Constituțiile din România. Sinteză pentru bacalaureat

constitutia romanieiPrimele Constituții ale statului modern român au fost precedate de acte cu caracter constituțional:

  • Declarații de principii (“Cererile norodului românesc”, redactate în 1821, în timpul revoluției conduse de Tudor Vladimirescu)
  • Declarații de drepturi (“Proclamația de la Islaz”, ca de altfel și celelalte programe revoluționare de la 1848)
  • Proiecte de reformă (“Constituția cărvunarilor” redactată de Ionică Tăutu în 1822 și “Osăbitul act de numire a suveranului românilor” redactat de Ion Câmpineanu în 1838)
  • Rezoluțiile Adunărilor ad-hoc din Moldova și Țara Românească din 1857

Istoria Constituțională a României între 1859 și 1991 cunoaște mai multe perioade:

  1. Etapa de implementare a instituțiilor constituționale (24ianuarie 1859 – 1 iulie 1866)
  2. Etapa de continuitate a acestor instituții (1 iulie 1866 – 20 februarie 1938)
  3. Etapa de instabilitate constituțională (20 februarie 1938 – 30 decembrie 1947)
  4. Etapa dictaturii comuniste (30 decembrie 1947 – decembrie 1989)
  5. Etapa revenirii la sistemul democratic, fapt statuat prin adoptarea Constituției din 1991

Constituțiile statului român au fost reprezentate de:

  1. Regulamentele Organice
  • primele documente cu caracter constituțional din istoria modernă românească
  • redactate în timpul ocupației rusești a Principatelor (1828-1834)
  • au fost aplicate în perioada 1831-1858 (Țara Românească) și 1832-1858 (Moldova)
  • pentru prima oară, cele două Principate erau organizate după legi asemănătoare
  1. Convenția de la Paris
  • Elaborată de marile puteri
  • Prevederile ei au fost puse în aplicare în Principate între 1858-1864
  • Stabilea crearea Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei, dar cu doi domni, două adunări, două guverne, așadar o unire formală
  • Deschidea calea spre formarea statului român modern
  1. Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris
  • Adoptată de domnul Al. I. Cuza, în urma loviturii de stat din 2 mai 1864
  • Prevedea atribuții lărgite pentru domn, precum și înființarea Corpului Ponderator, al doilea Corp legislativ (viitorul Senat)
  1. Constituția din 1866
  • Prima constituție românească în adevăratul sens al termenului
  • A avut ca model Constituția Belgiei din 1831
  • Nu a fost supusă aprobării marilor puteri europene
  • A fost promulgată de domnul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen pe 1 iulie 1866
  • Structurată pe 8 titluri
  • Impunea numele oficial al statului român – România
  • Forma de organizare statală era cea de monarhie constituțională ereditară
  • Menționa principiul suveranității naționale
  • Impunea principiul separării puterilor în stat
  • Drepturile și libertățile cetățenești prevăzute: dreptul la liberă asociere, libertatea persoanei, inviolabilitatea domiciliului și a proprietății, libertatea cuvântului și a presei, dreptul la educație

Puterea era împărțită în trei:

a) Puterea executivă – deținută de domn și de guvern

Domnul avea prerogative largi: numea și revoca miniștrii; avea drept de amnistie politică; era șeful armatei; acorda distincții și decorații; avea dreptul de a bate monedă; putea declara război și încheia tratate

Guvernul era condus de un prim-ministru ales de domn; prim-ministrul alegea Cabinetul (echipa de miniștri) care trebuia aprobat de monarh

b) Puterea legislativă – deținută de Domn și de Parlament

Domnul: avea inițiativă legislativă; sancționa și promulga legile; avea drept de veto

Parlamentul: ales prin vot cenzitar; era bicameral (format din Senat și Adunarea Deputaților); iniția, dezbătea și aproba legile

c) puterea judecătorească – deținută de Înalta Curte de Justiție și Casație

Constituția a fost modificată în mai multe rânduri:

  • 1879 – este modificat art. 7, prin care este anulată interdicția obținerii cetățeniei române de către cei care nu erau creștini (evreii și musulmanii)
  • 1884 – se introduce noua titulatură a statului care devine Regat, iar Carol și soția sa, Elisabeta de Wied, primii regi ai României

                – se reduce numărul colegiilor electorale de la 4 la 3 prin scăderea censului (se mărește numărul celor cu drept de vot)

  • 1917 – sunt votate proiectele de revizuire privind adoptarea votului universal și realizarea reformei agrare
  1. Constituția din 1923
  • Legitima noua realitate politică de după Primul Război Mondial (realizarea României Mari prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu România)
  • A fost promulgată de regele Ferdinand I pe 28 martie 1923
  • Relua, în cea mai mare parte, conținutul Constituției din 1866, fiind o sinteză între aceasta și proiectele constituționale votate în 1917
  • Era structurată pe 8 titluri
  • Insista asupra caracterului național unitar al statului
  • Introducea votul universal, egal și direct (acordat doar bărbaților de peste 21 de ani)
  • Prevedea separarea puterilor în stat:
  1. Puterea executivă – deținută de rege și de guvern
  2. Puterea legislativă – deținută de rege și de Parlament
  3. Puterea judecătorească – deținută de tribunale, curți de justiție și de Înalta Curte de Justiție și Casație
  • Afirma respectarea drepturilor și libertăților cetățenești, inclusiv pentru minorități
  • Introducea controlul preventiv al constituționalității legilor, care revenea Consiliului legislativ
  • A introdus un regim politic democratic
  • A rămas în vigoare până în 1938, repusă ulterior în aplicare în 1944
  1. Constituția din 1938
  • A fost promulgată de regele Carol al II-lea pe 27 februarie 1938
  • A fost supusă unui plebiscit
  • Impunea monarhia autoritară, în care atribuțiile regelui erau mult lărgite
  • Desființa separarea puterilor în stat
  • Regele devenea “capul statului”, în mâinile lui concentrându-se puterea executivă și cea legislativă (Parlamentul – numit Reprezentanța Națională – avea un rol decorativ și era mult limitat în privința inițiativei legislative)
  • Regele numea un număr mare de senatori
  • Regele putea convoca, închide sau dizolva una sau ambele Camere ale Parlamentului
  • A rămas în vigoare până la instaurarea dictaturii antonesciene

Ulterior promulgării, se înființează Frontul Renașterii Naționale ca partid unic.

  1. Constituțiile comuniste

Au fost în număr de trei

  • cea din 1948
  • cea din 1952
  • cea din 1965
  • Erau asemănătoare din punct de vedere al prevederilor
  • Au fost inspirate de constituția sovietică din 1936
  • Consfințeau adoptarea republicii ca formă de organizare a statului (Constituția din 1948 și cea din 1952 proclamau România ca Republică Populară, în timp ce Constituția din 1965 proclama țara noastră ca republică socialistă)
  • Prevedeau drepturi și libertăți cetățenești, precum și principii democratice (votul universal, suveranitatea poporului), care în practică au fost grav încălcate
  • Desființau separarea puterilor în stat

Prin Constituția din 1948 se hotărau:

  • Executivul (cea mai mare parte) și legislativul erau exercitate de Marea Adunare Națională, un parlament unicameral considerat organul suprem al puterii
  • Marea Adunare Națională alegea Prezidiul Marii Adunări Naționale; forma guvernul; modifica textul Constituției; vota legile; vota bugetul

Prezidiul Marii Adunări Naționale emitea decrete, convoca Adunarea, numea și revoca miniștrii, încheia tratate internaționale.

  • Puterea executivă aparținea și Consiliului de Miniștri (guvernul), care avea în frunte un președinte
  • Puterea judecătorească era exercitată de instanțele de judecată și de Curtea Supremă, însă acestea erau subordonate factorului politic, reprezentat de Partidul Muncitoresc Român

Prin Constituția din 1952

  • Nu se aduceau modificări esențiale celei din 1948
  • Prevedea rolul conducător al P.M.R.

Prin Constituția din 1965 se hotărau:

  • Partidul Muncitoresc Român devenea Partidul Comunist Român, care era socotit “forța conducătoare” a întregii societăți
  • Statul era socotit proprietarul resurselor subsolului, al mijloacelor de producție, al pământului etc.
  • Prin revizuirea ei din 1974, se înființa funcția de președinte al României, având ca prerogative: prezida Consiliul de Stat; era comandantul suprem al armatei; numea și revoca miniștrii; încheia tratate internaționale; emitea decrete prezidențiale și decizii; conferea decorații.
  1. Constituția din 1991
  • Adoptată de Adunarea Constituantă la 21 decembrie 1991
  • A avut ca model de inspirație Constituția din 1923
  • A restabilit regimul democratic din România
  • Forma de guvernare rămânea republica, condusă de un președinte ales pe 4 ani, prin vot universal
  • Parlamentul redevine bicameral (Camera Deputaților și Senatul)
  • Guvernul exercită conducerea generală a administrației publice
  • Se instituie:

– calitatea de Avocat al Poporului, pentru apărarea drepturilor și a libertăților cetățenești

– Curtea Constituțională, care veghează asupra constituționalității legilor

  • A fost revizuită în anul 2003, hotărând ca președintele să aibă un mandat de 5 ani
  • A fost adoptată prin referendum

 

sursa: Ramona Popovici, Camil-Gabriel Ionescu, Istorie: Bacalaureat: teste, București, Booklet, 2015

 

Anunțuri

Un răspuns

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: