Mitul lui Narcis

mitul lui narcisNarcis. Tânăr nespus de frumos, fiul zeului fluvial Cefisos şi al nimfei Liriope, pe care râul o sedusese învăluind-o cu apele sale. Deşi era înconjurat de dragostea şi admiraţia celor care îl întâlneau, Narcis rămânea indiferent la atenţiile şi propunerile amoroase, preferind vânătoarea, la care era  foarte iscusit. O variantă a mitului spune că tatăl său era Amirintos, tovarăşul credincios al Artemisei, zeiţa vânătorii.

De frumosul tânăr s-a îndrăgostit nebuneşte nimfa Echo, însă şi ea a fost respinsă şi s-a stins de durere, văzând că dragostea ei nu era împărtăşită; în cele din urmă, Nemesis a hotărât să-l pedepsească pe Narcis, făcându-l să-şi vadă chipul în apa unui izvor. Tânărul s-a îndrăgostit de acea imagine, mistuindu-se de dor, şi s-a transformat în floarea care-i poartă numele. Trupul său a dispărut, lăsând în loc splendida narcisă.

La această versiune a mitului, care este cea mai cunoscută, se adaugă altele, cu câteva variante.

În Beoţia Narcis era considerat un tânăr locuitor din Tespiai, iubit fără speranţă de un alt tânăr pe nume Amenias, foarte insistent. Plictisit de atenţiile admiratorului său, Narcis i-a trimis în dar o sabie, iar acesta, disperat, s-a sinucis, invocând în acelaşi timp blestemul divin împotriva celui pe care îl iubea. Zeii i-au îndeplinit dorinţa şi l-au făcut pe Narcis să se îndrăgostească de el însuşi, văzându-şi chipul oglindit în apă; disperat din cauza iubirii sale ce nu se putea împlini, Narcis s-a sinucis cu sabia, aşa cum făcuse şi Amenias, iar în locul unde a curs sângele lui a răsărit floarea care îi poartă numele.

O altă variantă a mitului povesteşte că Narcis a încercat în zadar să-şi atingă propria imagine, aruncându-se în apa care o reflecta, şi a murit înecat; din trupul său a răsărit mai apoi narcisa.

O versiune diferită, menţionată de Pausanias, aminteşte că Narcis avea o soră geamănă pe nume Narcisa, care îl însoţea la vânătoare şi în aventurile vieţii sălbatice din pădure. Narcis îşi iubea nespus sora, iar cînd aceasta a murit înainte de vreme el a fost copleşit de durere. Într-o zi, uitându-se în apa unui izvor, şi-a văzut chipul şi l-a confundat cu cel al Narcisei; de atunci, deşi ştia adevărul, a continuat să se privească în apă, în încercarea disperată de a stabili o legătură cu sora pierdută.

sursa: Anna Ferrari, Dicţionar de mitologie greacă şi romană, Traducere de Emanuela Stoleriu, Dragoş Cojocaru, Dana Zamosteanu, Ed. Polirom, Iaşi, 2003

Anunțuri

Un răspuns

  1. și în cartea ”Calomnii mitologice”, de Octavian Paler, veți găsi câte ceva despre legenda lui Narcis, și nu numai, dacă sunteți interesat :p

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: