Arhive etichetă: suflet

Nemurirea – Condiţia zeilor

hermesÎn povestirile mitologice, nemurirea reprezintă condiţia zeilor. De fapt, ei nu sunt eterni, adică nu există de la  începutul lumii; pentru fiecare se reconstituie cu precizie naşterea (adesea miraculoasă şi excepţională) şi genealogia. Ei nu cunosc însă moartea; adesea au o copilărie (ca în cazul lui Hermes, care de altfel demonstrează că are calităţi excepţionale încă din faşă) şi cresc, dar o dată ajunşi la o maturitate ideală, ce corespunde deplinătăţii forţelor, nu mai îmbătrânesc şi nu mor. Din acest motiv sunt numiţi adesea „nemuritorii”.

Nemurirea este condiţia comună a tuturor zeilor, dar nu şi a tuturor eroilor. Cu câteva excepţii (de pildă Heracle), aceştia din urmă mor, asemenea oamenilor; după coborârea lor în infern însă sunt veneraţi pe pământ ca divinităţi, iar în lumea de dincolo au parte de un destin special, diferit de cel al muritorilor de rând, întrucât duc o viaţă liniştită şi lipsită de griji în Insulele Fericiţilor. În lumea romană, de un soi de eroizare beneficiază împăraţii, care – aşa cum povesteşte tradiţia în cazul lui Romulus – aveau parte de apoteoză, ceea ce nu excludea experienţa morţii.

Şi oamenilor li se recunoştea totuşi o componentă imortală — sufletul, care, spre deosebire de trup, ducea şi după moarte o existenţă autonomă şi eternă în infern sau, potrivit altor doctrine (orfism, pitagorism), se reîncarna, parcurgând de fiecare dată un itinerar complex al morţii şi renaşterii în trupuri diferite.

Continuă citirea →

Omul cu venin în suflet

om rau

Dacă treptele demnităţilor sunt numărate, acelea ale degradării sunt fără de număr. Am verificat adevărul acestei afirmaţii recent, când a trebuit să asist la tristul spectacol oferit de un personaj hilar, o mediocritate ambiţioasă şi vicleană, cu destule pretenţii şi multe ifose, de fapt o biată jivină care, târându-se, îşi închipuie că zboară. Face  evident  parte din cei pe care, oricât ai vrea să-i ridici, ei preferă să se coboare.

Cunoşteam de ceva timp josnicia individului, răutatea sa maladivă şi vorbăria sa sterilă. Aroganţa şi parvenitismul său îmi săreau adesea în ochi. O vulgaritate iremediabilă, o golănie totală ca atitudine sufletească şi stil de comportare. Se dovedea tot mai mult de o rară insolenţă, suficienţă şi agresivitate abia mascate. Îşi închinase viaţa artei de-a înşela, de-a ameninţa, de-a intriga, de-a minţi, de-a învrăjbi. Doar aşa putea izbândi!

Continuă citirea →

Cărţile au suflet

carte

Habent sua fata libelli (Cărţile îşi au destinul lor), spune dictonul clasic al lui Terentianus Maurus. Trăind ani de zile printre cărţi, m-am convins de faptul că, pe lângă soartă, cărţile au şi suflet.

O bibliotecă nu e pur şi simplu un loc de depozitare a câtorva mii de volume, ci şi un lucru viu, cald şi familiar. Nu cred în afirmaţia autorului „Mizerabililor”: „Cărţile sunt prieteni reci, dar siguri”. Prieteni siguri, neîndoielnic, nu şi prieteni reci, adică indiferenţi sau nepăsători. E destul să priveşti cu atenţie rafturile pline care acoperă pereţii ca să-ţi dai seama că emană din ele fluide liniştitoare. Nu te simţi niciodată singur printre cărţi. Nu există prezenţe mai prietenoase, lucruri mai în stare să-ţi ţină tovărăşie, şi nu un ceas de călătorie, ci o întreagă viaţă. Nu ne pretind în schimb decât să ne facem, la rândul nostru, timp pentru ele.

Continuă citirea →

Îşi vânduse sufletul diavolului?

Paganini

Paganini îşi subjuga pur şi simplu auditoriul. Cu o tehnică desăvârşită, cu un simţ muzical ieşit din comun, el scotea din vioară sunete nemaiauzite. După un concert dat la începutul anului 1838 mai mulţi spectatori au afirmat că din vioara maestrului ieşeau pur şi simplu aburi roşii; că ar fi simţit un anume fior;  că un duh  necurat ar fi pus stăpânire pe întreaga sală şi că, ce mai, arcuşul era călăuzit chiar de diavolul în persoană.

Continuă citirea →

Stomacul şi sufletul

Erasmus din Rotterdam nu prea lua în seamă prescripţiile impuse de biserică, nici în ceea ce priveşte respectarea unor sărbători, nici în ceea ce priveşte posturile. Mai ales în privinţa acestora din urmă filosoful avea cu totul alte concepţii. Într-o zi cineva îi reproşă că nu ţine seama de postul care preceda o sărbătoare.

Continuă citirea →