Arhive etichetă: pandemie

Povara libertății

A început astăzi un nou an școlar cu emoții, bucurii, dar și griji și incertitudini pentru toți cei implicați: elevi, părinți, cadre didactice. Bucuria revederii colegilor, prietenilor și a profesorilor este umbrită de amenințarea permanentă a virusului COVID-19 care generează un sentiment în creștere de izolare, îndoială, scepticism și angoasă. Pandemia a agravat inechitățile și decalajele din sistemul de învățământ, dar consecințele ei sunt mai ample și afectează întreaga viață social-politică.

Lumea noastră, oricât de bine am crede-o întocmită, are fisuri şi umbre generate de derapajele care pot periclita libertatea. În contextul pandemiei, sentimentul de securitate și încredere este otrăvit. De fapt, asistăm pasivi la o criză fără precedent a democrației. Așa cum atentatele din 11 septembrie 2001 au fost urmate de noi măsuri de securitate și metode de supraveghere a populației, pandemia care a cuprins lumea pare a fi pretextul convenabil pentru noi acțiuni care vizează controlul populației. Cei mai mulți dintre cetățeni, anesteziați de spaima virusului, s-au transformat într-o mulțime informă, uneori flatată, alteori amenințată, dar întotdeauna bună de manipulat și exploatat de către cei aflați la putere. Individul, izolat și temător, a devenit un instrument în mâinile forțelor puternice din afara sa.

Așa cum avertiza Erich Fromm, nu are nicio importanță ce simboluri aleg dușmanii libertății. Libertatea este tot atât de periclitată dacă este atacată în numele terorismului sau al pandemiei! E surprinzător totuși că milioane de oameni sunt tot atât de dornici să renunțe la libertate pe cât de dornici fuseseră părinții lor să lupte pentru ea.

Medicamente pentru o viață mai bună!

În plină pandemie este firesc să jinduim după normalitate, siguranță, libertate. Normalitatea reprezintă însă pentru mulți întoarcerea la viețile lor serbede și aride, legate de nimicurile zilnice ale unei existențe banale. Trist.

Pandemia înseamnă suferință, neliniște, griji. Suferința este o stare de insatisfacție profundă, asociată uneori cu durerea fizică, dar care este, înainte de toate, o experiență a spiritului. Suferința se naște din dorință, din ură, din orgoliu, din gelozie, din lipsa de discernământ și din toți acei factori care tulbură spiritul și îl cufundă într-o stare de confuzie și de nesiguranță. Un alt motiv al suferinței noastre este egocentrismul, atunci când individul rar se îndepărtează de interesul lui esențial – el însuși. Printre speranțe și așteptări, printre dorințe și suferințe, viața își continuă însă cursul oferind fiecăruia prilejul să se redescopere neîncetat reflectat în imaginea construită de ceilalți și în propria conștiință. Intransigenţi faţă de cei din jur, dar indulgenţi cu noi înșine riscăm acum să pierdem încă o șansă de a ne restructura priorităţile şi de a reanaliza propria viaţă, văzând-o aşa cum este ea de fapt: viaţa unui om obişnuit, vulnerabil, pradă – la fel ca toţi ceilalţi – temerilor şi îndoielilor, bolilor şi chiar morţii.

Dacă lucrurile în jurul nostru se schimbă neîncetat, poate e momentul să încercăm să ne remodelăm viața. Într-o lume dominată de tragicul realității, unii au dificultăți să-și înțeleagă singurătatea, alții să-și uite trecutul, destui fac eforturi să-și ascundă frustrările, împreună pășind către un viitor nedesluşit. Avem însă cu toții nevoie de iubire, înțelegere, bunăvoință, compasiune, ajutor și recunoștință. Sunt singurele medicamente pentru o viață mai bună!

(Ne)șansa de a regăsi solitudinea

Apropierea sărbătorilor de iarnă oferă de obicei posibilitatea unei priviri retrospective asupra evenimentelor importante ale anului care se încheie. Anul acesta, în condițiile specifice impuse de pandemie, avem (ne)șansa de a regăsi solitudinea de care avem nevoie pentru a ne întoarce la lucrurile esențiale, reflectând la ceea ce suntem și ceea ce am putea fi. Îndepărtându-ne, chiar și pentru puțin timp, de banalele probleme ale unei existențe rutiniere, putem constata că avem încă nevoie de compania ideilor, de o atmosferă intelectuală, de linişte si pace sufletească, o pace interioară care să nu fie vulnerabilă la circumstanțele exterioare. De multe ori, putem observa că interesul pentru adevăr cedează în fața vanității. Pentru a scăpa de iluzii fals consolante sau de orgolii vane este necesar să ne autoevaluăm cu sinceritate, fără a ne disimula slăbiciunile și contradicțiile. Numai atunci când vom fi liberi de orice resentiment, asprime şi dispreţ, numai atunci când vom ști să îndepărtăm tendințele egocentrice ale dorinței, urii și invidiei prin iubire, compasiune și credință, vom putea înfrunta dificultățile vieții cu mult mai mult calm şi încredere. Vom avea oare tăria sufletească de a face acest lucru măcar de acum înainte?

Adevărata pandemie

Întotdeauna mi-au plăcut legendele și poveștile. Copil fiind, am putut descoperi cu ajutorul lor o lume fascinantă, plină de eroi și personaje neobișnuite, care îmi stimulau imaginația. Totuși, nu bănuiam atunci cât adevăr este cuprins în paginile lor. De exemplu, am constatat că oglinda vrăjitorului malefic din „Crăiasa Zăpezii” este reală.

Vă amintiți, oglinda în care tot ce era bun și frumos se micșora până aproape nu se vedea, în schimb tot ce era rău și urât se mărea foarte tare și părea și mai urât. După ce oglinda s-a spart, a devenit și mai periculoasă. Milioane de cioburi s-au împrăștiat peste tot; unele dintre ele, mici cât un fir de nisip, au intrat în ochii multor oameni și acolo au rămas. Cei cărora le intrau în ochi cioburile acelea vedeau totul pe dos sau băgau de seamă numai ce era urât. Unii oameni s-au trezit cu cioburi în inimă și asta era cel mai rău: inima li s-a prefăcut într-un sloi de gheață.

Este evident că prin lume zboară încă multe cioburi, așa încât nimeni nu e în siguranță. Mulți oameni sunt afectați, chiar dacă nu întotdeauna sunt conștienți de această boală. Consecințele acțiunilor lor arată cât de mare este ciobul care le-a intrat în ochi sau în inimă. Mă întreb dacă aceasta nu este adevărata pandemie, pericolul cel mai mare pentru oameni: să vadă totul deformat, prin prisma răutății, invidiei și dușmăniei. Având în vedere vechimea bolii, rata mare de infecție și faptul că până acum nu a fost inventat niciun vaccin, consider că afecțiunea aceasta ar trebui să preocupe într-o măsură mai importantă nu autoritățile, ci conștiința fiecăruia dintre noi.

Educație și pandemie

Înțeleg beneficiile lumii digitalizate, de la comunicare, acces la informații și până la educația online, dar îi observ și limitele, dacă este folosită abuziv. Internetul a devenit esențial pentru munca, școala sau viața noastră socială și, adesea, pentru toate trei. În condițiile speciale impuse de pandemia recentă și de necesitatea integrării dispozitivelor digitale în cadrul actului educațional este incontestabilă asumarea în procesul de învățare a inteligenței tehnologice, ce poate complementariza (dar nu înlocui!) munca profesorului și aportul instituțiilor clasice.

Este evident că dezvoltarea tehnologică ridică noi sfidări în fața educației tradiționale. Dobândim noi dexterități și perspective, dar riscăm să le pierdem pe cele vechi. Accesul la o informație atât de variată nu poate înlocui competența prealabilă pentru a ști ce informație să cauți și ce să faci cu ea. Și ar fi o exagerare să-ți închipui că te poți cultiva singur doar dispunând de accesul la rețea. Mediul virtual nu trebuie fetișizat. Fără o pregătire atentă, promovează lectura rapidă, gândirea grăbită și învățarea superficială. În niciun caz mediul virtual nu poate substitui metodele clasice de achiziţie a unor instrumente culturale, de învăţare umană, de socializare şi interacţiune interpersonală.

Continuă citirea →