Ioan (1167-1216), fiul lui Henric II PLantagenet şi frate cu Richard Inimă de Leu, a fost rege al Angliei din 1199. În timp ce fratele său, Richard I, a fost plecat în cruciadă, Ioan a uneltit împotriva lui, dar a fost iertat de acesta. După ce a preluat tronul, s-a dovedit slab şi lipsit de autoritate, a pierdut toate feudele franceze şi s-a recunoscut vasal al papei. Nobilimea şi clerul, aliate cu oraşele împotriva lui, l-au silit să semneze Magna Charta Libertatum (Marea Cartă a Libertăţii -1215), o declaraţie a obligaţiilor sale.
A fost supranumit Fără de Ţară deoarece, spre deosebire de fraţii săi, nu a primit teritorii de la tatăl său, Henric II.
*****
sursa: Aurel Neculai, Istorii regăsite , Ed. Andrew, Focşani, 2009
ISTORII REGĂSITE 
Eu, de la istoria Angliei invatata in liceu, am aflat ca regele Ioan a fost un stabilizator al tarii secatuite de aventurile fara capatai ale fratelui sau Richard (erou al Cruciadelor, dar un nesocotit). Magna Charta este primul act democratic al Europei si, fara el, nici ascensiunea economica a Angliei (dupa nobilime a urmat emanciparea clasei de mijloc si inflorirea comertului). Dar toate acestea sunt truisme ale istoriei…
ApreciazăApreciază