Arhive etichetă: antisemitism

Despre antisemitismul modern

hitlerÎn vreme ce ostilitatea creștinilor față de evrei datează din secolul I, antisemitismul modern denotă ostilitatea față de rasa evreiască sau, mai exact, împotriva culturii și tradițiilor evreiești.

Originile sale datează din anii 1870, când izbucnirile mai timpurii, sporadice, ale sentimentelor antievreiești au devenit un fenomen permanent în societatea europeană. În scrierile unora dintre primii antisemiți, precum germanul Wilhelm Marr și francezul Ernest Renan, evreii erau considerați o rasă separată, astfel încât chiar și convertiți la creștinism sau asimilați valorilor culturale curente, ei continuau să fie considerați evrei.

De-a lungul istoriei, evreii au fost făcuți țapi ispășitori pentru neajunsurile economice de orice fel, fiind însă identificați de populiștii conservatori drept mesagerii progresului, industrializării și ai capitalului industrial care au distrus valorile și mijloacele de trai ale unei societăți țărănești idealizate. Astfel, una din cele mai izbitoare caracteristici ale antisemitismului modern, în special înainte de cel de-al doilea război mondial, a fost vigoarea acestui sentiment în țări precum Polonia și Franța, în care ceea ce-i unea pe conservatorii legați de Biserica romano-catolică era în special antisemitismul, în opoziția lor față de schimbările economice și sociale, chiar și în cazuri (de pildă în Franța) în care nu existau rezidenți evrei.

În Franța, această coaliție generală a forțelor care se opuneau schimbării s-a creat ca urmare a afacerii Dreyfus, care a evidențiat totodată amploarea antisemitismului la nivelul populației, (dar și la nivel oficial). În Rusia, unde evreii se stabiliseră de relativ puțină vreme, aceștia au început să facă obiectul unor progromuri cu sprijinul autorităților dornice să fie pe plac țarilor antisemiți Alexandru III și Nicolae II. Ca urmare, într-o anumită măsură, a presiunilor vizând modernizarea societății, antisemitismul a început să se manifeste și în Germania și Austria. El a fost alimentat de puternica imigrație a evreilor din Europa de Est spre o seamă de centre urbane unde trăia deja un număr important de evrei.

Continuă citirea →

Ideologiile secolului XX

Comunistii Marx, Engels, Lenin, Stalin si Mao - afis chinezesc

După transformările sociale şi morale aduse de Primul Război Mondial, vin la putere promotorii celor două modele opuse de politică totalitară pentru restructurarea societăţii. Odată cu naţional-socialismul, fascismul triumfă asupra mişcării democratice care instaurase slaba Republică de la Weimar în Germania. Cealaltă ideologie care avea să influenţeze politica mondială este comunismul. Ambele modele reprezentau o contrapoziţie radicală a modelului occidental de democraţie liberală.

Democraţia: autodeterminarea cetăţenilor

Abraham Lincoln descria metoda de conducere democratică, bazată pe principiul suveranităţii poporului şi pe egalitatea tuturor, drept guvern al poporului, prin popor, pentru popor. Woodrow Wilson, preşedintele Statelor Unite ale Americii, îşi justifica ideologic intrarea în Primul Război Mondial, afirmând că scopul lui era să creeze o lume sigură pentru democraţie. După război, cererile de autodeterminare ale grupurilor care împărţeau valori culturale sau naţionale comune duc la reforme electorale în aproape toate ţările din Europa. La început, forma predominantă de democraţie era aceea care se baza pe o competiţie nonviolentă între partide, garanta drepturi individuale şi drepturi pentru minorităţi şi permitea cetăţenilor să participe la alegeri după regula majorităţii. Însă din cauza crizelor sociale postbelice, multe guverne democratice sunt demise de partidele radicale de dreapta şi cele radicale de stânga. Dintre Marile Puteri, doar democraţiile tradiţionale ale Marii Britanii şi SUA se dovedesc imune la promisiunile utopice de fericire mondială din statele totalitare.

Continuă citirea →

Antisemitism – dicţionar de termeni istorici

Antisemitism – ostilitate sau discriminare îndreptată împotriva evreilor, ca grup religios sau ca ”rasă”.

În Antichitate, ostilitatea faţă de evrei avea temeiuri religioase, situaţie agravată de concurenţa cu creştinismul. În sec. IV d.Hr., evreii erau toleraţi cu greu de creştini, fiind condamnaţi la migrare permanentă. Motivul acestei intoleranţe era respingerea lui Hristos. În Evul Mediu, evreilor li s-a refuzat acordarea cetăţeniei şi recunoaşterea drepturilor civile în majoritatea ţărilor europene, ei fiind expulzaţi din câteva regiuni şi obligaţi să poarte haine distincte. Din această perioadă datează multe din stereotipurile legate de evrei (acuzaţiile de omor ritual, presupusa lăcomie, conspiraţia împotriva umanităţii) care au persistat până în epoca modernă.

Continuă citirea →

Iudaismul

Iudaismul, cea mai veche dintre cele trei mari religii monoteiste, furnizează fundalul istoric pentru creştinism şi islamism. O caracteristică a sa este că oferă o identitate bazată atât pe apartenenţa la o religie, cât şi la o naţiune. Acest dualism complex este evident în statul Israel, înfiinţat în 1948, în care coexistă sionismul laic şi iudaismul ortodox.

Moise vede Ţara Făgăduinţei

Legământul cu Dumnezeu.  Tradiţia iudaică spune că Dumnezeu a făcut un legământ doar cu poporul lui Israel, teză fundamentală pentru religia iudaică. Dumnezeu, creatorul lumii şi al omenirii, i-a numit pe evrei, începând cu patriarhul Avraam, poporul său ales. Conştiinţa acestui fapt era totodată o mare cinste şi o povară. Omul este chemat să asculte de poruncile lui Dumnezeu, dar şi să aibă un comportament etic responsabil şi să dea socoteală pentru păcatele sale. Relaţia cu Divinitatea este percepută ca un dialog între Dumnezeu şi neamul omenesc, El făcându-şi adesea cunoscută voinţa prin profeţi. Dintre aceştia s-a remarcat Moise, care a adus oamenilor Legea, Tora. Potrivit tradiţiei iudaice, aceasta este doctrină, lege şi cuvântul revelat întreg al lui Dumnezeu. Ea conţine 613 porunci şi interdicţii. Moise a fost cel care a făcut trecerea de la credinţa în divinitatea tribală a evreilor, „Dumnezeu Tatăl“, la credinţa într-un spirit universal, „Yahve“. La început, acesta era cel mai puternic din panteon, devenind apoi unica divinitate.

Continuă citirea →

Istoria antisemitismului

Antisemitismul reprezintă totalitatea manifestărilor ostile evreilor, atât în domeniul ideologic şi religios, cât şi acela social şi politic.

Atitudini antisemite existau deja în antichitate: în epoca romană imperială evreii au fost uneori acuzaţi de prozelitism fanatic, de nesupunere faţă de legi, de practicarea unor forme abominabile de cult. Cicero, Iuvenal, Seneca şi Tacitus au scris împotriva evreilor.

Continuă citirea →