Arhive etichetă: expresie

Gaudeamus igitur. Semnificaţia expresiei

Gaudeamus igitur (lat. „Să ne bucurăm aşadar“)

Sunt primele cuvinte dintr-un vechi cântec studenţesc german, compus în latineşte şi care, popularizat prin diferite piese de teatru, operete, lucrări simfonice şi chiar o operă, a fost îmbrăţişat de facto ca imn al studenţilor.

„Gaugaudeamusdeamus igitur, iuvenes dum sumus!“ (Să ne bucurăm, aşadar, cât suntem tineri!)

Ca expresie, se foloseşte de obicei numai primul cuvânt: Gaudeamus (să ne veselim). Ridicând un pahar de vin în mână, se adaugă câteodată şi: ergo bibamus (deci să bem!), la o agapă colegială de sărbătorire a unui eveniment.

Continuă citirea →

Calul troian. Semnificaţia expresiei

calul troianÎn antichitate, grecii, asediind zadarnic Troia timp de zece ani, au hotărât – aşa cum ne povesteşte Homer – să cucerească cetatea printr-un vicleşug. Sub pretextul unei ofrande religioase, grecii au construit un uriaş cal de lemn, înăuntrul căruia au fost ascunşi cinci sute de soldaţi; apoi restul armatei s-a prefăcut că se retrage. Atunci troienii au introdus calul în oraş. În puterea nopţii, ostaşii greci au ieşit din ascunzătoare, au deschis poarta cetăţii şi astfel Troia a fost cucerită printr-o stratagemă devenită celebră de-a lungul veacurilor şi cunoscută sub denumirea de „calul troian“.

Această expresie caracterizează pe acela care foloseşte un şiretlic spre a se furişa în tabăra adversă, indică pe duşmanul travestit în binefăcător.

sursa: I. Berg, Dicţionar de cuvinte, expresii, citate celebre, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p. 60

Să revenim la oile noastre!

sa revenim la oile noastre expresia

Să revenim la oile noastre! (fr. „Revenons a nos moutons”) replică din La farce de maître Pathelin, scrisă în secolul al XV-lea.

Pathelin, avocat fără procese, e cicălit mereu de soţia sa, pentru faptul că nu-i face toalete. Într-o zi el îi ia o stofă de la postăvarul Jousseaume, pe care-l invită acasă spre a-i achita costul. Când negustorul vine să-şi încaseze banii, îl găseşte în pat pe Pathelin care simulează un acces de friguri.

Între timp se prezintă la avocat şi Agnelet, ciobanul postăvarului, dat în judecată de stăpânul său care-l acuză că i-a omorât mai multe oi. Pathelin promite ciobanului să-l scape, dar cu o condiţie: la proces să joace rolul unui imbecil şi să răspundă „bee !” la toate întrebările judecătorului.

Continuă citirea →

Sfertul de oră al lui Rabelais

sfertul de ora a lui Rabelais

Quart d’heure de Rabelais (fr. „Sfertul de oră al lui Rabelais”)

Se povesteşte că marele scriitor francez Rabelais, întorcându-se o dată de la Roma, a fost reţinut, din lipsă de bani, la un han din Lyon. I s-a acordat un sfert de oră, spre a-şi achita consumaţia şi a plăti taxa poştalionului până la Paris. Atunci, Rabelais a avut o idee năstruşnică: a aşezat, într-un loc vizibil din camera sa, mai multe pacheţele pe care scria: „otravă pentru rege”, „otravă pentru regină“, „otravă pentru delfin“ (prinţul moştenitor al tronului). Hangiul, alarmat, a înştiinţat de îndată autorităţile din Lyon, care l-au transportat pe Rabelais la Paris cu diligenţa jandarmeriei. Regele Francisc I, aflând adevărul, s-a amuzat şi l-a reţinut pe Rabelais… la dejun. 🙂

Continuă citirea →

După unul îi poţi judeca pe toţi. Semnificaţia expresiei

calul troian

Ab uno disce omnes (lat. „După unul îi poţi judeca pe toţi“) – Vergiliu, Eneida II, 55.

Vorbind despre grecii care s-au introdus în Troia prin faimosul vicleşug al calului de lemn, poetul subliniază perfidia grecului captiv Sinon care i-a convins pe troieni să primească în cetate calul, obiectul pierzaniei lor, susţinând că era o ofrandă adusă zeilor. Cu alte cuvinte: cum era acel om, prefăcut, erau toţi!

Devenite cu timpul o expresie curentă, vorbele lui Vergiliu sunt folosite mai ales în sens nefavorabil. Referindu-ne la un grup de oameni deopotrivă de neserioşi, sau vicleni, sau cu alte trăsături negative, putem spune: Ab uno disce omnes.

sursa: I. Berg, Dicţionar de cuvinte, expresii, citate celebre, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p.18

Mărul discordiei

Discordia, la romani, zeiţa vrajbei, numită în mitologia greacă Eris. Izgonită de Jupiter din Olimp, ea nu a mai fost poftită la nunta lui Thetis cu regele Peleu. Răzbunătoare, a aruncat pe masă, în timpul nunţii, un măr pe care scria „celei mai frumoase”, ceea ce a iscat gâlceava între cele trei zeiţe de faţă la nuntă: Afrodita, Hera şi Atena. Mărul a fost dăruit Afroditei în urma judecății unui muritor, Paris, care îşi atrage ura celorlalte două zeiţe. Afrodita a făcut-o pe Elena să se îndrăgostească de Paris şi să fugă cu el în Troia. Acesta a fost motivul izbucnirii războiului troian.

Continuă citirea →

Funeraliile lui Alexandru

Prevăzând că moartea lui va provoca dezmembrarea imperiului său, se zice că Alexandru şi-ar fi exprimat presimţirea, inainte de moarte, spunând că urmaşii lui îi vor face „funeraliile sângeroase”.

Expresia Funeraliile lui Alexandru desemnează o situaţie în care o moştenire (politică, literară, filozofică) produce neînţelegeri, rupturi.

*****

sursa: Beatrice Kiseleff, Mic dicţionar de cultură generală, Ed. Elis, Bucureşti, 2007