelor exacte, mai cu seamă după înfăptuirea României Mari, forul academic s-a pregătit să treacă de la o componenţă dominată de filologi, scriitori şi istorici la una în care să-şi găsească locul şi o serie de eminenţi reprezentanţi ai ştiinţelor.
Istoria Academiei Române (I)
Inaugurarea Societatii Academice la 1 august 1867
Academia Română – cel mai înalt for de cultură şi de ştiinţă al ţării, care funcţionează neîntrerupt din 1866 până în prezent. Încercări de a înfiinţa în Ţările Române „academii” sub forma unor societăţi care să grupeze învăţaţi în litere şi ştiinţe sau ca înalte instituţii de învăţământ superior au existat încă din secolul al XVI-lea. Despot Vodă (1561-1563), în Moldova, a plănuit cel dintâi să creeze cu ajutorul unor învăţaţi aduşi din Grecia, Germania şi Franţa, un colegiu înalt de rang academic la Cotnari (Schola latina), precum şi o „academie” la Suceava, proiecte nefinalizate însă. Ideea înfiinţării unei „academii” a avut-o şi un domnitor al Ţării Româneşti, Petru Cercel (1583-1585), care, la reşedinţa sa de la Târgovişte, a reuşit să reunească oameni de cultură italieni, francezi şi greci. Încercări similare s-au înregistrat şi în anii următori, concretizate în organizarea Academiei Vasiliene de la Iaşi (1640), a academiilor domneşti de la Bucureşti (1688) şi Iaşi (1707), a Academiei Mihăilene din Iaşi (1835).
Viaţa secretă a lui George Washington
Asta da primire călduroasă – când generalul George Washington a vizitat orasul New York la finele Războiului de Independenţă, un ziar local aclama: “Iată că vine! Curajosul Washington! Nu există cuvinte care să exprime tot ce a făcut el!”
Anul 1918 în istoria românilor
Realizarea României Mari prin unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu Vechiul Regat a fost rezultatul acţiunii românilor în condiţiile favorabile create de sfârşitul Primului Război Mondial, când Imperiul Ţarist şi cel Austro-Ungar dispăreau de pe harta Europei.
Aristofan – viaţa şi opera
Aristofan (cca 450 – cca 388 î.Hr.) – cel mai important reprezentant al comediei antice greceşti şi cel ale cărui opere au fost în cea mai mare parte păstrate. Rămâne singurul exponent cunoscut al Comediei vechi, perioadă a dramaturgiei comice în care corul, mima şi burlescul încă mai jucau un rol considerabil şi care este caracterizată printr-o fantezie îndrăzneaţă, invective pline de cruzime, satiră groasă, umor licenţios, lipsit de reţineri şi libertate pronunţată a criticii cu caracter politic.
A curăţa grajdurile lui Augias
Augias – în mitologia greacă, rege al Elidei ale cărui grajduri, neîngrijite timp de 30 de ani, au fost curăţate, în urma unei înţelegeri, de Hercule, într-o singură zi, prin abaterea apelor râului Alfeus asupra lor.
Marlene Dietrich – Mamă isterică şi brutală (III)
Marlene schimbă şi data naşterii nepoţilor ei, ocupând locul tatălui în faţa sălii de naşteri („Juca la perfecţie rolul soţului“, scrie Maria); cucerea coperta revistei Life, care titrează în 1948: „Cea mai strălucită bunică“; lua asupra ei durerea unui nepoţel născut cu handicap (anunţă în ziare: „Pe mine m-a lovit soarta“). Nu-l va iubi câtuşi de puţin pe acest băieţel, ea care voia copii perfecţi, şi nu-i va îndrăgi nici pe ceilalţi doi, mai mari, în special pe Peter, pedepsit toată viaţa fiindcă a spus, când avea 2 ani: „De-acuma eşti bătrână.“ Ea, care a hotărât că nu va îmbătrâni niciodată!
Marlene Dietrich – Mamă isterică şi brutală (II)
Îngerul albastru e mai mult decât un film, e o carte de vizită. Dietrich a devenit simbol sexual internaţional cântând „Sunt făcută pentru iubit din cap până-n picioare“. Îşi consideră libertatea sexuală ca pe-un corolar strâns legat de carieră, ceea ce soţul ei acceptă, cu atât mai uşor, cu cât are deja o parteneră fidelă.
Marlene Dietrich – Mamă isterică şi brutală (I)
Cine era Marlene Dietrich? Asta e întrebarea pe care i-ar fi plăcut să vadă că ne-o adresăm, o enigmă pe care s-a străduit s-o construiască de-a lungul întregii vieţi, controlându-şi sever propria imagine, măsurându-i impactul în sufletul celor apropiaţi, inclusiv al fiicei sale, Maria. Îngerul albastru îşi mai pierde din pene, de-a lungul celor opt sute cincizeci de pagini ale biografiei pe care Maria Riva i le consacră dupã moartea ei, dar misterul rãmîne. De parcă fiica Marlenei nu se mai putea desprinde de ascendentul legendei Dietrich. „Mama mea, această autoritate a vieţii mele“, a meditat ea deasupra sicriului defunctei. Iluzionistă şi actriţă chiar în relaţiile omeneşti, Marlene a interpretat rolul de mamă; fata ei era să moară din cauza asta.
Despre nebunia lui Van Gogh
Doctorul Gachet era de părere că Van Gogh a suferit probabil de o intoxicaţie pricinuită de terebentină şi de soarele din Sud, prea puternic pentru un nordic. Diagnosticul acesta se deosebeşte simţitor de cel pus de internul Rey, şi, după acesta, de doctorul Peyron, care socoteau boala lui Vincent un fel de epilepsie. De atunci încoace, mulţi doctori s-au ocupat de cazul lui Van Gogh. Unii au vorbit de “meningoencefalită difuză”, alţii de schizofrenie (a fost şi părerea lui Karl Jaspers), unii de “degenerare mentală şi psihopatie constituţională”, alţii, în sfârşit, s-au alăturat iar tezei epilepsiei. Psihiatri şi psihanalişti au propus de asemenea diverse explicaţii.
Politica reformatoare a domnitorului Alexandru Ioan Cuza
Dubla alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, la 5 ianuarie 1859 în Moldova şi la 24 ianuarie 1859 în Ţara Românească, atesta uniunea personală care trebuia recunoscută de Marile Puteri. În condiţiile existenţei a două guverne şi a două adunări legiuitoare, obiectivele principale ale domnitorului erau: recunoaşterea dublei alegeri, realizarea unirii politice şi administrative depline şi recunoaşterea ei, crearea unui plan de reforme care să modernizeze societatea românească.
Bacalaureat 2012 – subiectele la istorie, sesiunea olimpicilor
Examenul de bacalaureat 2012
Proba E. c)
Proba scrisă la Istorie
· Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.
· Timpul de lucru efectiv este de 3 ore.
SUBIECTUL I (30 de puncte)
Citiţi cu atenţie sursele de mai jos:
A. „Basarab era încă vasalul regelui maghiar Carol-Robert, care-l numeşte <voievodul nostru>, dar nici creşterea puterii sale, nici politica externă activă pe care o ducea pe cont propriu în sud şi în răsărit nu puteau fi pe placul Ungariei. De aceea, în 1330 [...] luând drept pretext ocuparea de către Basarab a unor teritorii socotite ca aparţinând coroanei, Carol-Robert porneşte o expediţie împotriva acelui pe care-l numeşte în mai multe rânduri <răzvrătit>, <nesupus>, <necredincios>. După reocuparea Severinului şi respingerea cererilor de pace ale voievodului, care se oferea să recunoscă suveranitatea regelui şi care promitea pe deasupra un tribut anual [...] Carol-Robert pătrunde în Ţara Românească, ajunge până la Argeş, dar este obligat să se retragă spre Transilvania fără a fi reuşit să angajeze o luptă decisivă cu oastea românilor [...].”
(V. Georgescu, Istoria românilor de la origini până în zilele noastre)
Viaţa amoroasă a lui Charlie Chaplin
Chaplin şi-a făcut debutul la Hollywood la vârsta de 24 de ani. Era împătimit de muncă, dar viaţa sa particulară era cât se poate de “liberă şi neîngrădită”. Alter-ego-ul lui, Charlie, era un personaj naiv şi solitar, dar adevăratul Charles Chaplin era complet diferit de imaginea sa de pe ecran. Se întâlnea cu femei superbe şi a fost căsătorit de patru ori.
Cometarii recente