Patrie, democrație și covid

Într-o țară în care noțiunile de patrie, patriotism și interes național au devenit tot mai puțin folosite, chiar perimate, unde din păcate suspiciunea, neîncrederea și ura au devenit constante ale vieții publice, într-o țară cu un sistem de valori aflat în suferință și cu o societate bolnavă de frică, pandemia de Covid forțează rezistența unei democrații tot mai fragile.

O lume nouă pare că se configurează acum, o lume în care, tot mai divizați, oamenii simt nevoia să se adapteze. Între libertate și mica lor siguranță, oamenii o aleg întotdeauna pe a doua, oricât ar susține că o preferă pe cealaltă. Destui au găsit mijlocul de a suprima orice veleitate reflexivă a inteligenței lor și deja simt plăcerea libertăţii încadrate. Alții, poziționați comod în ţarcul strâmt al egoismului, confundă propria lor părere cu realitatea obiectivă, având iluzia de a debita adevăruri remarcabile și pretenția de a fi credibili.

Copleşiţi de greutăţile zilei sau poate din slăbiciune, cei mai mulți au devenit tot mai egoişti şi mai cinici; nu vor să riște să se rănească agățându-se de asperitățile realității și de aceea se lasă în voia curentului încadrându-se cu ușurință în șablon, fără mari probleme de conștiință. Oamenilor le convine, în general, iluzia înşelăciunii, chiar dacă se înşeală pe ei înşişi. Așa cum spunea Ernest Bernea, “răul este activ şi insinuant, cuceritor prin înşelăciune şi elegant în convingere. Pasul lui e sigur într-o lume nesigură.”

Oare ce va fi în 2022?